Întotdeauna m-au intrigat oamenii care se îmbracă în supereroi pe Hollywood Boulevard. În cazul în care n-ați avut ocazia să-i vedeți, tipii ăștia umblă prin fața teatrului Mann Chinese făcând poze cu turiștii. Regizorul Matt Ogens, și el curios, a făcut acum câțiva ani un documentar despre patru actori aspiranți, înțepeniți în fața teatrului în haine mulate din latex. Trei dintre ei au avut o viață tulburătoare.
de Alex Godfrey (Vice România)
Tipul îmbrăcat în Superman lua metamfetamină, Hulk fusese boschetar, Batman avea probleme serioase cu nervii (”Ar strangula o femeie dacă nu-i dă bacșiș”, spune soția lui), și face aluzii la niște îmbărligături cu Mafia. Confesiunile unui supererou (care tocmai a ieșit pe DVD) e ciudat, comic și trist. Am stat de vorbă cu Matt Ogens.
VICE: Ce-i tare la filmul ăsta e faptul că abordează dintr-un un unghi original povestea unor oameni care vor să scape de viețile lor.
Matt Ogens: Da, când pătrunzi mai mult în poveste descoperi că e vorba de niște personaje care încearcă să reușească în viață. Da, sunt ciudați, și poate că și tu și eu am proceda altfel, dar ei încearcă să-și îndeplinească visele.
Mai ales acele clișee Hollywoodiene în care orice ospătar vrea să devină actor.
E comic, trăiesc aici și servirea în restaurante și în hoteluri e așa de proastă pentru că pentru ei e doar un job temporar până se pun pe picioare. Te duci la un restaurant bun și cheltui bani și chel-nerul se comportă de parcă-ți face ție o favoare. Dar nimic nu-i mai greu decât să o iei de la capăt, așa cum fac tipii ăștia. Există o naivitate în ceea ce fac, nu-i cea mai bună metodă de a reuși la Hollywood. Turiștii vin și se plimbă pe Hollywood Boulevard. Actorii, regizorii și producătorii nu fac asta.
E oribil acolo.
E oribil, sunt numai turiști. Cum se așteaptă să devină actori acolo? N-o să vină nici un producător să-i descopere.
E un spațiu inutil și dubios.
De-aia mi-a venit ideea asta. Regizam o reclamă pe strada aia și tot vedeam personajele astea. Dacă ești turist sau copil, când te uiți prima dată la ele, ți se par fascinante. Ce mi-a atras mie atenția e partea dubioasă. Uită-te la tipul ăla îmbrăcat în Superman fumând o țigară după colț. Unde trăiește? Ce face când ajunge acasă? Dacă deschizi ochii și pătrunzi dincolo de aparențe, e defapt un bulevard al viselor pierdute, o parte mai întunecată.
Ce mi se pare amuzant e că oricine poate să se ducă să închirieze un costum de supererou. Turiștii cred ca e un punct de atracție cu o licență oficială.
Unele studiouri le-au trimis scrisori să înceteze, pentru că abuză de personaje. Dar nu poți să-i dai în judecată, n-au bani. Eu cred că îi ajută defapt, mențin vie imaginea personajelor. Au mai avut probleme în trecut. Nu lucrează pentru nimeni. Te duci la ei cu o poză, le dai bacșiș, deși nici n-au voie să ceară bani. Și câteodată se enervează când nu sunt plătiți.
Cel puțin doi sau trei din film sunt clar nebuni.
Da. Chiar și după film am primit niște apeluri de la Hulk care n-au fost prea plăcute. Era un tip cumsecade, dar dintr-o dată s-a enervat pe mine pentru că l-am pus pe Superman pe copertă în loc să-l pun pe el. Jen (Wonder Woman) e cea mai întreagă la cap, dar ceilalți s-au cam enervat. Când termin cu un documentar, încep altul. Dar pentru unii dintre ei documentarul a fost cea mai tare chestie din viața lor, și când a luat sfârșit probabil că se așteptau să devină bogați și celebri, sau cel puțin se așteptau ca eu să-i duc mai departe. Nu pot să le găsesc roluri în filme. Ei doar stăteau acolo, nu făceau nimic. Hulk m-a întrebat, “De ce nu poți să-mi găsești roluri, de ce nu poți să-mi găsești un agent?” Unii cred că-s milionar de pe urma documentarului. Logic că nu-i cazul.
Superman și Batman cred că totul li se cuvine.
Da. Ăștia doi s-au luat la bătaie în timpul filmărilor. Nu comunicau pentru că Batman ar fi dat vina pe Superman. Dă vina pe George Clooney pentru faptul că n-a reușit în viață. Mie nu mi se pare, dar el crede că seamănă cu el și consideră că nimeni n-o să-l angajeze pe unul care seamănă cu George Clooney. Are multă furie în el.
Traducere: Nermin Naji
Acest articol a fost preluat de pe site-ul partener Vice România. Puteţi citi interviul integral aici.