Cinismul din gropile patriei

17

mihnea

Gonim cu 120 de kilometri pe şosea. Ascultăm Radiohead. Suntem două puncte în mişcare pe un teritoriu oarecare. Ne e, într-adevăr, „oarecare”? A mai rămas ceva în noi care să vibreze la numele acestui spaţiu? Sau întinderea asta de munţi, câmpii, şosele, oraşe şi oameni nu mai e decât o aglomerare matematică şi socială în care s-a întâmplat să fim azvârliţi?…

de Mihnea Blidariu

E noapte şi sunt multe gropi în asfalt. Trebuie manevrat cu grijă, pentru ca roţile maşinii să nu se facă praf. Ne-am hotărât să plecăm după concert, pentru că s-a anunţat iar cod galben pe mâine şi nu vrem să facem 5 ore din Bucureşti în Braşov şi apoi cine ştie câte din Braşov în Cluj. Cu ochii cârpiţi de somn, ne holbăm prin geam, să reperăm la timp gropile. Din când în când mai aţipesc şi mă trezesc o înjurătură şi un pocnet: am luat una! Ne oprim de câteva ori, pentru un somn înţepenit în scaun, de maxim jumătate de oră. Sau pentru un drum la budă, în vreo benzinărie, şi o ţigară în frig. Un altul dintre noi şi-a luat fratele cu el, ca să conducă maşina înapoi, tot în noaptea asta. Mă simt un pic vinovat că n-am şi eu carnet…

De ce mai facem asta? Cu ce ne alegem? De multe ori m-am întrebat. De prea multe ori, în ultima vreme. A face artă pe termen lung a devenit un lux, în România ultimilor ani, chiar şi arta underground. Îşi permit aşa ceva doar cei asiguraţi financiar; sau cei cu nervii tari, adică nebunii. Iar uneori trebuie să fii din ambele categorii, chiar. Dar de ce v-ar interesa pe voi? De ce v-ar interesa orice mi se întâmplă? Poate pentru că scrisul şi cititul au devenit un lux în România. Poate pentru că timpul e pe cale de dispariţie aici. Eşuăm, tot mai des, în a stoca timpul trecut în amintiri, idei şi învăţăminte folositoare; timpul viitor ne e o necunoscută tot mai mare; iar după cel prezent alergăm bezmetici, fără a reuşi să-l atingem.

Aşadar, vă permiteţi luxul de a alerga, nopţile, cu mine, pe şoselele patriei? Sau de a dormi, până la 12, în camere kitsch-oase de hotel? De a opri pe marginea drumului, la o ciorbă şi 3 mici? De a sta pe o bancă şi a privi oamenii ore în şir? De a asculta porcăriile debitate de cei mai mulţi şi minunatele tăceri ale câtorva? De a evada, pur şi simplu? Sper că vă permiteţi, măcar luxul de a citi, uneori, aventurile unui artist rock în spaţiul acesta înfiorător de haotic, numit România. Pentru că aceasta este cea mai inofensivă dintre variante. Nu să mă citiţi neapărat pe mine, Doamne fereşte, ci să citiţi. Alternativele sunt: îngroparea între 4 pereţi sau într-un automobil de serviciu, scrierea a mii de petiţii, emigrarea, plasarea de bombe artizanale în instituţiile statului, heroina & cocaina, sinuciderea. La naiba, unele din astea sună tentant, nu?…

Iar după ce citiţi, gândiţi-vă: ce se poate face? Ce pot face cu taxele nesimţit de mari, ce pot face cu imbecilitatea poliţistului, cu corupţia funcţionarului, cu gropile din asfalt, cu superficialitatea presei, cu aroganţa politicianului, cu bătrâna care doarme ghemuită în scara blocului? Da, chiar era o bătrână ghemuită în scara unui bloc de pe Aleea Vişana, în Bucureşti, în seara zilei de joi, când am intrat în acel bloc. Şi ştiţi ce-am făcut? Ei bine, nimic. Chiar nimic. Pentru că mi s-a părut că, orice aş fi făcut pentru ea, nu ar fi durat. Dar am greşit: uneori, tot ce contează pentru unii oameni e un gest de moment, o bucată de pâine, o mână întinsă.

Vi se pare că vă dau sfaturi? Foarte bine: ar trebui să ne sfătuim mai des. Prea ne-am obişnuit să credem că le ştim pe toate. Văd asta la fiecare concert, în privirile celor din faţa mea. Majoritatea gândesc aşa: da, da, le zice bine Mihnea, dar, oricum, ce putem noi să facem? Totul e dictat din altă parte, din locuri în care noi nu avem acces. Însă nimeni nu se gândeşte, măcar, că există alte locuri, în care noi avem acces şi ei nu. Cum ar fi acel loc în care acest teritoriu nu este unul oarecare, ci unul al nostru, viu, transformabil, perfectibil.

Artişti nebuni gonind cu 120 de kilometri, făcând slalom printre gropile patriei…nu ţi-ar veni să stai să-i asculţi…încă un idealist…uite şi la ăsta, se dă revoltat…Ei bine, oricât de bizar sau exaltat revoluţionar vi s-ar părea, nu pot să-mi dau frâu liber cinismului dintr-un singur motiv: acum 20 de ani, mai mulţi români au dat cinismul de-o parte şi mi-au acordat şansa de a încerca să-mi îndeplinesc visele. La urma urmei, ce e cinismul, dacă nu o formă filozofică a laşităţii sociale?…Gândiţi-vă la asta.

Tags:



17 comentarii

  1. cred ca e cea mai completa descriere (desi relativ scurta) a societatii romanesti de azi. Bravo. Impartasesc pe deplin ideile si sunt convins ca sunt si alti romani care sunt de acord cu tot ce e scris mai sus.

    Insa nu inteleg de ce nu facem nimic. Daca toti ne-am scarbit de ce ni se intampla de ce nu schimbam ceva. Paradoxal, as spune.

  2. revin cu o parere…

    Cred ca o sa se trezeasca astia care ne conduc atunci cand un roman, satul de toate mizeriile care i s-au intamplat, care si-a pierdut slujba, familia, si nu mai are nimic de pierdut o sa ia un pistol si pur si simplu o sa ii traga un glonte in cap unui peste mare (senator, deputat, etc).
    Nu incurajez asa ceva, insa ma tem ca acolo se va ajunge

  3. Ati putea face ceva. Pare nesemnificativ, dar cred ca are legatura. Si anume sa nu mai goniti cu 120 km/h. Pentru ca pe traseul descris, nu aveti autostrada. Adica sa repectati legea. Iar daca legea vi se pare nedreapta, sa militati pentru schimbarea ei, nu pentru pacalirea ei individuala. Mi-ar placea o dezbatere cu oricine pe acest subiect.

  4. f scurt si la obiect. ai uitat insa esentialul, adica explicatia pt. care ne multumim sa privim, sa induram, sa inuram in barba si sa ne compatimim la nesfarsit: conceptul de MAMALIGAR care se confunda practic cu genetica romanului din istoria moderna.

  5. Observatorul on

    Mihnea… pana una-alta asteptam un album bun. Apoi asteptam si articole interogative care sa indemne cetatenii la actiuni civice.

  6. Daca tot avem luxul de a citi, hai sa vedem ce citim, nu?
    “Minunatele taceri ale catorva.” Nice.
    “La naiba, unele din astea sună tentant, nu?”. Asta ai tradus-o din engleza?

    Pe fond, o idee buna, dar parca cam prea ascunsa…
    cheerz

  7. Dispretul se ascunde/Sub chipurile blande/Ce isi servesc un paradis/Cu ochiul gri zambim/ Cu ochiul gri mintim/ Ca totul nu e un spatiu inchis. Dateaza din 2004, daca nu ma-nsel. Ceea ce vreau sa spun este ca ma bucur ca Mihnea este la fel de incisiv de cand il stiu si ca Luna Amara si-au pastrat bunul obicei de a fi Dizidenti in principiu si nu de ocazie.

  8. Pingback: Luna Amara » Blog Archive » rubrica permanenta la “Think Outside The Box”

  9. @ dl.Razvan Am sa ma autodenunt si apoi am sa ma predau autoritatilor pentru ca m-am facut vinovat de conducerea unui autovehicol cu o viteza peste limita legala.E bine asa?

  10. Pingback: Mihnea Blidariu scrie pe HotNews | No.3

  11. O sa pornesc de la o vorba de-a lui Nichita Stanescu ce era cam asa : ” Va fi bine, iata speranta…acum e foarte bine, iata iluzia…” Nu pot spune ca a curs cerneala destula pe teme indiferentei, structurii sociale lovita de anomie si anemie, de coruptia materiala si sufleteasca a unora , de cate si mai cate….e bine ca inca se scrie despre lucrurile astea despre aceste stari de fapt….da, putem fi mai buni, suntem perfectibili…dar incotro mergem …stim oare asta ?! Sunt la randul meu oarecum dezamagit de societatea actuala , aproape resemnat dar niciodata pierdut…luptam fiecare zi de zi dupa puterile fiecaruia pentru o “lume” mai buna – “pentru el” …ei bine , cred ca aici e problema…fiecare “pentru el” …..of si ce tragedie : INDIVID Vs LUME (globalizata 🙂 ) , mai ales in aceasta lume extrem de colorata , lipsita de radacini si ramuri…cred ca iluzia acestei zile sta in speranta de mai bine…dar asta e deja poezie….

  12. Mihnea, din sirul tau incoerent de peroratii se intelegeca iti asumi statutul de rocker nemancat, geniu neinteles si talent nerecunoscut ca sa eviti o activitate umana milenara… munca.
    Ascultandu-te si ascultand multe alte trupe de cam peste tot iti spun cu mana pe inima ca nu e sound-ul atat de prost pe cat muzica.

    Poti sa adopti ce atitudine doresti din spectrul atitudinilor agresiv grobiene cu care obisnuiesti publicul refractar la valorizarea in vreun fel a creatiilor tale.
    Tu nu stii sa: canti, voce, chitara, trompeta sau testicule. Tu nu stii sa te exprimi coerent, gandesti in aceleasi canoane comuniste ca si publicul tau si mirosi a mediocritate.

    Era normal sa te erijezi in port stindard al “rockerilor nespalati” care isi doresc sa fie “altfel”. Aceasta generatie agresata social isi cauta un agresor care sa aiba aceleasi calitati grobiene ca si modelele masculine pe care le au acasa,

    Si de pe inaltimile bunului simt care nu incape in pachetul Blidariu te consideri o personalitate artistica complexa. Care nu stie sa faca nimic cum trebuie dar este. Fiinta cugetatoare Blidariu ar trebui sa invete ca si tacerea are un pret. Mare. Pentru urechile agresate ale altora.

  13. @tot eu: decat sa te rezumi la jigniri si atacuri la persoana mai bine adoptai si tu calea tacerii.ca vreun lucru inteligent n ai spus in nimic de mai sus. nu cred ca ai simtit vreodata din partea trupelor pe care le ”descrii” tu acolo sau a oamenilor pe care ii numesti incoerenti, vreo constrangere sa i auzi/asculti sau macar bagi in seama. daca tot simti ca ai ceva de spus puteai sa te referi/relationezi la ce zice articolul asta si nu la cine e autorul si modul de scriere.
    se pare ca lipsa de continut si frustrarile care ti marcheaza comentariul ma impiedica sa gasesc vreun rost in el.

  14. Auzi alt eu, nu cumva esti Sorinel, geniul trupei? Si pana la urma coeficientul tau de retard care e? Te ajuta sa gandesti in slash-uri. Eu inteleg ca nu intelegi nimic, dar nu era cazul in ceea ce te priveste. Daca tu taci sigur pari mai inteligent.

  15. Mai apare din cand in cand cate un Supercow vajnic aparator al paduchelui cantator care motiveaza ca nu intelege commenturile mele. E normal sa nu intelege cand ei nu stie sa scrie. Baieti si fete, ati remarcat ca aveti aceleasi opinii si acelasi mod specific cocalarilor de a le exprima? O fi telepatie?

Leave A Reply