Cîteva mituri despre sexualitatea bărbaților și femeilor

Există, în cultura populară și în teoriile evoluționiste, cîteva idei bătute în cuie despre diferențele dintre bărbați și femei în activitatea sexuală. Bărbații se gîndesc mai mult la sex decît femeile, își doresc mai multe interacțiuni sexuale și se angajează mai des în aventuri de o noapte; bărbații sunt mai puțin selectivi decît femeile în alegerea partenerilor de o noapte (dar și în general).

 

 

Majoritatea studiilor care au confirmat aceste stereotipuri s-au bazat pe raportarea idealurilor bărbaților și femeilor, adică a ceea ce și-ar dori în viața sexuală. Un grup de cercetători de la Universitatea din Michigan a încercat să vadă ce se întîmplă însă în situații reale, actuale, nu numai în cele ideale.

Își doresc femeile și au un număr mai mic de parteneri decît bărbații?

În experimentele în care subiecții au fost întrebați dacă și-ar dori mai multe interacțiuni sexuale de-a lungul vieții, mai mulți bărbați decît femei au spus că da. Cînd același test s-a făcut însă nu pe dorințe, ci pe relatarea experiențelor reale, diferența a scăzut considerabil. Pentru a îmbunătăți calitatea cercetării, psihologii au folosit un truc: i-au conectat pe subiecți la un aparat despre care le-au spus că poate detecta minciunile. Această tehnică, cunoscută sub numele de bogus pipeline, îi determină pe subiecții testelor să fie mai scrupuloși cu răspunsurile lor, intoxicate de multe ori de confuzia dintre ceea ce și-ar dori să fie sau cum și-ar dori să pară și ceea ce sunt. Falsul detector de minciuni a revelat că activitatea sexuală reală a femeilor și a bărbaților nu e foarte diferită. în ceea ce privește numărul de parteneri.

Se gîndesc mai mult la sex bărbații decît femeile?

În verificările anterioare ale acestui stereotip, cercetarea s-a concentrat numai pe sexualitate. Bărbații și femeile au fost întrebați de cîte ori se gîndesc la sex și de aici s-a tras concluzia că bărbații au o minte hipersexualizată.

Psihologii de la Universitatea din Michigan au abordat altfel cercetarea – i-au testat pe bărbați și pe femei pentru a afla de cîte ori se gîndesc la sex, mîncare și somn și au descoperit că bărbații se gîndesc mai mult la propriile nevoi fiziologice – și într-o măsură oarecum egală, sexul, somnul și mîncarea fiind la fel de importante – decît femeile. Acest fapt s-ar putea datora nu unei tendințe naturale ci unei construcții sociale – femeile sunt educate să fie mai atente la percepțiile celorlalți și mai puțin la propriile nevoi de bază și să-și inhibe exprimarea acestora.

Concluzia e că da, bărbații se gîndesc mai mult la sex dar asta pentru că se gîndesc mai mult la ei înșiși.

Femeile au mai puține orgasme decît bărbații?

Răspunsul la această întrebare e evident – da, și într-o măsură semnificativă. Dar adevărata întrebare e dacă această diferență e una strict determinată biologic sau există contexte sociale în care diferența se schimbă?

Rezultatul cercetării a dezvăluit că deși femeile au orgasm mai rar în aventurile de o noapte, mai des în aventuri de o noapte repetate cu același partener, în relațiile romantice diferența e mult mai mică, ajungînd la 79% în raport cu bărbații. Explicația e că în relațiile romantice partenerul e mai dispus să acorde atenție sexuală non-coitală, adică un preludiu mai generos.

Obținerea orgasmului ar depinde astfel de practicile sexuale și nu de diferențele biologice inerente dintre bărbați și femei.

Sunt mai dispuși bărbații să accepte propuneri sexuale fără alte implicații?

Stereotipurile și studiile afirmă că bărbații sunt mai dispuși să accepte să facă sex fără implicații ulterioare, ceea ce se mai numește și casual sex.

Cînd aceste studii au fost însă refăcute și au fost introduse și date despre potențialii parteneri, și anume abilitățile lor sexuale, diferențele au dispărut. Femeile sunt la fel de dispuse să facă sex casual dacă știu că potențialul partener e unul care se pricepe. O parte din reticența femeilor de a se angaja în aceste interacțiuni vine și din stigma socială: femeile care au o astfel de viață sexuală sunt disprețuite.

Sunt femeile mai selective decît bărbații?

Teoria evoluționistă spune că femeile sunt mai selective decît bărbații cînd își aleg partenerii sexuali pentru că investiția lor în conceperea și creșterea unui copil este mai mare. Totuși, femeile au acum la dispoziție mijloace contraceptive și oamenii nu sunt niște automate pre-programate de mecanismele evoluționiste, pot lua decizii și împotriva acestora (contracepția fiind cel mai bun exemplu).

În situațiile obișnuite, cînd o femeie este abordată mai des de bărbați, e clar că femeia e mai selectivă și bărbații mai puțin. Psihologii au analizat însă și situațiile în care un bărbat este abordat de femei. Rezultatul a fost cel logic – bărbatul a devenit mai selectiv, pentru că trebuia să aleagă. Femeile au intrat automat în tactica racolatorului – au făcut mai multe încercări cu bărbați de mai multe tipuri, pe criterii mai laxe. Selectivitatea nu ține deci neapărat de biologie ci și de rolul social.

În aceeași zonă, a selectivității, a fost testată și ipoteza – femeile sunt mai interesate de statut decît de atractivitate. În testele în care erau evaluate dorințele femeilor, acest stereotip funcționa. În schimb, cînd au fost analizate situațiile reale, istoricul sexual al femeilor – și bărbaților – s-a descoperit că stereotipul e fals. Și bărbații și femeile se cuplează cu bărbați și femei pe baza statutului social sau a atractivității acestora (sau și și). În lumea reală, oamenii nu își aleg partenerii după criterii atît de rigide.