Confirm friend request

4

Pozele cu prietenii nu se mai poartă la album. Ţin minte albumul de familie pe care ai mei îl aveau şi în care îndesaseră tot felul de fotografii ba cu nunţi, ba cu botezuri, ba chefuri, ba armată… şi, printre bunici, unchi, mătuşi, fraţi, copii, mai dădeam şi peste câte-o figură necunoscută. Mă uitam mai fascinată la ei pentru că nu îi știam. Dar erau prieteni. Şi păstraţi în albumul de familie pe deasupra. Acum tot internetul e plin de poze cu “relaţia”. Iubitu’ + Iubita. Eu vreau şi cu ceilalţi oameni!

 

de Cristina Șoiman (fotograf amator)

 

Mă defineşte şi îmi doresc ca prietenia să rămână veșnic o comoară, care merită să fie omagiată. Oamenii sunt frumoși! Şi cel mai de preţ lucru pe care îl poți face e să te apuci să strângi poze cu ei. Cum facem? E simplu: trepied + moace + fleacuri + recuzită + beri + interacţiune = încă o prietenie câștigată! Aşa. Cum s-a întâmplat începutul? Mă holbam la sutele de prieteni de pe Facebook – Uaaaaa, câţi prieteni! O GRĂMADĂ! Dar cunosc doar o treime…. de ce să nu-i cunosc şi pe ceilalţi. De ce să nu socializăm şi faţă-n-faţă? De ce să nu facem schimb de o emoție, eventual două? De ce să ne rezumăm doar la câţiva pixeli impărtăşiţi pe facebook? No, hai! Şi hai a fost. Şi nimic nu se compară cu viaţa reală.

The real shit!

Proiectul cu fotografiatul prietenilor de pe Facebook a început la sfârștiul lui iunie, anul trecut. Personajele sunt atât oameni pe care îi am în listă și cu care interacționez virtual, dar pe care nu îi cunosc personal și cu care am zis hai să ne întâlnim, să bem bere, să ne cunoaștem, cât și prieteni din viața reală, pe care îi am și pe Facebook. Subiectul fotografiilor îl aleg în funcție de persoană, alteori spontan, în funcție de contextul în care ne întâlnim. Uneori încerc să caut un element cu care să se identifice persoana cu care mă fotografiez. Inițial, îmi propusesem să am aceleași haine, aceeași coafură și aceeași expresie a feței, dar începând să fac treaba asta, am realizat că nu se poate, că și emoțiile mele sunt diferite de la o persoană la alta. În plus, nu vin cu o idee clară de la bun început, gen vreau să mă fotografiez cu tine așa. Le spun hai să ne întâlnim nu știu unde, să bem o bere și să vorbim și încropesc o fotografie pe moment. De cele mai multe ori sunt idei spontane.

 

Cu Alin Tămășan, în baia din Club Panic, București

Cu Dan Pleșa, la Dianei 4, București

Cu Constantin Nimigean, la Green Hours, București. Următoarea fotografie cu Constantin Nimigean sper să fie una în care el să citeasca Love Issue. Momentan am avut la îndemână VICE

Cu Gabriel Saplonțai, într-un magazin de haine de pe Regina Elisabeta. Ne-am schimbat hainele între noi. Eu i-am luat cămașa și pantalonii, el mi-a luat tricoul și fusta. Foarte frumos a fost că ideea ne-a venit amândurora

Cu Bogdan Theodor Olteanu, la o terasă. Picioarele lui sunt reale

Cu Gabriel Daliș, la Dianei 4

Cu Cristi Balint, la Street Delivery, București

Cu Iulian Tănase și cu expresiile astea de gherilă, ne pregăteam pentru războiul berilor de pe Dianei 4

Cu prietena mea de sufllet, Livia Ștefan, se puteau face tone de fotografii. Noi am ales să ne prostim. Așa ne vine cel mai bine

Cu Mihnea Mihalache-Fiastru. Pe 4 septembrie 3142, o explozie solară a aprins un neon roșu în locul soarelui, iar cerul s-a glazurat într-un strat roz de nori fixați aiurea într-un frame dintr-un aer firesc care, dintr-odată, a înghețat. După explozie nu mai există vâ…nt și curent și aerul nu mai circulă. Soarele nu mai răsare și nu mai apune și doar raza roșie se mută de la un punct la altul în diferitele momente ale zilelor care nu mai contează altfel decât numărate, strălucind praful auriu pe care lumea transformată în podeaua din lemn a unui circ abandonat cu un trapez încă bălăngănindu-se îl aruncă, inutil, către sus. Populația globului a ajuns la puțin peste 50 000 de oameni. Pentru a supraviețui, e nevoie ca aerul să circule, iar curentul electric și energia au dispărut demult. Singura șansă sunt ventilatoarele care funcționează cu bateriile rămase și câteva generatoare care încă mai pornesc în locuri secrete. Un grup de oameni lucrează la un ventilator magnetic uriaș, care să agite aer pentru toți cei rămași în viață, dar până atunci chiar ei trebuie apărați și avut grijă ca rezerva lor de baterii și ventilatoare electrice să nu fie capturată de “Cavaleria Razei Roșii”, un grup criminal care, atât cât a mai rămas din ea, vrea să controleze întreaga lume. Text: Mihnea Mihalache-Fiastru

Cu Horațiu Șerb, de la restaurantul La Copac, București. Se renova cârciuma când m-am văzut cu el

Cu Florin Ghioca, în aceeași cârciumă La Copac

Cu Norzeatic, la fruitseeing în Piața Matache. Pe el l-am prins acolo, nu-mi propusesem să mă pozez cu el (deși îl am prieten pe Facebook). Plecasem în piață cu Călina, o prietenă de-ale mele din poza de mai jos

O prietenie reînviată cu Călina Maria Curticapean, în oglinda spartă a unei clădiri dezafectate din Piața Matache

Cu Petru Mărgineanu, compozitor de muzică de film. M-am dus la el acasă, destul de târziu, am și întârziat din câte țin minte. Era deja întuneric afară, nu era lumină naturală, și am fost puțin blocată, acum ce fac? După care el s-a apucat să cânte la pian și fotografia a ieșit așa

Cu Diana Ioana Mărășoiu, agățate de un bătător de covoare, în fața unui bloc din anii ’60. Ne spălăm rufele în public și ne batem covoarele în familie. Ea fiind o fashionistă înrăită, am zis că se cade o postură de genul ăsta. Sunt hainele noastre, a venit și ea cu o parte. Eu fiind genul care se îmbracă doar în alb, negru și gri, nu prea aveam ce să aduc colorat, așa că a venit ea cu o sacoșă de haine colorate

Cu Andreea Cioran, lă înălțime. Adică la ea pe bloc

Cu Alina-Daniela Istrate, într-un sex shop. Ne-am folosit toată inocenţa de care suntem capabile şi ne-am transformat în manechine sexuale. Noi avem o istorie destul de personală în spate. Am pozat-o foarte multă vreme pe Alina în zona de fotografii de nud și m-am gândit: ce-ar fi mai potrivit decât asta? Ce-a fost fain a fost că ea a ieșit îmbrăcată în rochia de mireasă a mamei ei și ne-am plimbat așa pe stradă toată ziua până am ajuns la un sex shop. I-am spus tipului de acolo că sunt studentă la arte și că am un proiect, să ne lasă să pozăm. După care ne-am desfășurat în voie vreo 40 de minute. Omul a rămas foarte amuzat, că eu am început să-mi dau hainele jos de pe mine. Dar ne-a lăsat în pace până ne-am terminat treaba

Cu Ioana Rădulescu, în Londophone, București. Absentă, îmi regăsesc capul printre licori si mintea la rece, în vreme ce Ioana işi caută (i)luminarea

Cu fetele de la Matache. Asta a venit foarte spontan. Eram în Piața Matache, mai merg acolo să privesc oamenii, mi se pare o lume destul de fascinantă. Eram cu Mugur Grosu și cu Vlad Bâscă. Noroc că Vlad avea aparatul după el. Când le-am văzut pe femeile astea, am zis că cu ele vreau să mă pozez pentru proiectul meu. După care am discutat între noi, că avem nevoie de ceva acțiune, și ne-am gândit să le punem să citească. Era ceva anticariat lângă noi și am mers să împrumut cărți. Căutând  să le dau ceva să citească, am văzut cartea cu Ion Antonescu și am zis OK, ăsta e factorul…

Cu Irina Gache, în Parcul Cișmigiu din București. Slogan: “Artişti de vânzare la cele mai bune preţuri:) Meniul ne-a fost imprumutat de ICR”. Pe-atunci era scandalul cu ICR și voiam să fac ceva legat de tema asta. Am scos tot soiul de articole de artă pe care le am eu în casă și le-am ținut acolo vreo câteva ore

Cu Andrei Pungovschi, în Piața Matache. Aici am mers puțin pe social. E o clădire din Piața Matache în care se joacă copiii și care e un focar de infecție. M-am gândit că pot să atrag puțin atenția asupra acestei clădiri pentru a fi curățată. Acțiunea mea n-a avut un răsunet foarte mare, decât în ideea că am luat legătura cu niște oameni care au făcut niște adrese către cei de la Romprest, dar clădirea e în continuare în aceeași situație. Copiii se jucau pe-acolo, iar noi adusesem aspirator, mătură și toate cele pentru curățat

Cu Petru Șoșa, la Atelierul Mecanic, București. Am vrut să bem cafea ca o familie din aia americană

Cu Charline Wagner, fosta mea colegă de apartament.  E o tipă venită din Franța, cu Erasmus, studiază istoria artei. Cam așa arăta camera ei, tot timpul era dezordine. Am mai adus și eu niște obiecte, cât pentru compoziție

Cu Adrian Suciu, la un photo shoot. E vorba de chipul celor care nu-și asumă nuditatea și nici sexualitatea, ba mai mult decât atât, îi blamează pe cei care au curajul să facă lucrul ăsta. Contul meu de Facebook a fost închis de șapte ori pentru fotografii cu nuditate, ultima oară în vară, timp de vreo două luni. Aici făceam niște fotografii pentru scriitorul Adrian Suciu, care are o platformă online, și, la fel, mi-a venit pe moment ideea. Mă seca treaba cu nuditatea și cu oamenii care o judecă, dar care, în ciuda faptului că judecă și au o viziune destul de îngustă asupra nudității, sunt ăia care se uită așa la ea, cu mâna pe un ochi. Fața ipocrită. Ea este modelul pe care îl fotografiam în ziua respectivă.

Cu Oana Maria, de 8 martie. Am vrut să fac cu mărțișorul pentru că nu-mi place direcția pe care a căpătat-o această sărbătoare. Eu vreau să mă leg și de consumerism, mai am niște teme sociale pe care vreau să le fac, dar nu vreau chestii agresive și mesaj transmis foarte agresiv și foarte direct, prefer să aleg un context pozitiv iar mesajul să fie transmis subtil. Asta am făcut și cu mărțișorul, împreună cu Oana. Mi se pare că a căpătat o valență super comercială și consumeristă sărbătoarea asta, ne-am îndepărtat puțin de la ceea ce însemna ea: celebrăm femeia. Tot Bucureștiul se transformă într-un fel de talcioc

Cristina Șoiman (31 de ani) a terminat psihologie și face fotografie din pasiune. Aici îi puteți urmări proiectele.

 


4 comentarii

  1. Pingback: FOTO Gemeni necunoscuți | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply