Chiar şi sinistrul martiriu are un început şi o încheiere

 

WH Auden e unul dintre cei mai importanţi poeţi de limbă engleză ai secolului trecut. Un maestru al diversităţii formelor şi temelor, clasic şi modern în acelaşi timp, capabil să scrie memorabil şi pe dragoste şi pe social, şi pe metafizic şi pe politic, muzical şi grav, cu umor şi cu candoare, dur şi delicat, implicat şi gratuit. Poezia sa e clară şi accesibilă, avînd uneori simplitatea rimelor pentru copii, dar foarte inteligentă. Imediat după 11 septembrie, poemul său september 1, 1939 (care lui Auden îi plăcea cel mai puţin din toată opera sa) a fost des citat şi reprodus în presa americană.

 

Musée de Beaux Arts

Cât despre suferinţă, ei n-au dat greş niciodată,

Marii Maeştri: cât de bine au înţeles

Poziţia ei umană; cum ea se petrece

În timp ce altcineva mănâncă sau deschide o fereastră sau

pur şi simplu merge agale;

Cum, atunci când bătrânii cu pioşenie, cu înflăcărare

Aşteaptă miracolul naşterii, pe undeva trebuie să fie

Nişte copii care nu ţin neapărat să se întâmple vreo minune, patinând

Pe un lac, la margine de pădure:

Ei nu au uitat nicio clipă,

Chiar şi sinistrul martiriu are un început şi o încheiere

Oricum într-un colţ, în vreun loc al dezordinii

Câinii îşi duc mai departe viaţa lor de câini şi calul gâdelui

Îşi freacă dosul nevinovat de un copac.

În Icarus al lui Brughel, de exemplu: cum toţi aproape cu nonşalanţă

Îşi întorc faţa de la dezastru; poate că plugarul să fi auzit

Apa pleznind, ţipătul deznădăjduit,

Doar că pentru el nu era un eşec care să conteze; soarele lumina

Cum era de aşteptat picioarele albe disparând sub valurile

Verzi; şi minunata, delicata corabie care tocmai văzuse

Ceva uimitor, un băiat căzând din înaltul cerului,

Avea de ajuns undeva şi pluti încet mai departe.

 

traducere de Eugen Hriscu