Condițiile necesare pentru Premiul Nobel: generozitatea și ciocolata

0

 Cine a avut contact cu lumea universitară românească știe cît de meschini sînt în general profesorii cu cei mai tineri și de cîtă lingușeală și sclavageală e nevoie să înaintezi în sistem. Poate de aceea și sînt universitățile românești în topuri sub cele africane.

 

Un pattern curios a fost găsit la toți cercetătorii care au luat Nobelul pînă acum: generozitatea. În general, cînd e publicată o lucrare științifică, cel care a muncit mai mult e trecut primul pe lista autorilor și astfel e remarcat mai ușor. Există excepții și depinde și de domeniu dar e o regulă aproape solidă. În cazul nobelizaților s-a descoperit că aceștia au fost primii autori în numeroase publicații în primii ani de carieră dar în scurt timp au început să le dea și colegilor lor mai tineri acest privilegiu. Iar asta mult înainte să primească Nobelul.

Cum a spus un laureat al Nobelului pentru chimie: Această mișcare îi ajută pe tineri și nu-mi scade cu nimic din credit dacă numele meu e undeva mai jos pe listă.

Pe de altă parte, cercetătorii mai puțin străluciți și-au menținut de-a lungul carierei dreptul la prima semnătură, deși poate de multe ori cei mai tineri, cum se întîmplă, munciseră mai mult. Pînă pe la 40 de ani, laureații cu Nobel și-au pus primii semnătura pe 26% din lucrări, iar cei care au realizat mai puține în domeniul lor și-au pus numele primii pe 56% din lucrări. Am putea zice că oamenii mai de treabă sînt mai creativi și mai de succes sau poate cei mai strălucitori sînt mai generoși pentru că știu că măreția lor nu stă într-o poziție pe o listă de autori. Unii sînt agricultori și adună boabe, alții sînt vînători și își fac trofee din animalele mari și rare.

O altă caracteristică a laureaților Nobel e că țările din care provin consumă mai multă ciocolată. Mai jos e un grafic al acestei ciudățenii, care ar putea fi explicată prin faptul că ciocolata îmbunătățește activitatea cognitivă. Dar e oare atît de simplu?

 

 


Leave A Reply