Cine plăteşte pentru dezastrul produs de ruperea iazului de decantare din Canada?

Curăţenia după dezastrul produs de ruperea barajului iazului de decantare al minei Mount Polley din Canada ar putea costa oricât între 50 şi 500 de milioane de dolari, estimează analişti citaţi de publicaţia Vancouver Observer, dar depozitul de garație în caz de accident depus de firma Imperial Metals, operatorul minei, este numai de 14,5 milioane de dolari. Cine va plăti restul?

Documente înregistrate la Ministerul Energiei şi Mineritului din Canada în iulie 2013 arată că firma Mount Polley Mining Corporation, deţinută de Imperial Metals, operatorul minei canadiene, trebuia să depună garanţii în caz de accident de 38 de milioane de dolari până în anul 2023 şi că a depus în martie anul acesta suma de 14,5 milioane de dolari. Ministerul susţine că este de aşteptat ca Imperial Metals să plătească pentru curăţarea dezastrului produs de ruperea barajului iazului de decantare de la Mount Polley, chiar şi în acest condiţii. Ziariştii de la Vancouver Observer au cerut ministerului să le spună ce se va întâmpla dacă firma în cauză intră în faliment, spre exemplu. Răspunsul primit a fost că există o garanţie de 14,5 milioane de dolari pentru situaţia în care firma nu se poate achita de îndatoririle de curăţare. Însă cum costurile curăţării sunt estimate la un minim de 50 de milioane de dolari, se pune întrebarea de unde va veni restul sumei de bani necesare?

În legislaţia provinciei unde a avut loc accidentul se prevede că acei responsabili pentru accident şi urmările sale sunt responsabili pentru curăţare – o normă care urmăreşte protecţia cetăţenilor plătitori de taxe, ca aceştia să nu fie puşi în situaţia de a plăti pentru incidente precum cel de la mina Mount Polley. Dar în cazul în care compania Imperial Metals nu va putea plăti curăţarea (în prezent, acţiunile sale sunt foarte slab cotate la bursă, cu aproape 50% mai puţin decât înaintea producerii dezastrului, adică undeva la 9,07 dolari pe acţiune), cine va plăti, totuşi, facturile curăţării dezastrului? Aceasta este întrebarea ridicată de jurnaliştii de la Vancouver Observer, care amintesc cazul de anul trecut al exploziei unui transport de ţiţei: compania responsabilă era asigurată pentru 25 de milioane de dolari în caz de accident, dar costurile curăţării au fost mult mai mari şi restul de 60 de milioane de dolari necesare au fost plătite din taxele şi impozitele cetăţenilor.

Acelaşi scenariu se poate repeta acum, cu o probabilitate foarte mare, în cazul minei Mount Polley, deşi reprezentanţii companiei susţin că sunt în proces de strângere a fondurilor necesare curăţării. În trecut, au existat voci critice care au avertizat public asupra faptului că fondurile depuse drept garanţie în caz de accident sunt mult prea mici, când vine vorba de riscurile prezentate de industria minieră. Un raport din 2001 al West Coast Environmental Law  susţinea că riscurile prezentate de minele din regiunea British Columbia depăşeau cu mult sumele totale oferite drept garanţii. Mai concret, raportul estima pagube posibile de 400 de milioane de dolari, raportate la garanţii depuse de numai 172 de milioane de dolari. Jurnaliştii de la Vancouver Observer mai notează că au contactat compania Imperial Metals pentru a-i cere poziţia, dar că aceasta nu a oferit niciun comentariu până la momentul publicării articolului.

Sursa şi foto: Vancouver Observer

Puteţi citi şi:

Dezastru ecologic în Canada, după ce barajul unui iaz de decantare s-a rupt

Proiectanţii barajului rupt din Canada sunt consultanţi şi pentru proiectul Roşia Montană