Cip-cirip

Peste 10.000 de români îşi urmăresc porumbeii în concursuri întinse pe sute de kilometri, ce trec granițele țării. Pentru unii un hobby, pentru alții un business în toată regula, columbofilia se face astăzi cu cip-uri electronice, cu pariuri pe net și licitații online de mii de euro pentru soiurile cele mai alese.

 

Foto: cursuri-online.info

 

de Cosmin Popan (Das Cloud)

 

Pentru protestul anti-ACTA din Piaţa Universităţii din luna februarie, un porumbel a fost trimis să transporte pe calea aerului un card încărcat de manifestanți cu filme, muzică şi poze. Era un semnal de alarmă tras de cei care se temeau de cenzurarea Internetului: în lipsa unei conexiuni, transmiterea de date riscă să redevină nu doar analogă, ci și a naibii de anevoioasă. Porumbeii voiajori nu sunt însă, așa cum s-ar crede, expresia supremă a lumii netehnologizate. Columbofilii români pompeză bani, pasiune, dar și tehnologie într-un hobby despre care se știe prea puține.

Dincolo de hobby

Radu Drăguțescu (34 de ani) este stomatolog la o clinică bucureșteană din zona Drumul Sării, iar în timpul liber se ține după porumbeii pe care-i are în Piteştiul său natal. A primit primele exemplare când avea 13 ani, iar din 1999 a început să crească porumbei voiajori. Zece ani mai târziu, când a mai căpătat experiență și avea și bani mai mulți să investească, s-a înscris şi la primele concursuri. Acum are un om angajat la Pitești care îi coordonează de la distanță hobby-ul; mai precis cei 40 de porumbei, dintre care 12 sunt de matcă, adică performeri în limbaj de specialitate.

 

Radu Drăguţescu cu una dintre diplomele columbofile. Foto: rrp.ro

 

La fiecare sfârșit de săptămână, la clubul unde este Radu afiliat se organizează concursuri pentru porumbei sportivi, ce străbat în zbor distanțe redutabile: de la 100 de kilometri, parcurși în câteva ore, la peste 1.000 de kilometri, care se duc la bun sfârșit în patru-cinci zile. “Există patru categorii de porumbei sportivi: de viteză (ce străbat până în 400 kilometri), de demifond (300-600 km), de fond (500-750 km) și maraton (800 – 1.050 km)”, explică Drăguțescu sistemul de categorii. Încadrarea în fiecare dintre cele patru grupe se face în funcție de pene, de musculatură, dar și de moștenirea genetică a fiecărui porumbel în parte.

Dintr-un hobby de podul casei, columbofilia a devenit în ultimele decenii disciplină sportivă în toată regula: cu cluburi, federații, concursuri și pariuri, la fel ca orice sport care se respectă. Iar asta a ridicat ștacheta, atât pentru zburătoare, cât și pentru stăpânii lor. Dincolo de dresaje, antrenamente intensive și alimentații cu electroliți, minerale, vitamine și tot soiul de antibiotice, diferența între un porumbel rapid ca gândul și unul mai puțin sprinten se face și la linia de finiș.

Preţul unei secunde

Până în urmă cu un deceniu, ceasurile care cronometrau porumbeii erau mecanice, spune Drăguțescu. Şi se se pierdeau secunde prețioase, pentru că porumbelul trebuia prins după ce se întorcea din călătorie, iar brățara de la picior trecută printr-o mașinărie analogică. De când cu ceasurile digitale și cu cip-urile atașate porumbeilor, cronometrarea e mult mai eficientă. “La linia de sosire, la intrarea în coteț, se află o trapă care înregistreză codul de pe cip și care transmite informația către un ceas electronic. Putem sta în acest fel la distanță de cotețul unde se întorc porumbeii din concurs. Nu mai trebuie să îl căutăm prin coteț. El e, oricum, agitat, nu stă să-l prinzi, se ascunde”.

Trapele de la intrarea în coteț ce sunt conectate la ceasuri digitale funcționează precum niște aparate de scanat dintr-un supermarket, spune Adrian Popa, un alt columbofil, care locuiește în apropiere de Târgoviște, unde crește aproape 40 de porumbei. “Cip-urile sunt ca niște coduri de bare ale unor produse, iar trapa înregistrează minutul, secunda, seria cipului și seria de identitate a porumbelului”, detaliază acesta.

Bună parte dintre cei aproximativ 12.000 de columbofili români s-au dotat deja cu ceasuri electronice pentru a măsura timpii de concurs ai porumbeilor, sisteme pentru care au plătit între 500 și 1.500 de euro. Sistemele electronice mai avansate, cu GPS, nu au devenit însă curente printre columbofilii autohtoni. Un cip cu GPS ar putea oferi mult mai multe informații decât cele le care au acces în clipa de față pasionați precum Drăguțescu – “Un cip cu GPS ne-ar permite să urmărim în timp real pe net zborul porumbeilor. Am putea înregistra nu doar timpii de zbor, ci am afla și exact pe unde zboară, la ce înălțime, unde se opresc să bea apă, de ce nu s-au întors acasă”.

Webofilia

Mediul online a ajutat considerabil la închegarea comunității de columbofili din România. Pe site-uri de specialitate se fac licitații pentru porumbei de soi, care sunt achiziționați din țări cu tradiție în domeniu precum Belgia sau Olanda. “Am participat la licitații pe net pentru 4-5 porumbei până acum. Pentru cei care câștigă locul 1 sau 2 la competiții internaționale (columbodroame) ajungi să plătești și 2.500 de euro”, spune Radu Drăguțescu.

La astfel de licitații, organizate pe site-uri din afara țării, sunt selectați primii cei mai buni 10 porumbei de la un columbodrom, spune și Adrian Popa, povestind că suma record plătită pentru un porumbel este 17.500 de euro. “Eu am licitat până acum pentru porumbei din Belgia, Olanda, Germania sau România. Cei din România sunt cei mai buni”.

Tot pe internet se organizează și pariuri între columbofili, chiar dacă nu sunt recunoscute oficial, spune Drăguțescu. “Se pariază între 50 de lei și 100 de lei pe un porumbel, la fel ca la cursele de cai. Într-un week-end poți câștiga 2.000 – 3.000 de lei, mai ales dacă ai mai mulți porumbei”. Cu toate acestea, banii investiți în pasiunea sa tot din stomatologie trebuie scoși, pentru că “doar 20% din suma investită lunar, care e de 300-400 de lei, provine din pariuri câștigate și din vânzarea unor exemplare. Cei care sunt însă columbofili profesioniști și au 100-150 de porumbei câștigă bani serioși din acest sport”.

După o perioadă de trei ani, Adrian Popa scoate și profit de pe urma porumbeilor săi: “Ajung nu doar să se întrețină singuri ca business, ci să-ți aducă și bani frumoși. Dacă participi la columbodroame, poți avea un profit de câteva sute de mii de lei în fiecare an”.

Până când vom avea toți porumbeii din văzduhul românesc dotați cu GPS-uri, senzori de poluare și telefoane mobile care să transmită în permanență date despre calitatea aerului pentru a fi suprapuse pentru o hartă digitală, așa cum își propun să facă cei de la Pigeon Blog, mai avem de așteptat. De fapt, nu chiar așa de mult, dacă ne gândim că Google a patentat deja, fie și în glumă de 1 aprilie, o tehnologie pentru căutarea pe web, denumită Pigeon Rank.

Acest articol a fost preluat de pe site-ul partener Das Cloud.