Agenţia spaţială a Chinei şi-a anunţat planurile de a realiza, la sfârşitul lui 2018, o misiune de explorare pe partea îndepărtată a Lunii (numită şi “partea întunecată”), care nu este niciodată vizibilă de pe planeta noastră, o sarcină dificilă în condiţiile în care nu se poate comunica direct cu Pământul de acolo, scrie Huffington Post. Dar dacă misiunea va avea succes, omenirea ar putea afla multe lucruri noi despre astrul nopţii, inclusiv ce se întâmplă sub învelişul său gros.
Misiunea lunară Chang’e 4, care va include aselenizarea unei sonde şi a unui rover, este plănuită pentru sfârşitul lui 2018 şi se bazează pe succesul sondei Chang’e 3, care a ajuns pe Lună în 2013 şi a lansat un rover robotic botezat Yutu. Deşi Yutu nu s-a mai putut mişca după două nopţi, a continuat să trimită date spre Pământ, descoperindu-se astfel un nou tip de rocă.
Motivul pentru care oamenii nu pot vedea partea îndepărtată a astrului nopţii este faptul că satelitul nostru se roteşte o singură dată pe orbită, ceea ce face ca acea regiune să rămână ascunsă. Ea este numită greşit şi “partea întunecată a Lunii”, scrie publicaţia americană, pentru că primeşte la fel de multă lumină solară ca partea vizibilă. Deşi a fost cartată în amănunt din orbita lunară, nicio misiune de explorare, cu oameni sau fără, nu a ajuns până acum în acea zonă.
Partea îndepărtată a Lunii nu este mai greu de atins decât cea apropiată. Există însă altă problemă: având în vedere că este ascunsă de “ochii” Pământului, transimiile radio directe înspre şi dinspre sonda spaţială sunt imposibile de acolo. Soluţia Chinei la această problemă este lansarea unui satelit capabil să vadă sonda spaţială şi Pământul în acelaşi timp. În loc să fie plasat pe orbită în jurul astrului nopţii, satelitul va fi trimis într-unul din cele cinci “puncte Lagrange” – poziţii în care forţele gravitaţionale şi mişcările orbitale ale navei spaţiale, Pământului şi Lunii interacţionează pentru a crea un loc stabil.
Cel ales pentru misiunea din 2018 este cel de-al doilea, L2, situat la 67.000 de kilometri dincolo de astrul nopţii. Văzută din L2, Luna ar fi complet invizibilă pentru Pământ, însă asta se poate rezolva făcând satelitul să urmeze o “orbită halo” în jurul punctului L2. S-ar forma astfel un mic inel în jurul axei Pământ-Lună-L2, cu un diametru suficient de mare pentru a ţine Terra la vedere dincolo de muchia Lunii. Va fi o situaţie de “echilibru instabil”, însă va necesita foarte puţin combustibil. Deşi e o soluţie complicată, câteva nave spaţiale au reuşit deja să ajungă în L2, inclusiv Chang’e 5-T1, o misiune de testare pentru o altă expediţie lunară, Chang’e 5, care va ajunge pe Lună în 2017 şi va aduce mostre înapoi pe Terra.
Locul de aselenizare al misiunii Chang’e 4 nu a fost confirmat încă, însă se aşteaptă să fie în interiorul bazinului Aitken de la Polul Sud al Lunii – acesta este cel mai mare bazin de impact al satelitului natural al Terrei, având un diametru de 2.500 de kilometri şi o adâncime de 8 kilometri. Spre deosebire de cele din partea apropiată a Lunii, bazinul Aitken nu a fost inundat cu lavă, oferind oamenilor şansa de a studia în adâncul învelişului lunar.