Conferința pe mediu de la Durban s-a încheiat cu promisiuni

1

Conferința ONU de la Durban pe teme de mediu a dus la un protocol pe problema schimbărilor climatice, susținut mai ales de Uniunea Europeană și statele africane. Acordul va obliga alți parteneri – China, India, Brazilia, SUA și alții – să accepte impunerea unor ținte specifice de reducere a emisiilor de gaze de seră, obligatoriu de îndeplinit până în 2020.

 

Problema este, spun analiștii, perioada rămasă până la acel moment, al aplicării obligatorii a tratatului. Este un interval care ar putea să ducă lumea spre mai mult de trei grade de încălzire globală în plus. Totuși, reprezentanți ai statelor europene califică acordul drept un mare ”pas înainte”. ”Este pentru prima dată când economii puternice, de obicei mai reticente, s-au angajat să ia măsurile cerute de știință”, a declarat Chris Huhne, secretarul britanic pe probleme de mediu. În schimbul promisiunilor obținute de la partenerii de tratat, Uniunea Europeană (UE) s-a angajat să accepte o a doua fază a protocolului de la Kyoto, care presupune limitarea emisiilor sale de gaze de seră în anii imediat următori (o fază la care puține alte națiuni puternic industrializate au aderat).

Statele africane, la rândul lor, au susținut propunerea UE, la fel și statele insulare, națiuni mai sărace din Asia și jucători importanți din America de Sud. Practic, spun analiștii de la fața locului, poziția adoptată de UE și de coaliția de state formată în jurul său a cam obligat SUA și China să reacționeze și să accepte impunerea unor obiective obligatorii în domeniul reducerii emisiilor de gaze. Dacă aceste ținte sunt îndeplinite până în anul 2015, efortul global în reducerea efectelor schimbărilor climatice la nivel mondial va marca o primă victorie importantă care va redefini regulile în această direcție. Dar, spun analiștii tratatului, limbajul acestuia este opac, lipsindu-i anumite exprimări care să arate clar obligativitatea asumată legal de către parteneri de reducere a nivelului emisiilor de gaze. Este mai degrabă ”un alt protocol” decât orice altceva, au spus unii comentatori.

2020 este un termen destul de îndepărtat, mai consideră specialiștii, care lasă un interval de opt ani în care este prea puțin probabil să mai intervină alte tratate, cu alte obiective și norme. Iar perioada de opt ani este critică pentru ceea ce înseamnă încălzirea globală și reorientarea infrastructurii energetice a lumii către resurse fără carbon. ”Nu văd nimic în aceste negocieri care să prevină încălzirea globală la peste 2 grade, așa cum sunt avertizările. Este posibil să nu avem un tratat real în vigoare în 2020, darmite să reducem emisiile în acel an”, a declarat Achim Steiner, directorul programului ONU pentru mediu, cu câteva ore înainte ca, totuși, statele participante la discuții să ajungă la concluzia finală. Ultimele ore de negocieri au adus noi soluții din partea negociatorilor UE, care au lăsat deschise oportunități pentru organismele ONU de a limita emisiile (prin controlul asupra industriei aviatice internaționale, asupra industriei navale, spre exemplu, în anii imediat următori, pentru ca lucrurile să nu bată pasul pe loc).

 

Sursa: NewScientist


Un comentariu

  1. Pingback: Clima planetei, la masa negocierilor: „coaliţia celor ostili” versus statele responsabile | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger