Circul din spatele râsului

Am 11 ani, pe un picior sau pe celălalt. Neadunându-le încă pe amândouă, m-am dus la circ, în Kazahstan.Cortina se ridică, eu îmi trădez locul din rândul 16, alegând unul din rândul 5 și, cu entuziasm de copil și ochi de om mare, clipesc în așteptarea spectacolului. Primul moment de echilibristică îmi spune pe gânduri traduse într-un oftat, că limitele nu există. Clovnul rus cu accent franțuzesc mă face să râd. Acel râs pe parcursul căruia îți golești mintea de orice gând și rămâne doar o stare de bine, ce se citește în zâmbete deschise. Nu pentru mult timp.

de Andrada Lăutaru

Doar pentru timpul ce s-a scurs între momentul de echilibru și cel în care un urs apare pe scenă. Pe bicicletă. În timp ce sala răsună de râs, mă uit în jur și observ un râs împărtășit de toți, copii sau oameni mari. Mă uit încă o dată și nu îmi place ce văd. Acum disting banda ce leagă botul ursului, chiar dacă este la fel de maro ca și blana lui. Simt și mirosul de animal ce a învăluit sala. Nu îmi mai sunt străine nici efortul, nici zâmbetul mascat ale celui care îl dirijează pe urs.

Atunci când văd bucățelele de mâncare, recompensa pentru ursul care a devenit circar, nu pot să nu mă întreb cât e de flămând ursul acela, de fapt. Cu gura legată, el a încetat să se revolte chiar și din ghearele lăsate libere. Mă uit dacă îi sunt tăiate. Nu știu.

Îmi dau sema că ,,fuga cu circul” nu mai e lucrul acela de basm din unele vise. Acum nu îmi mai pare o joacă de copii, ci o afacere de oameni mari. Libertatea oamenilor este cea care impune domesticirea animalelor, într-un joc ce devine mai serios decât o joacă.  Circul e o lume în care scena se împarte la trei: ceea ce e în spatele cortinei, mijlocul arenei și zâmbetul din public. Trei lumi ce operează cu trei monede diferite. Cât e de amuzant un dresat pentru un râs?

,,Circul viitorului” din Astana, capitala Kazahstanului, are 12 ani. De atunci, pământul se învârte în jurul lui și el învârte oameni și animale pe o scenă cu mochetă verde. Clădirea circului are forma unei farfurii zburătoare, o farfurie ce poate amuza 2000 de spectatori. Din exterior un OZN, iar atunci când pășești în interior, vata pe băț concurează în dimensiune și culori cu baloanele atârnate de o sfoară sunt primul ,,bun-venit” la circ.

Concomitent, se deruleză două lumi în spatele aceluiași paravan: lumea zâmbetelor și a ecourilor copilăriei ce răsună din spatele fiecărui obraz roșu, fie de la frigul căruia a trebuit să îi plătească tribut înainte de a merge la circ, fie de la vata de zahăr ce înainte de a delecta papilele, face o pauză pentru a se întinde pe  obraji. A doua lume crescuse deja. Este lumea în care animalele, baloanele, vata pe băț și jucăriile sunt toate obiecte; lumea care  costă bani.  La granița dintre lumi, cred că se găseau și bunicii care au luat o pauză de la meseria de pensionar și au alergat, preț de două ore, ghidați de mâinile energice ale nepoților.

Eu mă plimb pe culoar, printre ele, neștiind căreia vreau să îi aparțin.

Foto: Dmitry S. Samsonov