Întrunirea ONU pe tema climei şi schimbărilor climatice, desfăşurată la Bonn, în Germania, este criticată de analişti pentru că, spun aceştia, nu a făcut niciun progres; ba mai mult, a evidenţiat şi mai puternic graniţele dintre naţiunile (tot mai agresive, ca poziţie) bogate economic şi bazate pe industrie puternică şi naţiunile care privesc în mod responsabil impactul lor asupra climei.
În fapt, analiştii vorbesc chiar de o „coaliţie a celor ostili”, care include SUA, China, India şi state din Golf, iar evoluţia lucrurilor este privită cu îngrijorare, mai ales că aceasta a fost prima întâlnire de acest fel de după conferinţa ONU de la Durban (Africa de Sud), din decembrie 2011. Scopul său era să aducă naţiunile la masa negocierilor, în special pentru stabilirea resurselor financiare, care provin din angajamente asumate de fiecare stat, pentru a susţine proiectele menite să reducă impactul societăţii umane asupra mediului şi climei. În deschiderea sesiunii de la Bonn, secretarul executiv al UNFCCC (convenţia ONU asupra climei), Christiana Figueres, a subliniat importanţa „ambiţiei statelor dezvoltate de a se mobiliza financiar şi de a reduce decisiv şi vizibil emisiile de gaze de seră, conform cerinţelor lansate tot mai puternic de către ştiinţă”.
Dar, la finalul negocierilor, observatorii sesiunii, între care şi Tove Maria Ryding (Greenpeace International), au remarcat că tocmai „ambiţia” respectivă a lipsit cu desăvârşire. „Este absurd să priveşti guvernele cum stau şi se arată cu degetul şi se ceartă ca nişte copii de grădiniţă, în timp ce oamenii de ştiinţă explică dureros de concret care sunt efectele terifiante ale schimbării climei”, a precizat reprezentanta Greenpeace. La Durban, mai multe ţări din categoria celor considerate sărace, dar şi extrem de vulnerabile în faţa schimbărilor climatice, au făcut front comun cu Uniunea Europeană pentru o nouă înţelegere globală, cu caracter legal (recomandată în platforma – concluzie a întrunirii de la Durban). Principalii oponenţi ai ideii au fost, şi atunci, state dezvoltate sau în curs de dezvoltare, precum India, China, SUA ori Brazilia.
Delimitarea între state a dus la o adevărată gâlceavă la Bonn, descrisă de unii observatori ai negocierilor ca fiind „fără precedent”. Comisarul european pentru protecţia mediului, Connie Hedegaard, a remarcat că întrunirea a dezbătut proceduri şi nu substanţa lucrurilor. „În această săptămână, IEA (International Energy Agency) a raportat faptul că emisiile de gaze de seră la nivel global au atins nivelul cel mai înalt înregistrat vreodată. În acelaşi timp, la Bonn, unii dintre cei mai mari emitenţi de gaze de seră au risipit prea multă energie în a încerca să tragă lucrurile înapoi, în loc să contribuie la asigurarea unui progres. Acest lucru nu este doar iresponsabil, ci este de neconceput pentru un proiect al UNFCCC care se doreşte a fi relevant”, a conchis Hedegaard.
Deşi, în ciuda disputelor de la Bonn, coaliţia formată la Durban între statele UE şi ţările în curs de dezvoltare a rezistat presiunilor, există voci venite din partea naţiunilor mai puţin dezvoltate şi vulnerabile în faţa schimbărilor climatice care susţin că nici ţările europene nu reuşesc să îşi ţină promisiunile când vine vorba de reducerea emisiilor de gaze de seră. Deocamdată, doar Polonia este oferită ca exemplu pozitiv – drept ţară membră UE care îşi respectă angajamentul luat. După mai degrabă eşecul de la Bonn, se pare că ONU (mai exact, UNFCCC) va mai chema naţiunile la o altă întâlnire în acest an, la Bangkok, în ciuda problemelor (de finanţare şi negociere) care au marcat această recentă rundă de discuţii.
Sursa şi foto: BBC Environment