Thomas Bernhard a fost și încă e considerat de compatrioții săi austrieci un Nestbeschmutzer, unul care-și murdărește cuibul. În cultura germană și austriacă e de neiertat să faci public ceea ce e privat, să spui cu glas tare ceea ce se știe dar nu se spune. Bernhard a răscolit programatic căcatul societății austriece și nu numai metaforic – la premiera din 1984, în Salzburg, a uneia dintre piesele sale, a pus în centrul scenei un căcat uriaș, aburind și împuțit. Austriecii nu l-au înghițit și nici el pe ei, a interzis prin testament să i se joace vreo piesă în țara natală. Bernhard e un dramaturg bun (la noi e cunoscut mai ales pentru Creatorul de teatru), un prozator special, cu un stil obsesional, cu fraze muzicale dar care se repetă înnebunitor, ca și cum ar bate cuie în capul cititorului și un poet neglijabil, din ale cărui poezii însă am ales pentru azi un text ok, de dragul celui care a scris Vechi maeștri, o carte superbă despre cît de jalnic de inutilă e arta pentru un om care suferă profund.
de Dan Sociu
Pe tine nu te cunoaște nimeni
Pe tine nu te cunoaște nimeni.
Cînd mori,
te vor duce la groapă
îmbrăcați în mantale.
Să nu uiți asta niciodată!
De tine nu are nevoie nimeni.
Cînd mori,
ei bat toba și tac.
Să nu uiți asta niciodată!
Pe tine nu te iubește nimeni.
Cînd mori,
ei îngroapă adînc
pînă și dorul tău de casă.
Să nu uiți asta niciodată!
Pe tine nu te ucide nimeni,
dar cînd mori,
ei îți scuipă în halba de bere
și tot tu va trebui să plătești.
traducere de Ioan Evu și Theresia Haas
3 comentarii
cam sumbra, poezia de sambata seara…:)
sumbra sau mai degraba incercand sa ne asmute la instinctul trairii in prezent,depinde de perspectiva,merg pe mana mea :))) (nu exagerat de des :)) )
creatorul de teatru, buna monodrama… bine, gresesc putin, mai erau si altii pe langa, dar in opinia mea tot monodrama ramane.
a… si cat de mult seamana in poza asta bernhard cu ewan mcgregor 🙂