Clubul de fotbal “Frăția”: Un portar fără mână, un antrenor de culoare, jucători săraci

0

Povestea clubului de fotbal “Frăția” din București, ai cărei jucători activează în ultimele divizii, a ajuns pe prima pagină din New York TimesȘi asta pentru că are în componență un portar fără o mână, un antrenor de culoare, fotbaliști de etnie romă  şi un patron care creşte animale şi păsări sub tribune pentru jucători. Clubul a fost înființat în 2001 iar terenul pe care funcționează a fost cumpărat doi ani mai târziu, când fabrica Vulcan a fost privatizată și abandonată. Pentru a plăti costurile necesare funcționării clubului, patronul, Constantin Zamfir, și-a ipotecat casa și a folosit banii câștigați cu băcănia sa și din cântatul noaptea la nunți.

 

Foto: Facebook

 

 

Frăția e special pentru că e singurul club din ligă care funcționează după principiile egalității și nediscriminării. Vârsta, rasa, religia, etnia și dizabilitățile nu sunt bariere în lista lui de serviciu; are nevoie doar de determinare și de un pic de talent.

Să-l luăm de exemplu pe [Aime] Lema, primul și singurul antrenor de culoare din fotbalul românesc. Apoi e portarul, care s-a născut cu o singură mână, și patronul, care administrează terenul.

Mijlocașul principal al echipei este un bărbat burtos de 46 de ani, cu păr grizonat, care începe să chelească. Și mulți dintre jucătorii Frăției sunt romi, un grup [etnic]defăimat în România și în alte părți ale Europei.

Duminica aceasta, Tudorel Mihăilescu, portarul în vârstă de 47 de ani, a cărui mână stângă nu se întinde mai departe de cot, a fost primul jucător sosit.

(…)

Mihăilescu s-a dovedit mai rapid pe teren decât alți portari, a avut o distribuție mai bună a picioarelor și a învățat cum să arunce mingea cu precizie și putere din brațul drept. Sub guvernul comunist, însă, care a căzut în 1989, autoritățile i-au interzis să joace din cauza dizabilității sale.

Mihăilescu și-a găsit o casă la Frăția. Clubul are trei echipe: una în divizia a IV-a, una în divizia a V-a și una pentru bătrâni. Mihăilescu este portarul de rezervă pentru echipa din divizia a IV-a și portar principal pentru celelalte două.

(…)

Lema s-a născut în Kinshasa, în Republica Democrată Congo, și a plecat în România în 1991, după prăbușirea regimului comunist, pentru a studia chimie industrială. S-a însurat cu o localnică, și-a întemeiat o familie, a învățat limba și a rămas.

(…)

La Frăția sunt bani puțini, nu sunt camere de televiziune și există puțini fani. Fondatorul echipei este Constantin Zamfir, un fost jucător în vârstă de 50 de ani care a ajuns să joace în divizia a II-a. Își plătește jucătorii cu 150 de lei pe meci (în jur de 46 de dolari), o sumă care nu e neînsemnată într-o țară în care medicii proaspăt calificați câștigă puțin peste 200 de dolari pe lună.

Zamfir cheltuiește 1.000 de euro (circa 1.400 de dolari) pe lună pentru a administra clubul. El a săpat și puțul care asigură apa (rece) pentru dușuri, a nivelat terenul cu nisip și a plantat sămânță pentru iarba care acoperă mare parte din gazon.

Duminică, 27 aprilie, la ora 15, ASF Frăţia va juca pe Stadionul Frăţia Bucureşti cu echipa “U” Unirea Joiţa. Aici găsiţi mai multe informaţii despre meciul de fotbal la care vă invităm să veniţi.

Citiți articolul integral pe The New York Times.

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger