Tetrodotoxina (TTX) este o neurotoxină puternică eliberată de peştele fugu pentru care, în momentul de faţă, nu există antidot, în afara romanelor cu James Bond; ea l-a îngenuncheat pe agentul 007 în From Russia with Love şi pe mulţi dintre japonezii reali care mănâncă fugu. Să vedem cum se prepară acest peşte şi prin ce travaliu trec bucătarii.
“<Au revoir, Rosa>, spuse Bond. Ochii galbeni se luminară intens pentru câteva momente. <Cu bine, domnule Bond>. Bocancul, cu mica sa limbă de oţel, licări. Bond simţi o durere ascuţită în pulpa dreaptă. Era genul de durere produsă de o lovitură cu piciorul. Se clătină şi se dădu un pas în spate… Amorţeala învăluia trupul lui Bond. Era înfrigurat… Nu-şi mai simţea degetele. Îi păreau mari cât castraveţii. Mâna îi căzu grea. Respiraţia se îngreună şi ea… Bond simţi cum genunchii încep să i se îndoaie… Se răsuci uşor pe călcâie şi se prăbuşi pe burtă, pe podeaua de culoarea vinului roşu”. Acesta este un fragment din romanul From Russia with Love, aflăm de pe site-ul Societăţii Regale de Chimie din Marea Britanie, şi abia în următoarele 15 pagini se precizează că era vorba de otravă de fugu – tetrodoxină.
Simptomele intoxicaţiei cu TTX încep la câteva minute după ingerarea substanţei. Încep să se manifeste prin mâncărimi şi amorţeală în buze şi limbă, care se extind şi asupra altor părţi ale feţei, apoi tot mai mulţi nervi şi muşchi ajung să devină paralizaţi. Victima, care poate rămâne complet conştientă, nu mai poate să se mişte şi, într-un final, moare prin asfixiere. Peştele care eliberează această toxină este însă mai norocos graţie mutaţiei unui singur aminoacid din organismul său şi, în ciuda riscurilor pe care le impune, este considerat o delicatesă japoneză.
Pentru că molecula de tetrodotoxină este prea stabilă pentru a fi distrusă în timpul gătirii peştelui, bucătarul trebuie să înlăture cu grijă ficatul, ovarele şi intestinele, organe ce conţin concentraţii ridicate de TTX înainte de a-l prepara. Bucătarii care gătesc fugu trec printr-un training de trei ani, timp în care sunt obligaţi să prepare şi să mănânce peştele cu pricina, apoi sunt supuşi unei examinări atât scrise, cât şi practice. Abia pe urmă li se permite să servească fugu publicului. Chiar şi aşa, în jur de 50 până la 100 de japonezi mor în fiecare an de intoxicaţie cu TTX (spre deosebire de Bond, pentru care există tot timpul un antidot), care este de 1.000 de ori mai toxică decât cianura de potasiu. O singură miime dintr-un gram poate fi fatală, precum şi o singură abatare de cuţit de bucătar.
Cei mai buni dintre bucătari lasă o dâră de toxină în peştele preparat pentru ca oamenii care îl mănâncă să îmbine furnicăturile cu fiorul ruletei ruseşti, însă fără a fi supuşi riscurilor. În lumea lui Ian Fleming, personajul James Bond este vindecat cu curara – o substanţă răşinoasă de culoare neagră, cu gust amar şi miros plăcut, care se extrage din unele plante exotice şi are o acţiune toxică foarte puternică, fiind folosită de indigenii sud-americani la otrăvirea săgeţilor. În lumea reală nu există deocamdată nici un antidot. Deşi unul a fost testat cu succes pe şoareci, mai este nevoie de experimente ulterioare pentru a-i stabili eficienţa şi la oameni.
Foto: Flickr/mdid