Certificatele verzi, o soluție sau un pericol pentru mediu?

Energiile regenerabile sunt promovate în țara noastră prin sistemul cotelor obligatorii combinat cu sistemul de comercializare a certificatelor verzi. Certificatul verde e un document ce atestă o cantitate de 1 MWh de energie electrică produsă din surse regenerabile livrată în reţea.

 

 

Deși acest sistem a fost creat pentru a încuraja piața de energie curată, legislația a permis favorizarea marilor producători și chiar distrugerea mediului prin acordarea de astfel de stimulente unor proiecte dăunătoare biodiversității.

Prin Strategia energetică a României pentru perioada 2007- 2020 aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1069/2007, ţara noastră şi-a asumat ca obiective strategice nivelul ţintelor naţionale privind ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie în consumul final de energie electrică în perspectiva anilor 2010, 2015 şi 2020, care este de, respectiv, 33%, 35% şi 38%.  Legea 220/2008 pentru stabilirea sistemul de promovare a producerii energiei din surse regenerabile, care prevede acordarea de certifícate verzi, “atractivă pentru investitori”, după cum apreciază Autoritatea Națională deReglementare în domeniul Energiei, a fost modificată în 2011 pentru ca autoritățile să ia măsuri pentru reducerea numărului de certificate verzi acordate în cazul în care constată supracompensarea (creșterea ratelor de rentabilitate obtenabile de investitori cu 10% faţă de cele prezentate în cadrul calculelor de autorizare la Comisia Europeană).

Unul dintre cazurile în care certificatele verzi au dus la o presiune crescută asupra mediului este cel al microhidrocentralelor. Ecologiștii se luptă cu investitorii în energie hidroelectrică să oprească distrugerile pe râurile de munte, unde se construiesc microhidrocentrale. Acestea afectează albiile râurilor și biodiversitatea în numele energiei curate. Lucrările de captare a apelor de munte au înflorit – peste 300 de râuri au intrat în vizorul investitorilor, atrași de posibilitatea de a-și recupera investiția din certifícatele verzi. Acest lucru a fost posibil din cauză că legislația românească permite abuzurile “băieților deștepți”, spune Lavinia Andrei, președintele Fundației Terra Mileniul III, invitată în cadrul dezbaterii de atăzi. Pe de altă parte, certificatele verzi au contribuit la dezvoltarea pieței de energie regenerabilă, susține dr. Ionuț Purica, expert în energie și mediu, de asemenea, invitat în cadrul dezbaterii, care explică de ce sunt aceste stimulente avantajoase.

[coloana]

Certificatele verzi îi avantajează pe “băieții deștepți”

de Lavinia Andrei, președintele Fundației Terra Mileniul III

Certificatele verzi au fost “inventate” ca instrumente de promovare a utilizării anumitor tipuri de resurse regenerabile. Lucrul acesta trebuia făcut pentru ca tehnologiile respective să se dezvolte și să devină competitive pe piață, comparativ cu tehnologiile și infrastructura tradiționale (petrol, cărbune, gaze).

Politica europeană de promovare nu prevedea realizarea de noi monopoluri energetice așa cum se întâmplă în România la ora actuală, ci prevede accesul fiecărui cetățean și fiecărui IMM sau fermier la astfel de stimulente sau ajutoare financiare în cazul unor capacități instalate mici.

Cum României îi lipsește o politică coerentă și în acest domeniu, totul a fost interpretat în avantajul marilor producători, împiedicând atât legislativ cât și financiar orice mic întreprinzător să obțină vreun avantaj din utilizarea surselor regenerabile de energie (lipsa normelor metodologice pentru indivizi care doresc să investească în mici capacități, numărul mare de avize și documentații necesare etc).

Trecând peste faptul că România a ales cel mai dezavantajos sistem de stimulare a promovării energiei produse din surse regenerabile, cel al certificatelor verzi, comparativ cu sistemul Feed-in-tariff folosit în 22 de state membre ale UE, constatăm că în conformitate cu Legea 220/2008 (cu toate modificările) energia hidroelectrică este una dintre cele mai stimulate forme de producere a energiei, acordându-se certificate verzi atât pentru centralele noi, cât și pentru cele vechi și retehnologizate, dar chiar și pentru cele neretehnologizate.

Conform specialiștilor, energia hidro este una dintre cele mai profitabile, cu o rată de recuperare a investiției foarte bună care nu necesită astfel de stimulente având în vedere că tehnologia există și era competitivă pe piață.

Lucrul acesta, coroborat cu un cadrul legislativ ambiguu, a condus la distrugerea râurilor de munte și utilizarea excesivă a debitelor pentru producere de energie.

O altă sursă de energie regenerabilă care trebuie luată în discuție este cea eoliană care, de asemenea, beneficiază de un număr prea mare de certificate verzi  (două certificate verzi, până în anul 2017, și un certificat verde, începând cu anul 2018, pentru fiecare 1 MWh produs și livrat de producătorii de energie electrică din energie eoliană).

Cota de piață a acestei tenologii a atins nivelul de piață necesar ca prețurile turbinelor să scadă considerabil însă modificările legii 220/2008 din 2010 au mers în sens invers – în loc să conducă la o stagnare sau chiar reducere a numărului de certificate verzi a dus la o supra-stimulare de 2 certificate verzi pe MW produs.

Această măsură a condus la o competiție acerbă între investitori care, din păcate, au ocupat (achiziționând sau concesionând) zonele cele mai valoroase ca potențial de vânt, dar în același timp și ca potențial de capital natural (ex. regiunea Dobrogea).

Următoarea amenințare va veni din partea energiei solare, având în vedere numărul mare de certificate verzi alocate (șase), care va exploda în scurt timp, conducând la o ocupare exagerată a terenurilor fertile și la o amenințare reală cu privire la hrana populației.

Alocările de certificate verzi pentru biocarburanți vor conduce, de asemenea, la o altă întrebuințare a terenurilor agricole în derimentul hranei pentru populație.

Deși am crezut sincer și am promovat faptul că energia regenerabila este una  din soluțiile viabile pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, constat că o politică energetică ce favorizează marile monopoluri și pe “băieții deștepți” ne va arunca într-o criză profundă a apei și a hranei.

În nenumărate rânduri TERRA Mileniul III atrăgea atenția asupra pericolelor ce ne pândesc din cauza unei interpretări greșite a legislației în domeniu.

[coloana]

Efectul certificatelor verzi se vede în energia regenerabilă din rețea

de dr. Ionuț Purica, expert în energie și mediu

Una dintre temele mult discutate în ultimii ani în domeniul energetic este aceea a introducerii în sistemele actuale de generare de energie a surselor de energie regenerabilă. Metodele de accelerare a penetrării tehnologiilor de conversie de energie eoliană, solară, biomasă, microhidro sunt diverse pornind de la structura socială a economiei respective, de exemplu Partidul Comunist Chinez decide construcția a 1.000 de parcuri eoliene la o extremă, până la introducerea de sisteme de atragere a investiției în piețele libere, la cealaltă extremă.

În acest al doilea caz se încadrează si sistemul de certificate verzi. Trebuie să menționăm că există și un alt sistem care se bazează pe tarife determinate pe o perioadă suficient de lungă pentru a asigura recuperarea investiției, numit ‘feed-in tarrifs’, care funcționează în țări ca Germania sau Bulgaria.

Mecanismul de certificate verzi funcționează in țări ca Italia sau România. El constă în alocarea, de către reglementatorul pieței de energie, a unei cote de energie regenerabilă către distribuitorii de energie electrică, pe care aceștia o acoperă din cumpărarea de ‘certificate verzi’ pe care generatorii de energie din surse regenerabile le pun in vânzare pe piața certificatelor verzi operată de OPCOM (operatorul comercial al pieței de energie). Pentru a menține atât atractivitatea investiției, cât și protecția la acțiuni speculative, prețul certificatului verde este limitat atât inferior, la 27 Euro/MWh, cât și superior la 55 Euro/MWh (diverse numere de certificate sunt asociate cu 1 MWh de energie electrică generată din diverse surse regenerabile).

Efectul unui asemenea mecanism se vede in apariția a peste 1.200 MW instalați în parcuri eoliene precum si a unor parcuri solare fotovoltaice, generatoare bazate pe biomasă sau microhidrocentrale.  Evident, există și un preț de plătit: costul cu certificate verzi se include in prețul total al energiei distribuite în economie conducând la creșterea prețului energiei – calcule făcute în prezent dau o creștere de circa 0,6% – dar atingerea procentului de 20% energie regenerabilă, cerut de politica UE,  va conduce la creșteri mai mari.

Ca un exemplu, o analiză făcută recent in Italia a relevat că sistemul energetic cere de la clienți circa 10 miliarde de euro pe an pentru a acoperi costul certificatelor verzi. Trebuie menționat că prețul certificatului verde in Italia este mult mai mare decât cel din România. De altfel, ca rezultat pozitiv, Italia și-a atins procentul de energie regenerabilă cerut de UE.

În final atragem atenția că pentru a trăi într-o natură cu mai puține emisii de CO2 și a avea energie din surse mai diversificate, deci mai sigură, trebuie să plătim un cost dat: fie susținem costurile de atragere a investiției, fie acceptăm să trăim într-o societate de comandă și control, este adevărat, orientată și spre protecția mediului.

[coloana]