Pentru mulţi dintre noi, alimentaţia nu mai e doar un lucru strict legat de necesitate: cantitatea uriaşă de hrană care ajunge la gunoi (circa o treime din totalul produs) demonstrează asta cu vârf şi îndesat. Mai mult, varietatea gastronomică, pe care o oferă nu doar restaurantele care te invită, din mijlocul Bucureştiului, ba în Vietnam sau Italia, ba în inima fast food-ului american, ci şi rafturile nesfârşite ale hipermarketurilor, pun pe piedestal importanţa alegerii.
Zilnic, cercetătorii lansează în media concluzii mai mult sau mai puţin întemeiate despre beneficiile sau efectele dezastruoase ale diferitelor obiceiuri alimentare: după zahăr, grăsimi şi carbohidraţi, nutriţioniştii au au completat recent lista nocivităţii cu proteine, care, consumate în cantităţi mari, cresc semnificativ riscul de cancer şi diabet. Drept răspuns la această redefinire constantă, ajungem să adoptăm diete extrem de variate, în căutarea “pietrei filosofale” alimentare, despre care v-am povestit pe îndelete anul trecut: vegani, raw vegani, freegani, fructarieni, adepţi paleo-dietelor şi ai multor altor -isme. Dincolo de aceste curente, vă prezentăm mai jos cinci experimente prin care oamenii ajung să testeze limitele şi efectele alimentaţiei adaptate după chipul şi ideologia fiecăruia.
Carnivor timp de un an
O dietă bazată exclusiv pe carne pare nu doar o decizie iresponsabilă, ci şi o ameninţare la adresa propriei sănătăţi. Nu numai în 2014, când nutriţioniştii se întrec în rescrierea codurilor alimentare, ci şi în anii 30, când Vilhjalmur Stefansson, etnolog canadian, a petrecut aproape un deceniu în rândul comunităţilor inuite, adoptând dieta lor bazată aproape exclusiv pe carne. “Cei câţiva doctori şi nutriţionişti [de la acea vreme, n.r.]care credeau că omul poate supravieţui doar cu carne erau consideraţi neorotodocşi sau şarlatani,” scria Stefansson. Distrugerea dinţilor, bolile de stomac, scorbutul cauzat de lipsa legumelor şi bolile de rinichi sau intoxicarea cu proteine erau doar câteva dintre ameninţările venite la pachet cu decizia de a consuma numai carne. Cu toate acestea, Stefansson, alături de colegul său de expediţie, Andersen, au decis ca, după nouă ani în care consumaseră alături de eschimoşi foarte multă carne şi câteva legume şi fructe, să le excludă pe acestea din urmă timp de un an din dietă.
Douăsprezece luni doar cu carne şi grăsime animală au părut un experiment nebunesc, la finalul căruia concluziile au fost însă surprinzătoare: cei doi nu avuseseră parte de probleme de sănătate şi nici nu se îngrăşaseră semnificativ. În perioada experimentului, Stefansson şi Andersen au consumat, în medie, circa 800 de grame de carne zilnic, distribuită în trei mese, conţinând 100-140 de grame de proteine, 200-300 de grame de grăsimi şi 7-12 grame de carbohidraţi. Rapoartele specialiştilor care i-au evaluat după anul de dietă strict carnivoră au arătat că cei doi nu sufereau de deficienţe la nivelul substanţelor nutritive, că presiune arterială se situa în limite normale, că greutatea corporală rămăsese relativ constantă şi că forma fizică a celor doi era normală. Ba mai mult, Stefansson preciza că, după acest experiment, a scăpat de gingivită, firul de păr i s-a îngroşat, iar scalpul a devenit mai sănătos. La şapte ani de la încheierea dietei strict carnivore, după ce Stefansson a revenit la dieta occidentală, adăugând ouă, pâine, legume, fructe, cafea şi brânză, exploratorul a luat în greutate, ajungând la 84 kg (comparativ cu 70,8, cât cântărea în timpul experimentului alimentar), iar gingivita i-a revenit, păstrându-şi însă starea de sănătate în parametri optimi.
Cinci ani de carne crudă
Dacă ideea ne a consuma strict carne îi poate îngrozi pe mulţi, dieta adoptată de Derek Nance nu face decât să sporească exponenţial şocul, atâta vreme cât americanul consumă, de peste cinci ani, numai carne crudă. După ce o boală i-a anulat pofta de mâncare, făcându-l să regurgiteze tot ceea ce consuma, şi după ce medicii nu au reuşit să identifice cauza precisă a afecţiunii, Nance a testat mai multe diete, printre care cea mediteraneană (bazată pe peşte şi legume) şi paleo-dieta carnivoră. După ce a încercat-o pe aceasta din urmă, care i-a redat apetitul, tânărul a rămas fidel consumului exclusiv de carne crudă, curent lansat în anii 30, de către un medic stomatolog. Weston Price susţinea că majoritatea oamenilor din comunităţle primitive care consumau carne crudă erau mult mai sănătoşi decât cei cu alimentaţie obişnuită, iar Nance pare să-i dea dreptate, din moment ce, de aproape şase ani, nu a renunţat la dieta sângeroasă. Preferă carnea de miel, pe care o procură de la ferme, alternând-o mai rar cu carne de vită. Nu consumă carne de porc, pentru că, după cum povesteşte într-un interviu pentru VICE, aceasta e plină de hormoni, iar, dat fiind că aceste animale sunt hrănite cu cereale, este un mediu propice dezvoltării bacteriilor. Nance, a cărei parteneră de viaţă este vegetariană, spune că nu ar renunţa de bună voie la această dietă, ba mai mult, între timp a devenit măcelar.
25 de ani de pizza
Pizza e, fără îndoială, una dintre alegerile preferate ale celor care nu se dau în lături de la alimente nu tocmai recomandate de nutriţionişti. Cu toate astea, puţini s-ar înhăma la o asemenea declaraţie de exclusivitate ca Dan Janssesn, care, de la vârsta de 13 ani, nu mănâncă altceva decât pizza, deşi suferă de diabet. “Mănânc zilnic pizza de 25 de ani. Şi nu doar o felie pe zi. De regulă, mănânc o pizza întreagă cu diametrul de 14 centimetri, numai pizza cu brânză. Nu mă plictisesc niciodată. Dacă variez între diversele pizzerii, e ca şi cum aş mânca feluri complet diferite,” spune Janssen, pentru VICE. Povestea lui de dragoste cu acest fel de mâncare a început în adolescenţă, când s-a decis să devină vegetarian, din motive etice. Însă, cum îi displăceau profund legumele, a devenit fan împătimit de pizza. Deşi nutriţioniştii s-au îngrozit aflând în ce constă dieta lui, bărbatul de 38 de ani susţine că analizele lui sunt bune, că are foarte multă energie şi că, deşi face psihoterapie pentru a-şi depăşi aversiunea de mâncare, nu a renunţat la consumul exclusiv de pizza. Mai mult, v-am mai prezentat pe TOTB o poveste despre fobia de mâncare, pe care însă colega noastră, Roxana Bucată, a depăşit-o cu brio.
Adio, mâncare! Bun venit, Soylent!
Rob Reinhart este un tânăr inginer care a ajuns în atenţia publicului după ce a inventat un cocktail de substanţe menite să înlocuiască hrana tradiţională. Anul trecut, Reinhart a făcut un experiment în care a trăit timp de 30 de zile consumând aproape exclusiv Soylent, o pastă lochidă de culoare bej, pe care autorul a botezat-o după celebrul film SF Soylent Green. A documentat atent susbstanțele de care corpul are nevoie și și le-a procurat în formă brută, astfel încât, spune el, ”în prima zi, bucătăria mea arăta mai degrabă ca un laborator de chimie”. Pentru primele trei zile, mesele lui Rheinhart au constat în câte un pahar din acest amestec, însă în a treia zi, observând că nivelul de energie era în scădere, și-a completat dieta cu fier, pe care l-a adăugat în mixul de substanțe. Autorul susține că în doar patru zile a observat o schimbare esențială la nivelul pielii, care devenise luminoasă și cu un aspect mai sănătos, dar și un capital de energie sensibil mai ridicat, precum și o ameliorare a condiției fizice. Deși în primele zile au intervenit uneori poftele pentru alimente tradiționale, americanul susține că, până la sfârșitul experimentului, gândul la mâncare a ajuns să-l lase rece, dacă nu să-l dezguste. După această lună, ”mă simt ca un om de milioane. Condiția mea fizică e mult mai bună, pielea curată, dinții mai albi, părul mai gros, iar de mătreață am scăpat,” spune Rheinhart. De asemenea, autorul susține că performanța intelectuală s-a îmbunătățit și ea, că senzația de oboseală a dispărut, că se simte mai alert, mai vioi și că doarme mai bine. Totodată, această dietă îl ajută să economisească timp – înaintea aloca zilnic două ore pentru pegătirea meselor, în vreme ce acum totul s-a redus la cinci minute.
Între timp, Reinhart a ajuns o celebritate, lansând cu mare succes o campanie de crowdfunding pentru producerea la scară mare a celebrului Soylent, la finalul căreia a strâns aproape un milion de dolari. Acum, Reinhart are o echipă alături de care lucrează la perfecţionarea acestui cocktail menit să-i îngrozească pe cei care nu-şi pot imagina cum e să renunţi la alimente cu gust şi savoare, dar şi la componenta socială din jurul mâncării. Americanul susţine însă că, dacă vom reuşi să ne detaşăm ce aceste obişnuinţe culturale, produsul lui ar putea constitui o soluţie reală la combaterea foametei.
“Breatharianul” care mănâncă doar de zece ori pe an
Kirby de Lanerolle este unul dintre cei care se declară breatharians (respiratorieni), susținând că nu consumă hrană obișnuită decât de vreo zece ori pe an. Totodată, este cunoscut drept singura persoană care a terminat un maraton după ce în prealabil a consumat numai apă timp de trei luni.
Acest regim de viață nu e unul tocmai lesne de dus, iar multe persoane au murit încercând să trăiască doar cu apă, aer și meditație. Deasupra altora plutesc acuzații de fraudă, atâta vreme cât, în vreme ce declarau public că supraviețuiesc fără hrană, în casele lor au fost descoperite provizii ascunse de mâncare ca oricare alta. Cu toate acestea, câteva exemple, dintre care unul extrem de cunoscut este al lui Prahlad Janal, un indian care spune că nu a băut și nu a mâncat nimic de peste 70 de ani, îi pun pe gânduri pe cercetători. Bătrânul Janal, care practică meditația din adolescență, a fost supus mai mult teste științifice, la finalul cărora specialiștii s-au declarat bulversați: corpul acestuia nu avea nevoie de niciun fel de hrană obișnuită pentru a funcționa. Deși cazul lui era cercetat cu interes pentru a dezvolta tehnici de supraviețuire în condiții extreme, breatharianism-ul nu a putut fi transformat îmtr-o metodă infailibilă, iar numeroasele cazuri de fraudă sau moarte prin înfometare fac din această tendință o controversă.
Kirby de Lanerolle spune însă că e respiratorian pe bune, nemaiconsumând mâncare în ultimii cinci ani. Bărbatul a fost multiplu campion național la tir, boxer profesionist, consilier la Ministerul Serviciilor Sociale din Sri Lanka, director al Secretariatului Național pentru Voluntariat și antreprenor de succes, toate reușitele intervenind însă ca urmare a unui ”nou nivel de conștiință” pe care l-a atins. De Lanerolle recunoaște că a traversat o mare transformare după ce, la 16 ani, era dependent de droguri, adicție depășită prin voință, meditație și obiceiuri alimentare neobișnuite. Treptat, a ajuns ca în urmă cu cinci ani, în urma descoperirii unor manuscrise aparținând unor oameni care țineau luni întregi post negru, să încerce să trăiească fără hrană. Potrivit acestor guru care promovează breatharianism-ul, multe boli, precum cancerul, diabetul sau afecțiunile cardiace, sunt provocate de alimentație. Dacă inițial a renunțat la apă timp de o săptămână, srilankezul a ajuns să consume hrană o dată la câteva luni, finalizând un maraton de 31 de kilometri doar cu energia provenită din ”fotoni, vibrații și vânt”. În ultimele zece luni, bărbatul susține că a consumat hrană de doar șapte ori, în mese limitate la 500 de calorii, și că de fiecare dată s-a simțit obosit și bolnav.
Medicii nu recomandă începerea unei asemenea ”diete” pe bază de respirație, atâta vreme cât înfometarea a dus la moartea a numeroși adepți breatharieni. În jurul acestui curent s-au născut, de asemenea, multe secte, ai căror lideri au fost demascați pentru impostură. Un caz celebru este cel al lui Wiley Brooks, fondatorul Breatharian Institute of America care, deși propovăduia abstinența în fața ”poluării cu hrană,” a fost surprins de presa americană înfulecând pofticios dintr-un hotdog și sorbind dintr-un Slurpee de la McDonalds. Acesta recomanda adepților săi să îmbine dieta junk food cu incantații magice, pentru a transgresa planurile realității.
Puteţi citi şi: