În DEX, în dreptul cuvântului placebo, scrie “medicament (sau preparat) inactiv prescris fie pentru a-i face plăcere pacientului, fie în scopuri experimentale, pentru a studia efectele farmaceutice ale medicamentului şi reacţiile psihice ale pacientului”. Ce nu scrie în DEX e că efectul placebo se manifestă atunci când un pacient experimentează o îmbunătăţire închipuită sau chiar reală a condiţiei medicale, deşi medicamentul ingerat nu înglobează beneficiile pe care se presupune că le-ar aduce. Nocebo, efectul opus, nu este descris nici el în DEX, însă am aflat din alte surse ce înseamnă şi cum se manifestă.
Efectul nocebo se manifestă atunci când o persoană experimentează efecte secundare dăunătoare sau neplăcute după un tratament medical cu placebo. Aceste efecte nu sunt generate pe cale chimică, la fel ca în cazul placebo (medicamente inerte din punct de vedere chimic), ci de gândurile negre ale pacienţilor, care se aşteaptă ca tratamentul fals să atragă cu sine efecte secundare negative. Deşi nu se bucură de aceeaşi acoperire media precum efectul placebo, nocebo afectează cam acelaşi număr de oameni ca şi opusul său şi are o istorie destul de îndelungată. Termenul a fost introdus în 1961 (acum 50 de ani, deci) de către Walter Kennedy pentru a descrie tocmai reacţiile negative la tratamentul cu placebo. În latină, nocebo înseamnă “voi face rău”, în timp ce placebo înseamnă “voi produce plăcere”.
Distincţia dintre cei doi termeni a început să devină populară abia în anii ’90. Înainte, ambele seturi de reacţii pe care le descriau erau cuprinse în efectul placebo. Separarea rămâne însă controversată şi astăzi, şi asta pentru că o persoană supusă unui tratament cu placebo poate experimenta în acelaşti timp atât efecte pozitive, cât şi efecte negative. Studiile asupra efectului nocebo sunt rare, dar ilustrative. Într-unul dintre ele, de exemplu, 34 de studenţi au fost conectaţi la o maşinărie şi li s-a spus că un mic val de electricitate le va traversa creierul şi le va genera o migrenă. În realitate, maşinăria nu făcea absolut nimic, însă 22 (66%) dintre studenţi au spus că îi durea capul când erau conectaţi la ea.
Alt studiu a fost realizat de cercetătorii japonezi pe 57 de elevi. Au fost aleşi copii care susţineau că deveneau foarte iritaţi (la nivelul pielii) atunci când erau expuşi la arborele care secretă lac, numit Rhus verniciflua. Cercetătorii i-au legat la ochi pe elevi şi i-au frecat pe unul din braţe cu frunze ale arborelui de lac şi pe celălalt braţ cu frunze ale altor plante, apoi le-au spus că braţul frecat cu frunzele arborelui iritant fusese frecat cu frunze obişnuite. În mod surprinzător, iritaţia a apărut pe braţul frecat cu frunzele altor plante, în timp ce braţul supus frunzelor arborelui de lac au rămas intacte aproape în fiecare dintre cazuri.
Problema e că efectul nocebo poate fi letal. Un caz demn de menţionat în acest sens a fost înregistrat în anii ’70, când medicii au diagnosticat incorect un bărbat cu cancer hepatic şi i-au spus că mai avea doar câteva luni de trăit. Bărbatul a murit în câteva luni, aşa cum prevăzuseră medicii, însă la autopsie s-a observat că se înşelaseră în privinţa diagnosticului. Starea de sănătate a bărbatului era perfectă la momentul morţii sale. Acesta este motivul pentru care unii medici aleg să nu le spună pacienţilor cât de dureroasă va fi o intervenţie chirurgicală sau să nu le enumere toate efectele secundare ale unui medicament – pentru a nu stârni reacţii negative în mintea lor.
Sursa: ZidBits.com
Foto: Flickr/Williams Projects