Cît de diferiți sunt cu adevărat ateii de credincioși?

1

Mulți atei, mai ales cei militanți, sunt convinși că s-au rupt complet de orice misticisme; de la înălțimea raționalității lor pure, îi disprețuiesc pe credincioși. O introspecție mai atentă le-ar putea produce însă niște surprize.

 

 

Jesse Bering povestește în cartea sa The Belief Instinct un experiment făcut de o doctorandă, Bethany Heywood. Aceasta a făcut o serie de interviuri cu 34 de atei și 34 de credincioși, americani și britanici.

Cercetătoarea le-a spus acestora că studiul urmărește să analizeze relația dintre memorie și evenimentele autobiografice. De fapt, Heywood era interesată de interpretarea subiectivă a autobiografiilor și de aceea le-a strecurat intervievaților și întrebări de genul – Privind în urmă, poți spune acum de ce acest eveniment anume ți s-a întîmplat ție? sau Cum ți-a schimbat viața acel eveniment?

Două treimi dintre atei au dat răspunsuri care trădau implicit convingerea că totul se întîmplă dintr-un motiv, în sensul că toate evenimentele sunt aranjate cu un sens, pentru a-i servi într-un fel sau altul celui care le trăiește, de multe ori pentru a-i da o lecție. Aceleași tipuri de răspunsuri le-au dat și credincioșii, doar că ei au adăugat că există cineva care creează acest sens și această ordine.


Un comentariu

  1. Ateul spune că nu există nicio divinitate, atât. În rest, nu mai ține de ateism.

    Ateul nu se confundă cu un om rațional. Am cunoscut destui atei care cred în știință. Dacă Dawkins le spune că e ok să mănânci uraniu, să vezi cum se îngrămădesc la cel mai apropriat zacământ, fără niciun pic de gândire analitică sau critică.

    Uneori mă gândesc, cât de rațional e să fii ateu (nu agnostic). Să spui cu siguranță că nu există niciun fel de divinitate și să crezi asta cu tărie, nu e tot o credință?

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger