În curînd pe Broadway va avea loc premiera spectacolului Spiderman: Turn Off the Dark, un show muzical cu piese compuse de Bono şi The Edge şi regizat de Julie Taymor, autorul succesului monstru The Lion King.
Încă din start, spectacolul era proiectat să fie cel mai scump show din istorie, cu un buget iniţial de 52 de milioane de dolari. Premiera a tot fost amînată, iar între timp costurile de producţie le-au scăpat autorilor din mînă, ajungînd în prezent la 70 de milioane de dolari. Se estimează că, în cele din urmă, bugetul va ajunge la 100 de milioane de dolari, iar încasările nu vor acoperi investiţia. Recenziile specialiştilor şi spectatorilor invitaţi la avanpremiere sunt dezastruoase, showul fiind considerat în unanimitate o plictiseală atroce. Acest eşec embrionar, fără precedent, le-a dat economiştilor behaviorişti material de reflecţie. Cel mai cunoscut dintre aceştia, Dan Ariely, specialist în iraţionalitatea deciziilor economice, spune că Spiderman e un caz clasic de iraţionalitate organizaţională. În loc să pună un capăt cheltuielilor din momentul în care eşecul a devenit evident, producătorii au băgat şi mai mulţi bani, în speranţa că, în mod magic, mai mulţi bani investiţi vor atrage alţi bani. Acest gen de erori cognitive sunt destul de frecvente în lumea afacerilor, dar şi la nivelul deciziilor cotidiene ale fiecăruia dintre noi.