Consumul de carne crudă și fabricarea uneltelor din piatră, nu apariția gătitului, s-ar afla în spatele dezvoltării dinților și fețelor mai mici ale oamenilor moderni, în comparație cu strămoșii lor, scrie BBC, fenomen care ar fi atras cu sine și alte schimbări, cum ar fi o pronunție mai articulată și chiar creșterea dimensiunii creierului. Acestea sunt rezultatele unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Harvard, care susțin că gătitul s-a răspândit mult mai târziu.
Primii membri ai ordinului Homo, din care face parte oamenii de astăzi, sunt slab reprezentați în rămășițele fosile disponibile. Până la apariția speciei Homo erectus, acum circa două milioane de ani, oamenii de dinainte aveau deja un creier mai mare și organisme cu nevoi energetice zilnice ridicate. În mod paradoxal, aceștia aveau și dinți mai mici, mușchi masticatori și o forță a mușcăturii mai slabe, precum și un stomac mai redus decât strămoșii lor. Unul dintre posibilii factori din spatele acestor schimbări, gătitul, a început să se răspândească în lume abia acum 500.000 de ani, au aflat cercetătorii, ceea ce înseamnă că nu ar fi jucat un rol semnificativ în dezvoltarea mușchilor masticatori și dinților mai mici ai oamenilor moderni timpurii.
„Într-un anumit punct din evoluția umană, a existat o transformare: am început să mâncăm mai puțin”, spune Daniel Lieberman, care a realizat cercetarea împreună cu colega sa Katherine Zink. „Această schimbare ar fi fost determinată de doi factori: avem un regim alimentar mai de calitate decât strămoșii noștri, dar consumăm și hrană intens procesată”.
Oamenii de știință au evaluat capacitățile de masticație ale adulților participanți la un experiment, cărora le-au dat să mănânce carne și legumele pe care le-ar fi consumat strămoșii noștri înainte ca omenirea să introducă carnea în regimul său alimentar. Echipa a măsurat efortul muscular necesar pentru mestecat și cât de bine au fost sfărâmate alimentele înainte să fie înghițite. Rezultatele cercetării sugerează că, prin introducerea cărnii în proporție de o treime în regimul lor alimentar și prin folosirea uneltelor din piatră pentru procesarea hranei – tăierea cărnii și bătătorirea materiei vegetale-, oamenii moderni timpurii ar fi avut nevoie să mestece cu 17% mai puțin și cu o forță cu 26% mai mică decât strămoșii lor.
„Presupunem că consumul de carne a fost dependent într-o mare măsură de procesarea mecanică care a fost făcută posibilă de inventarea tehnologiei de feliere”, scriu autorii cercetării. „Carnea necesită o forță de masticație mai redusă per calorie decât tipurile de plante dure disponibile hominizilor timpurii, însă ineficiența molarilor acestora de a sfărâma carnea crudă ar fi limitat beneficiile consumului de carne înainte de invetarea uneltelor din piatră, acum circa 3,3 milioane de ani”.