Cercetătorii caută un leac pentru frică

0

Indiferent dacă ne temem de întuneric, de păianjeni sau de boală, creierul nostru se lansează într-o suită de reacții care generează ceea ce numim frică. Și cum frica de frică e o constantă a culturilor în care trăim, cercetătorii și-au propus să nu mai stea cu mâinile în sân și să caute rădăcinile biologice ale fricii, în speranța de a găsi un leac pentru ea.

FEAR

În momentul în care ne cuprinde teama plimbându-ne, de pildă, noaptea printr-o pădure, primul lucru pe care-l face creierul este să declanșeze acea regiune însărcinată cu stocarea amintirilor cu puternic conținut emoțional: de amintim, poate, un film horror cu o scenă similară sau o întâmplare pe care o asociem cu pericolul. Imediat intervine secreția de adrenalină, care determină nu doar reacția imediată – ne dă viteză de reacție și forța de a evita situația amenințătoare -, ci și secreția de cortizol, hormonul asociat stresului care împiedică insulina să descompună zahărul din sânge. În mai puțin de trei secunde de la declanșarea fricii, suntem nevoiți să respirăm mai profund, pentru a ne asigura oxigenul necesar, iar inima pompează din ce în ce mai mult sânge. De asemenea, transpirăm mai mult, pentru a preveni supraîncălzirea corporală, pupilele se dilată, în încercarea de a-l depista mai ușor pe inamic, iar digestia este la rândul ei suspendată. Treptat, se creează deja o amintire legată de acest incident, care ne va face mai alerți în perioada imediat următoare și care ar putea fi invocată într-o situație similară viitoare. Dopamina intervine apoi salvator, transmițând corpului semnalul de liniștire, iar celulele nervoase elimină endofrine, pentru a calma eventuala durere sau stare de disconfort. În câteva minute de la dispariția fricii, corpul începe să se relaxeze și cortexul frontal, care se ocupă de gândire și analiză, reîncepe să transmită semnaluri raționale celorlalte regiuni din creier. Pe scurt, cam asta se petrece cu noi de fiecare dată când suntem cuprinși de teamă, una dintre emoțiile noastre primare.

Ceea ce îi determină pe cercetătorii britanici să pornească în căutarea unui antidot pentru teamă este chiar excesul acesteia, de care are parte societatea occidentală. Potrivit statisticilor, 3,6% din populația Marii Britanii, respectiv 2,2 milioane de oameni suferă de pe urma anxietății, în vreme ce în SUA, 18% din populație are bătăi de cap de pe urma anxietății, fie că este vorba de atacuri de panică, fobii sau forme severe de sindrom de stres post-traumatic. Remediile clasice împotriva fricii – cum ar fi psihoterapia, calmantele sau alcoolul – nu fac, după părerea lui David Nutt, șeful catedrei de neuropsihofarmacologie de la Imperial College Londra, decât să atenueze simptomele. În opinia lui și a multor specialiști, teama este de cele mai multe ori dobândită prin experiență, nu înnăscută: ajungem să te temem în urma a ceva ce ni se spune, a unei experiențe la care suntem martori sau în care suntem direct implicați.

În fața acestei ipoteze, au fost create metode prin care oamenii să fie propriu-zis dezvățați de teamă, una dintre ele purtând numele de reconsolidare. Pe scurt, aceasta presupune o tehnică non-invazivă de reactivare a celor mai tulburătoare coșmaruri, ce sunt apoi ”rescrise”, astfel încât să ni le amintim în forme mai puțin înfricoșătoare. Un experiment de acest gen a fost realizat în 2010 la Hiroshima, unde cercetătorii au învățat câțiva pești să se teamă de lumina lanternei, aplicându-le mici șocuri electrice. Mai apoi însă, prin injectarea unui anestezic, aceștia au reușit să localizeze centrul fricii din creier și să-l oprească, astfel încât din acel moment, peștii nu s-au mai temut de stimulii până atunci perturbanți.

În ceea ce creierul uman, centrul fricii este considerat amygdala, situată în spatele lobului temporal, care nu doar ne coordonează reacțiile în fața unor situații înspăimântătoare, ci și stochează multe din amintirile noastre neplăcute. Aplicarea unor terapii cum ar fi cea prin confruntare cu obiectul spaimei, au dovedit că amygdala este adaptativă, putând fi stimulată pentru diminuarea anumitor frici. Totodată, s-a constatat că un medicament folosit de regulă pentru tratarea tuberculozei poate accelera procesul de ”dezvățare” a fricilor.  ”Dacă, de exemplu, vă e teamă de înălțimi, terapiile actuale prin confruntare presupun urcarea pe o clădire foarte înaltă – reală sau virtuală -, repetată până când frica se diminuează. Noile medicamente nu doar că accelerează procesul, dar îl pot face permanent. Astfel, oamenii își pot rescrie amintirile înspăimântătoare rapid, înlocuind o experiență negativă cu o versiune diferită, care să nu îi afecteze substanțial,” spune David Nutt, citat de Business Insider.

O altă direcție în depistarea unor leacuri anti-frică este folosirea MDMA-ului, substanța activă din pastilele de Ecstasy, pentru tratarea pacienților cu sindrom de stres post-traumatic. În cazul persoanelor care au petrecut mult timp într-un mediu stresant, cum ar fi terenul de luptă, amygdala devine hipersensibilă, astfel încât teama se înrădăcinează mai adânc, iar terapiile tradiționale nu funcționează pentru eliminarea anxietății și a amintirilor negative. În aceste cazuri, administrarea MDMA-ului ajută la ”amortizarea” amygdalei și la consolidarea încrederii față de terapeut, determinându-i pe pacienți să-și reevalueze amintirile, fără a fi traumatizați major.

Un alt experiment arată că injectarea unei doze marti de cortizol imediat după traversarea unei experiențe traumatice duce la reducerea semnificativă a suferinței și a stresului psihologic. Alte studii sugerează că simplele tratamente cu acupunctură pot vindeca diverse tipuri de fobii, iar la începutul anului, un insitut de cercetare american a lansat posibilitatea folosirii psilocibinei – un compus psihedelic regăsit în așa-numitele ciuperci magice – pentru stoparea fricii în creierul șoarecilor.

În timp ce oamenii de știință însă lucrează pentru crearea unor leacuri care ar duce la eliminarea sau reducerea fricii, cum ar fi pastile care să vindece instantaneu teama de zbor cu avionul, există voci care pun la îndoială caracterul benefic al acestor măsuri. ”Anxietatea este o emoție cât se poate de normală,” spune Dave Smitshon, de la organizația Anxiety UK, ”astfel încât eliminarea unui mecanism natural de apărare în fața unor lucruri banale s-ar putea dovedi contraproductivă. Dacă ne gândim, de pildă, la soldați, cărora să presupunem că le-am elimina frica, ei nu vor mai fi așa de eficienți. Din moment ce nu le-ar mai fi frică de moarte, ar începe să-și asume riscuri din ce în ce mai mari. Teama e cea care ne previne să nu facem lucruri nebunești,” e de părere Smithson, invocând exemplul personalităților cărora le lipsește teama: psihopații.

Sursa: Business Insider

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger