Comentariu pe The Guardian: România nu trebuie să-şi vândă agricultorii tradiţionali giganţilor biotehnologici

Un jurnalist freelancer a lansat acest mesaj pe site-ul publicaţiei britanice în contextul conferinţei anuale de agribusiness organizată ieri în Bucureşti şi acuzată de favorizarea marilor companii producătoare de organisme modificate genetic.

“În ciuda eforturilor lui Ceauşescu de a-i arunca de pe pământuri şi a apariţiei de noi pieţe şi posibilităţi de angajare survenită după el, în jur de 30% din populaţia de 19 milioane de locuitori a României continuă să trăiască de pe urma gospodăriilor de subzistenţă şi semi-subzistenţă”, scrie Luke Dale-Harris, jurnalist stabilit în Transilvania, care lucrează în prezent la un documentar despre comunităţile de mici agricultori din România. “Cu toate acestea, atât guvernul român, cât şi iniţiatorii de politici din Bruxelles refuză să recunoască că aceştia sunt oamenii care susţin economia României, ţin cultura în viaţă şi mediul divers”.

Harris îşi începe articolul descriind un peisaj agricol transilvan dominat de ferme cu monoculturi uriaşe, perforate ocazional de o combină de 500.000 de euro, care absorb subvenţii europene interminabile menite să recompenseze creşterea şi productivitatea şi care înghit tot ce le stă în cale. “Acesta este, se pare, viitorul agriculturii româneşti”. Dar dacă un astfel de model a funcţionat în alte ţări, continuă jurnalistul, în România, la fel ca în Bulgaria şi în alte ţări vecine din Balcani, povestea e diferită, şi asta pentru că potenţialul economic, cultural şi ecologic ar trebui să fie încredinţat micilor agricultori (citatul de mai sus).

În schimb, oficialii subminează sistematic infrastructura pe care se bazează ţara. Aplicând modelul politic larg condamnat “o dimensiune pentru toţi”, central Politicii Agricole Comune a UE, marea majoritate a agriculturilor români sunt daţi la o parte. În prezent, 51% din subsidiile anuale de 6 miliarde de euro care vin în România ajung la doar 0,9% dintre ferme, în timp ce 70% din totalul de ferme româneşti sunt considerate neeligibile pentru orice tip de subvenţie.

Reţelele de comerţ pe care se bazau în mod tradiţional ţăranii agricultori sunt erodate la ambele capete. În condiţiile în care piaţa seminţelor este monopolizată de multinaţionale care cresc preţurile seminţelor ce nu pot fi reproduse şi care trebuie cumpărate an de an, agricultorii sunt adesea obligaţi la cheluieli inutile. La celălalt capăt, pieţele locale mor în cadrul competiţiei cu supermarketurile străine, oferind spre vânzare produse la preţuri mici, situaţie ce nu poate fi favorizată decât de subvenţii şi tehnologii de care agricultorii nu dispun.

Citiţi mai departe gândurile freelancer-ului britanic pe marginea conferinţei de agribusiness din Bucureşti pe The Guardian. Şi mai puteţi citi şi: Protestatarii Re.Generation: Poftă bună la prânzul modificat genetic!