Coltul bicicletelor: Van Moof, o bicicleta cu caracter

19

Van Moof este o bicileta a contradictiilor. De cate ori m-am dus sa testez o bicicleta noua, mi-a atras atentia prin designul minimalist si extrem de nimerit, insa de cate ori ma gandeam s-o iau, ma speria cadrul masiv pe care ar fi trebuit sa-l car in fiecare zi, de cateva ori, pana la etajul 5. Insa cand am vazut noul model Vanmoof No 5, n-am rezistat tentatiei si l-am luat acasa. Chiar daca au fost momente in care am regretat decizia, s-a dovedit a fi o bicicleta plina de personalitate, care cu siguranta va va impresiona. Asta depinde si de personalitatea voastra.

de Magor Csibi

Mie, personal, intodeauna mi-au placut bicicletele mici, rapide si manevrabile. Probabil de asta mi-am si luat Strida. In lipsa unei astfel de configuratie, as merge pe o bicicleta manevrabila, usoara si rapida. Iar daca am de ales, foarte probabil o sa evit o bicicleta cu un cadru mare, relativ grea si relativ lenta. Tocmai de aceea eram convins ca Vanmoof-ul nu e o bicicleta ce poate sa-mi placa foarte mult.

Dupa ce am renuntat la Strida pentru Vanmoof, aveam un sentiment de parca as fi coborat de la volanul unui Smart si m-as fi urcat intr-un jeep. Rotile extrem de groase iti dau o stabilitate mare, cadrul inalt te ridica deasupra traficului pe doua roti, manevrarea este lenta, dar usoara. Masivitatea acestui model poate fi deseori un atu in traficul din Bucuresti, avand in vedere ca bicicleta ia cu mare usurinta gropi, borduri sau orice altceva ce apare pe neasteptate in drum.

Viteza modelului nu va va impresiona, cu atat mai putin acceleratia, insa o data ce prindeti viteza, va puteti deplasa cu ea destul de rapid. Modelul No 5 are atat frana clasica, “contra”, ca celelalte modele Vanmoof, cat si frana de mana, asa ca poti sa ai un control extrem de bun cand trebuie sa te opresti brusc cu bicicleta.

Modelul nou are si un schimbator Shimano care iti faciliteaza 3 viteze si, evident, pentru a se respecta designul minimalist, este integrat in cadru. Vitezele se schimba destul de usor, desi in timpul saptamanii a carait de cateva ori, insa fara alte probleme.

De altfel, la No 5  totul este integrat. Bicicleta este dotata cu LED-uri ce se alimenteaza din lumina soloara sau direct de la un computer, printr-un port USB, tehnologie care m-a impresionat. Butoanele de pornire-oprire sunt incorporate in cadru intr-un mod foarte discret. Clema ce prinde bara de fixare a seii este, la randul ei, integrata in cadru, oferind bicicletei un design si mai simplist.

Cu acest Vanmoof nu o sa va enervati niciodata ca ai uitat lantul acasa, avand in vedere ca are unul integrat tot in cadru, si in acelasi cadru este incorporata si o cheie cu care va puteti asigura bicicleta destul de usor. Sau nu. Sistemul de securitate cu pricina e destul de rigid. Lantul nu e foarte lung si trebuie sa ajunga inapoi la cadru, asa ca de multe ori o sa aveti o dificultate reala in a lega bicicleta (de exemplu, e imposibil s-o securizezi pe un bycicle-rack simplu).

Designul minimalist este foarte atractiv, insa are cateodata si dezavantaje. Atrage priviri si impresioneaza lumea din jur, insa tocmai din cauza ca totul e integrat in cadru, bicicleta are ceva greutate, cel mai simplu model incepand de la 15 kg. Poate ca nu vi se pare mult, insa impreuna cu designul robust va da ceva batai de cap cand o urcati in apartemanet. Eu, personal, m-am gandit de cateva ori la modul serios sa las bicicleta in fata blocului, pur si simplu pentru ca eram prea obosit s-o mai car sus. Daca nu stati la casa sau intr-o cladire noua cu lift de 8-10 persoane, luati-va adio de la gandul de a cara bicicleta cu liftul. Pur si simplu nu va incapea. Asa ca Vanmoof No 5 poate deveni usor si aparatul vostru multifunctional de fitness J

Cadrul este din aluminiu, dar ma gandesc ca daca ar fi mai greu, bicicleta nu prea ar avea nici un rost, ca nimeni nu si-ar dori o bicicleta de 25 de kilograme. Saua este din piele, marca Brooks, si este destul de comoda.

In trafic, bicicleta se comporta bine, iti da o siguranta in plus si este extrem de comoda. Daca atunci cand testam Kross-ul nu stiam de ce car bicicleta pana la etajul 5 in fiecare seara, la Vanmoof n-am avut aceasta dilema. Acest model merita cateva sacrificii, chiar daca e vorba si de carat.

Intr-o saptamana, am ajuns sa indragesc aceasta bicicleta si in ciuda faptului ca n-are aproape nici o calitate din cele pe care le pretuiesc in general la un vehicul pe doua roti. Vanmoof-ul te face sa te atasezi de el. In primele doua zile de revenire la Strida mi-am adus aminte cu multa nostalgie de No 5, dar pana la urma am reusit sa ma acomodez. Daca ar trebui sa-l definesc intr-o singura propozitie as zice ca este o bicicleta cu caracter.

Mai multe informatii puteti afla pe Ciclop sau pe site-ul oficial al producatorului.

Daca esti cititor sau furnizor de bicicletesi ai vrea sa testam o bicicleta si sa o evaluam pe TOTB, poti sa ne scrii pe [email protected].

Cititi si:

Euro Bike 2010: Biciclete acadea, carboane hi-tech si cum poti cuceri lumea pe doua roti

Coltul bicicletelor: City bike cu aspect de cursiera

Coltul bicicletelor: Robustete poloneza

Coltul bicicletelor: Prima bicicleta de care m-am indragostit

Tags:



19 comentarii

  1. VanMoof face biciclete frumoase, destul de rezistente, dar cam atât. Folosesc un Van Moof nr. 3 de câteva luni şi lucrurile nu stau chiar aşa de roz ca în articol.
    Dacă îmi permiteţi un minireview ceva mai ponderat şi bazat pe o experienţă ceva mai îndelungată cu bicicleta, iata:
    Bicicleta (Van Moof nr.3) e într-adevar, supermishto, are design, are stil, are tot ce vreţi, dar nu stă chiar aşa de bine la capitolul ergonomie. La cei 1,89m ai mei, am mutat scaunul sus-jos şi faţă-spate în toate combinaţiile posibile, dar nu am reuşit să găsesc poziţia confortabilă de pedalare. Deşi scaunul e împins la maxim in spate, ca să stau comod ar trebui să-l mai dau vreo trei centimetri în spate. Ceea ce nu pot face. Apoi, dacă ridic scaunul astfel încât să am piciorul perfect întins când apăs pedala, atunci nu mai pot pune în mod confortabil şi rapid piciorul jos la vreo intersecţie, vreun semafor – trebuie să mă dau jos de pe scaun. În fine, scaunul însuşi e inconfortabil, deşi l-am ajustat din tote şuruburile posibile. Consecinţa: când pedalez ceva mai mult (i.e. minim 4 km) mă dor dosul şi tendoanele de la genunchi – primul de la scaun, ultimele de la unghiul de pedalare şi unghiul de extensie al piciorului. Acum, dacă în privinţa scaunului nu am nimic a-mi imputa, în privinţa ergonomiei cadrului s-ar putea să fie efectiv o nepotrivire între dimsniunile mele şi cele ale bicicletei – deci altii s-ar putea să nu resimtă această problemă.
    Apoi, principiul integrării auxiliarelor în cadru este minunat (motivaţia este aceea de a reduce oportunităţile de furt), dar nu foarte fructuos. Sau e o problemă particulară cu bicicleta mea, sau lampa din faţă e un moft. Are încărcare solară şi se aprinde, chipurile, când nivelul luminii scade sub un anumit prag. În realitate se aprinde când vrea ea, şi, mai ales, durează foarte puţin. De exemplu, am ţinut bicicleta cu botul în soare vreo 6 ore, iar seara lampa din faţă m-a ţinut vreo 40 de minute. Totuşi, faptul că lampa din spate merge mai mult mă face să cred că e o problemă particulară cu farul meu, nu una recurentă la toate bicicletele. Oricum, chiar şi aşa, ideea nu mi se pare grozavă – lampa din faţă e o fiţă, e doar pe post de semnalizare în trafic, să te facă pe tine vizibil altora, pentru că dacă e vorba de luminat – nu are nicio putere. Personal, aş fi preferat un modul cu acelaşi sistem de prindere (în cadru, cu şurub) dar care să fie pe baterii, să aibă mai multe leduri, şi să poată realmente să lumineze. Nu era greu de implementat o asemenea variantă, mai “convenţională” decât cea cu alimentare solara sau la USB, în schimb mult mai practică.
    Cele trei viteze ale bicicletei cred că sunt suficiente pentru Bucureşti: într-adevăr, nu este o bicicletă foarte rapidă, dar cu pedalaj viguros te descurci. Nu am încercat încă să urc dealul de la Cotroceni – acolo s-ar vedea dacă într-adevăr cele trei viteze sunt suficiente, sau dacă rapoartele sunt bine gândite. Oricum, faptul că bicicleta e olandeză ar trebui să fie un semnal de atenţionare în această privinţă – în Olanda un deal ca cel de la Cotroceni ar fi, probabil, cea mai înaltă formă de relief din acea ţară. De aceea aş fi curios să aud de la alţii relatări despre cum se descurcă această bicicletă pe pante accentuate.
    In fine, o ultimă chestiune – mulţi amici au fost miraţi de faptul că am avut nebunia de a-mi lua o bicicletă fără amortizor – măcar pe furcă. Acum, gentile sunt masive, talonul cauciucurilor destul de mare, aşa că bicicleta face faţă pe piatră cubică, găuri ocazionale şi chiar la sărit borduri medii. Dar biciclistul cam resimte şocurile, asta e drept.
    Nu regret nicio secundă că mi-am cumpărat această bicicletă – după cum am mai spus, e în primul rând o bicicletă foarte frumoasă, iar eu frecvent aleg după criteriul ăsta. Altminteri are destule imperfecţiuni, şi e totuşi o bicicletă scumpă. Dacă vreţi o analogie, are ceva din spiritul maşinilor Alfa Romeo. Personal, am de gând să-mi schimb, cu prima ocazie, şaua şi ghidonul. Iar dacă producătorul ar face un sistem alternativ de lămpi, pe baterii – m-aş abona primul la aşa ceva.

    • Salut, cauta niste site-uri cu “bike fitting” ca ai clar probleme. Iti spun din prima, de exemplu, ca piciorul nu trebuie sa iti fie perfect intins cand pedala e la punctul cel mai de jos, ci usor indoit – cat de indoit, depinde de preferinte. In felul acesta, cand pedalezi, bazinul iti sta mereu paralel cu solul. Daca “te intinzi” dupa pedala, miscand bazinul (dai din fund mai pe romaneste!) atunci clar ai pus seaua prea sus si depui niste eforturi suplimentare pe care nu ar trebui sa le faci. Bafta!

      • Daca e s-o luam logic: sa aiba piciorul intins cand pedala e la punctul cel mai de jos si in acelasi timp sa ajunga cu piciorul jos in stationare fara a se da jos din sa rezulta ca … pedala atinge asfaltul ?!

      • Piciorul trebuie sa fie intins perfect iar calcaiul sa atinga pedala, asa se calculeaza inaltimea seii.
        Pedalatul se face cu varful talpii, si da, eu cand ma opresc nu ajung cu piciorul la pamant, trebuie sa cobor de pe sa ca sa ating pamantul.

  2. 15 kg o bicicleta?Am o rabla de Pegas pe balcon ,tot ma chinui s-o repar(pliabila).Nu mai are cauciucuri,camere.Pai daca asta Van Moof costa 3000ron ,m-am hotarat,repar Pegasul.

  3. cred ca faceti o uriasa eroare logistica: in timp ce un autoturism, daca te apuca nervii, poate inlocui cu foarte mare succes o arma de foc, cu o bicicleta, fie si de 15 kile, nu veti putea egala performantele nici macar ale unui ciomag… sau ca sa ma fac inteles mai pe limba dumneavostra, in timp ce cu un autoturism se pot usor depasi senzatiile unui CS in retea (si asta fara sa stati la pingeala…), cu o bicicleta veti egala in cel mai bun caz trairile experimentate in Super Mario (varianta Nintendo 2000)…, dar daca prin utilizarea bicicletei previzionati o miraculoasa imbunatatire a conditiei fizice, eu va urez pe viitor cat mai putine burti la gura! (lucru de care ma indoiesc amarnic….)

  4. OK, Marius, apreciez sfarsitul comentariului tau, insa am ceva de adaugat: senzatia aia de raspuns imediat si direct proportional cu efortul tau, mi se pare cea mai tare chestie la bicicleta. Chiar daca viteza e mai mica, bicicleta e ca o prelungire a ta, nu un animal pe care il strunesti.

  5. n-o sa inteleg niciodata de ce incearca oamenii sa faca lucruri la care nu se pricep. pai troaca asta are aspect minimalist? asta e minimalism, cu leduri, lanturi, aripi, aparatori, fiare in plus? si cum s-ar astepta cineva ca o sa brooks sa fie comoda dupa 10 km, cand pe seile astea tre’ sa curga multa transpiratie pana iau forma bucilor? si daca autorul vine cu basme d-astea, la ce sa te astepti de la cititorii comentatori – auzi-l p-ala de vrea sa dea si la pedale cu picioru-ntins si vrea sa mai stea si-n sa la semafor… ba, cand va mai duceti p’in amsterdam, copenhaga si-alte alea uitati-va la oamenii aia si incercati sa intelegeti de ce merg pe bicle – ca se misca mai repede in trafic decat cu masina, ca fac miscare, ca nu mai platesc parcarea scumpa in centru si ca le place. si mai uitati-va si la ce rapandule au sub cur – chestii care sa miste, nu care sa ia ochii. luati-va o bicla pe care sa puteti merge, nu una de care sa puteti vorbi la bere. si cand ii mai aud pe unii ca doar manelistii au harfe si figuri…

    • Cam ai dreptate, majoritatea bicicletelor de oras din vest sunt sub orice critica, in felul asta oamenilor nu le pasa prea mult daca le fura cineva. Sunt cativa cu biciclete mai fitoase, dar sunt putini. Oricum e clar ca vorbim de snobism din moment ce se pune atata accent pe design, personalitate, si alte ciudatenii. Auzi, personalitate la o bicicleta…

  6. Cu eticheta de pret incepand la 548 €uroi si urcand la 628 la magazinul on line, sunt curios sa vad cate o sa vanda la destinatari in Romania. Au magazin la Bucuresti ? Poate e ca la Ferrari, mult mai multe decat se asteapta. Adevarat ca are o linie interesanta, desi cel care o incearca de 3 luni m-a speriat putin cu reglajele la inaltime.

  7. eu nu inteleg ce-i cu fitele astea, bicicleta van moof de 3000 ron!!…ati innebunit? se putea sa nu infestati si bicicleta cu fitele astea tampite care au impanzit romania?
    mai omule, eu am bicicleta de 3500 de ron, dar e un moutain bike solid, cu care merg la maratoane si care isi merita banii…nu gaseam ceva mai ieftin.
    dar, tu, pentru o bucicleta de oras, de 15 kg, dai 3000 ron, si cu un cadru penibil, parca e taiat cu toporul??…pai poti f bine sa iti iei un dhs de 500 ron si iti face aceeasi treaba daca nu mai buna
    terminati cu fitele astea stupide…

  8. nu inteleg ce nu poate sa faca un dhs in oras. aaaa costa prea putin.
    stati putin dragi hipstari sa se prinda baietii de dorobanti ca e cool , trendy ,in zilele de azi sa ai o bicileta scumpa, sa vedeti cum o sa va reprofilati pe altceva :))))

  9. 15 kile? E bicicleta sau calorifer? In spatele propozitiei “e o bicicleta cu personalitate” eu citesc: “am dat un sac de bani pe o hardughie dar sunt prea mandru sa recunosc ca m-am fraierit singur”.

  10. cam Van, Moftul asta …

    mai copii, pâna si la biciclete aveti un prilej de snobeala …
    voi sa fiti sanatosi ca tot pe patru roate va vad
    si singuri in Masina 🙂

Leave A Reply