Consumix prezintă povestea: “Viața se consumă în 'doze' mici”

0

Consumix este o campanie care te provoacă să te gândești la deprinderile tale de consum și la consecințele lor. Prin afișe, clipuri și povestiri, ne-am propus să rupem rutina de a consuma “fast” și“nonsense”, rutina de a neglija sănătatea sau mediul în care trăim. În sensul ăsta recomandăm: “close all pop-ups”! Mai jos, o poveste din cadrul campaniei, având tema Soda, însoțită de un afiș și de un clip video.

E dimineață. Ne trezește câinele lătrând. Este greu de descris sentimentul de ochi lipiți. Ochi lipiți de oboseală, urechi înfundate și gură uscată. Nu orice fel de gură uscată, ci cu iz de băutură carbogazoasă. Mă întorc spre ea și mai beau puțin. Eu și doza mea suntem nedespărțiți. Este o relație de durată, de peste cincisprezece ani. E un schimb foarte simplu, plătesc și primesc. Oricât de repede s-ar termina, mă pot alimenta din nou. Ele, dozele, oricum vin pe bandă rulantă. Am citit că se produc cam 600 pe minut. Și magazinul este așa de aproape. Cinci etaje mai jos, chiar la scara blocului. Dacă aș fi locuit lângă fabrica de sucuri, ar fi fost și mai bine. Dar de când am văzut pe Discovey că în India oamenii merg kilometri pe jos după apă potabilă, mi-am zis că sunt un norocos. Iar ei chiar locuiau lângă fabrică.

Un bax întreg de doze se termină în circa două zile. Stăm nedespărțiți 48 de ore, care se prelungesc la nesfârșit, pentru că pauza durează doar cât cobor la scara blocului să cumpăr încă un bax. Cu ocazia asta fac și efort fizic, deci relația nu este una toxică și sedentară. Nu mă anchilozez și “trag și de fiare” atunci când urc baxul înapoi. Jumătate de drum în mână stângă și jumătate în mâna dreaptă, ca să mă dezvolt armonios.

Eu și doza suntem mai mult decât prieteni, suntem parteneri. Ea îmi oferă vitamine și sănătate, iar eu contribui cu banul. Nu ratez niciun salariu. Toate sunt cheltuite cum trebuie până în ziua în care trebuie să sosească următorul.

 

 

Am avut la un moment dat o discuție cu un doctor care îmi spunea că sunt supraponderal și că, de fapt, nu ar trebui să privesc lucrurile așa. Se referea la relația mea cu sucul. “Te întrebi care este problema? Cât de “cool” ți se pare să consumi, cu fiecare doză de suc, 12 lingurițe de zahăr? Ești conștient de alegerea ta? Și chiar dacă asta ar fi singura sursă de zahăr din viața ta, tot îți dublezi doza zilnică recomandată. Însă, din păcate, consumi zahăr din mai toate alimentele. Chiar și din pâine, hot dog, pizza, chipsuri sau muștar. Deci după o masă copioasă “à la supermarket”, desertul deja ți l-ai servit. Prin urmare, dacă îți menții obiceiul să bei o doză de suc în fiecare zi, într-un an vei consuma peste 17 kg de zahăr. Nu ți se pare enorm?”.

“Dar eu nu am visat nicioadată la un trup 90-60-90!”. Nu știu cum să îi explic, cum să vă explic. Pur și simplu, de la primele mele amintiri am fost înnebunit după bule și gustul acela care mă arde pe gât, dar apoi este dulce și revigorant. Nici nu știu dacă aveam trei ani când beam suc cu biberonul. Era parcă mai gustos așa. Cumva mai filtrat.

“Și părinții mei erau grași!”, i-am spus eu doctorului. Nu prea mă înțeleg cu el, așa că mai bine plec. Parcă a trecut cam mult timp de când nu am mai băut niște suc. “It’s your choice!”,“Dare for more!”, așa am învățat din reclame. Ar fi momentul să trec la un alt nivel și să îmi iau un bax de sticle de doi litri. Să vedem cât mă ține!

Până la următoarea povestire, ținem legătura pe pagina Facebook a campaniei. Campania Consumix a apărut la inițiativa echipei Creionetica. Mai multe detalii, aici.


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger