Cel mai citit erou TOTB din 2011: Călin Caproș pe baricadele Roșiei Montane

21

Cum sfârșitul anului aduce cu sine tendința de a realiza bilanțuri, ne-am gândit să vi-l prezentăm pe cel mai citiți și apreciat erou propus de Think Outside The Box anul acesta. Lista celor mai gustate povești de viață e deschisă de Călin Caproș, unul dintre puținii localnici ai Roșiei Montane care au rămas să ducă bătălia împotriva ”goldiștilor”, și care povestește în interviul acordat TOTB despre ultimii zece ani din viață petrecuți pe baricadele luptei cu RMGC.

 

A fost martor la numeroase presiuni din partea companiei și a contracarat fiecare pas “de cotropire” al RMGC. Când compania și-a pus plăci cu “proprietarea RMGC” pe casele cumpărate, membrii Alburnus Maior au pus plăci cu “această proprietate nu este de vânzare”. Deși cele din urmă sunt mai puține, ele ar putea face diferența dacă roșienii nu vor fi expropriați cu forța ca urmare a modificării Legii Minelor.

Interviu de Roxana Bucată

De cât timp faceți parte din Asociația Alburnus Maior?

Sunt membru al Asociației Alburnus Maior din 2002. Nu am fost unul dintre fondatori, pentru că am fost mai reticent, m-am înscris la doi ani de la înființare. Am vrut să văd dacă e o chestie serioasă, dacă se urmăresc niște principii și nu există alte scopuri. Până la urmă am constatat că se urmăresc niște principii, iar dacă ai asta poți ajunge undeva. De asta am și ajuns cu asociația în instanță, să ne cerem drepturi, nu atât pentru noi personal, cât pentru comunitate. Din 2004 sunt prim vicepreședinte. Am participat la un curs de aproape un an de scriere de proiecte, acolo am cunoscut niște oameni de la Universitatea 1 Decembrie, care mi-au zis că poate ar fi bine să fac și sociologia. Şi am făcut-o, să nu greșesc prea mult în cadrul asociației, unde am de-a face cu lucruri de natură sensibilă, contexte, formări de percepții, comunicare, n-am vrut să greșesc față de oamenii ăștia.

M-am născut în Roșia Montană, aici am părinții, care locuiesc la cinci minute de noi, soția este profesoară de engleză la școala de aici. Eu am lucrat ca suplinitor la școală după ce am terminat liceul la Alba Iulia, am continuat cu o afacere de familie. În parteneriat cu mama, farmacistă de profesie, am avut o farmacie.

Cum vă amintiți Roșia Montană din copilărie?

Dacă închid ochii mă văd într-un studio de filmare, pentru că primele amintiri sunt din perioada când în Roșia Montană s-au turnat filmele Nunta de piatră, Fefeleaga. Piața din târg era închisă, era renovată, erau oameni pe cai, nu ne lăsau să circulăm între anumite ore, erau mulți actori, regizori, scenariști pe aici. Totul se învârtea în jurul mineritului, dar noi nu conștientizam care e impactul pe care îl care și ce înseamnă derularea în viitor a acestui gen de activitate. Erau mai multe beneficii decât prejudicii, pentru că noi nu eram îngrădiți să locuim în zonă, să derulăm alte activități.

Activitățile extractive erau în Cetate, iar când pușcau masiv ne mai spuneau să părăsim casele. Dar era un gen de protecție socială mineritul pe vremea lui Ceaușescu, după revoluție se ajunsese la 300 de angajați care dădeau aceeași producție ca 1.200. Foarte mulți oameni din regiunea mai extinsă Abrud-Câmpeni, până spre ape în sus, spre Scărișoara, și-au făcut o pensie din minerit, dar asta nu mai e valabil pentru că mineritul se face la scară mai mare și cu prejudicii mult mai mari, cu oameni mai puțini, undeva la 200 de angajați. Faci praf aici o regiune și nu-i mai oferi nicio șansă de dezvoltare.

Cum e astăzi viața în Roșia Montană?

E o stare de război, un conflict cu care ne-am obișnuit de zece ani. Alții consideră că venirea companiei este un lucru bun, se bucură de un salariu din partea companiei, un salariu care nu le oferă nicio responsabilitate. Nu li se cere nimic în compensație pentru venirea la serviciu, practic RMGC îi folosește pe post de masă de manevră. Să îi aibă ca angajați, să poată manifesta în caz de nevoie, să participe la dezbateri publice. Aceștia sunt făcuți să creadă că, dacă își dau casa, vor avea serviciu, vor rămâne cu ceva la schimb până iau decizia capitală de a-și valorifica proprietatea, să se obișnuiască cu gândul de a se muta și să nu le vină prea greu să se transforme în “parteneri” ai companiei pentru demolare de biserici, deshumări, chestii din astea destul de morbide. Ei sunt “ajutați”să treacă mai ușor prin chestia asta prin prisma unor bani, alocați înspre ei doar în primă fază, până iau decizia, semnează niște acte și apoi se vor trezi ca și cei mutați la Recea, Alba, că după promisiuni cu locuri de muncă și cu navetă făcută de la Alba încoace cu autobuze, să rămână la Alba, cu cheltuielile, cu daravelile, cu problemele de rigoare. Pe urmă nu mai are nimeni nicio obligație față de ei, după vreo doi ani în care compania constată în hârtiile lor că au trecut ușor oamenii prin faza de tranziție de la sat la oraș, dar te trezești că vin cheltuielile pe capul tău și ești fără loc de muncă și într-un loc pe jumătate străin.

Reprezentanții companiei sunt conștienți că noi, la momentul ăsta, suntem niște persoane vulnerabilizate de ei într-un mod sau altul. Unii, pozitiv, alții, ca noi, negativ. Noi suntem conștienți că ne afectează deciziile lor, dar alții le-au preluat ca niște oportunități. Fiecare cum consideră, unii văd jumătatea plină, alții jumătatea goală. Cei care s-au mutat, s-au mutat, și chiar cum zic și ei “am luat o decizie, acum suport consecințele”. Adevărul e că au reușit printr-o tactică foarte bine pusă la punct să convingă pe cei de la exteriorul perimetrului să-și dea primii proprietățile și sunt unii care și-au dat pe mai nimic terenuri adunate în timp de bunici, de străbunici, sute de ani, le-au dat pe casă și mașină la oraș.

Ce v-a determinat să nu vindeți proprietatea și să vă alăturați celor din opoziția proiectului?

Nu am avut mare proprietate, am stat în apartament și am avut farmacia. Probabil educația, am mai spus unui director de la companie – poate am fost educați greșit pe vremea comuniștilor, astfel încât să nu conștientizăm că orice e de vânzare. Poate am avut ochii mai deschiși, ei i-au luat ca din oală pe oamenii ăștia care au vândut; oamenii, fiind de bună credință, au considerat că oricine vine și le oferă ceva este de bună credință ca și ei. A fost o întâlnire a oamenilor deschiși la suflet cu niște oameni care au avut niște interese foarte clar determinate și niște obiective punctuale și metodă de a-i determina să facă niște lucruri. Pot să zic că am fost mai greu de influențat.

Eu cred că aici e o chestie și de demnitate, dacă tu crezi că poți să-ți vinzi convingerile și morții pe bani, o faci, iar dacă nu crezi, nu o poți face. Și mai e ceva, eu nu vreau să mă consider ca un pui de cuc după ce am crescut în comunitatea asta și pot să spun că m-a format, să mă alătur celor care fac praf tot. Că sunt din organizații pro companie care după ce au intrat în grațiile companiei, au început să facă presiuni pe oameni nevinovați, să-i scoată din locul lor de baștină, să-i convingă că-i mai bine să plece. Am considerat că omul pe proprietatea lui trebuie să ia decizia care i se pare de cuviință.

Mă înțeleg foarte bine cu vecinii, am vecini care au vândut, care stau să vândă, care stau la umbra noastră și se bucură de succesul nostru, că au constat că au de câștigat. Mă înțeleg bine că pe fiecare am căutat să-l înțeleg cu plusurile și cu minusurile lui. Asta poate apreciază ei că nu m-am transformat într-un propagandist. Asta contează mult să nu deranjezi oamnenii, cum făceau unii dintre cei care au vândut și veaneau apoi pe la noi să se laude că să vezi ce casă frumoasă mi-am luat.

În asociație, membrii consiliului director sunt oameni de 40-50 de ani cu aceleași convingeri, iar consecvența lor va face diferența la final, dacă nu vor reuși să modifice ăștia legea minelor, să dea liber la exproprieri. Din punctul meu de vedere ar fi o lașitate din partea reprezentanților statului roman. Au mai încercat și n-au reușit, deci sper să nu reușească nici acum.

Ce forme a luat presiunea pusă pe localnici de către companie pentru a-și părăsi casele?

Compania s-a implicat în viața familiilor, le-a făcut oferte… Dacă e unul vulnerabil, dacă e cineva care vrea să divorțeze, de exemplu, îl stimulează să plece. De exemplu, au fost cazuri când s-a făcut oferta pe apartament pe persoane, nu pe familie. Și atunci care a fost mai subțire a cedat, li s-a zis “obții două proprietăți la prețul uneia și îți ajuți copiii și ar fi mai bine să faci așa, câștigi mai mult”. Fel de fel de manevre – accentuarea conflictului între generații, angajau tinerii o perioadă de timp pentru a face presiuni asupra părinților pentru a-și da casa, dar au rămas și tinerii fără serviciu și ceilalți fără casă. Alt gen de presiune constă în demolarea caselor și lăsarea lor în ultimul stadiu de degradare, le luau acoperișurile și le lăsau pereții așa ca în timpul războiului, luni de zile sau ani de zile, iar lucrul ăsta are impact asupra psihicului, dacă te duci de trei ori la magazin într-o zi și treci pe lângă casa aia e imposibil să nu te marcheze. Au încercat să-i ajute pe bătrânii singuri să aibă acces mai ușor la asistență medicală, dar între timp, făceau presiuni la medic și farmacie să se desființeze. Medicul a plecat pe 190 de milioane, noi, cu farmacia, n-am plecat, am zis că încercăm să rezistăm, dar după ce au mutat prima tură de oameni la Recea, a scăzut clientela, cinci ani am mers în minus, până am închis. I-au făcut pe bătrâni dependenți de ei, le tăiau lemne, le dădeau zăpadă, le dădeau și un telefon mobil, dar le aminteau că dacă se hotărăsc să vândă să îi sune, deci nu pentru urgențe medicale sau altceva. Te ajutau să devii din persoană vulnerabilă în beneficiar al proiectului.

Și la nivelul comunităților din regiune, la fel le cumpără bunăvoința primarilor și consilierilor. E mai ușor de ajuns la câțiva reprezentanți decât la fiecare în parte. Autoritățile nu pot să spun că-s corupte, dar pot să spun că-s influențate.

Compania a dus la răcirea relațiilor la nivelul familiilor. Ne agitau ca pe cocoșii de luptă și pariau pe cine câștigă, cine pierde, și până la urmă tot ei câștigau. Și-au dat seama și angajații companiei că și ei sunt ca frunza pe apă. Am discutat cu ei. Veniseră echipați în haine de miner și se lăudau că au salariu. Și i-am întrebat “voi aveți acte pe ce lucrați?”. “Păi cum, dacă suntem cu carte de muncă”, spuneau ei, dar le-am arătat că nu au acte. E un păienjeniș de relații sociale destructurate de companie cu bună știință, în loc să aibă un rol de responsabilizare socială corporatistă, să îți pună în vedere toate riscurile, să te consilieze, ei au pasat toată responsabilitatea în spatele oamenilor, a comunității. “Noi le-am făcut oferte, ei nu erau obligați să se mute”, este discursul lor. Cum e posibil să se apuce de strămutarea comunității fără să aibă avizele necesare și să dea vina pe comunitate? Asta fac, pasează responsabilitatea pe comunitatea din Roșia. Fac promisiuni fără acoperire – cine se mai ocupă de oameni după ce începe exploatarea? Nimeni!

Călin Caproș (primul din stânga) a organizat Turul cianurilor, un tur cu bicicletele în cadrul festivalului FânFest

Profesorii sunt amenințați că odată cu dispariția oamenilor tineri, pleacă și copiii, și rămân fără școlari, deși compania spune că nu e adevărat, că peste tot populația e în scădere, dar la Roșia nu a fost cazul până nu au venit ei. Tot din cauza lor s-a închis mina de stat, la cererea lor către Minvest au închis mina de stat în 2007, au făcut chestii forțate, au forțat mâna autorităților locale și centrale. Te-au făcut să depinzi de ei. Din 2002 când au făcut planul de urbanism, în toată zona industrială din jurul zonei lor de proiect nu ai voie să desfășori activități, ceea ce e o crimă. Un magazin poți să ai într-o casă veche, dar altceva nu, te obligă să pleci.

La copiii s-au gândit că ajung ușor, au început cu cadouri de Crăciun. Prin 2007, au început să-i ducă la înot la Alba, la karate la Câmpeni, să le aducă instructori de dans. Le iei locul de muncă al părinților și îi faci dependenți de o corporație din asta. Unii s-au dus, alții când au văzut că le dau tricoui cu sigla Goldului, că scrie pe ei “copiii de aur ai Roșiei Montane” au renunțat, cum am fost și eu. Nu mi-a plăcut când a venit o colegă de-ale fetei mele cu un ghiozdan cu sigla Goldului. Le iei locurile de muncă ale părinților și rămâi dependent de companie să ducă copii cu microbuzul, să îi ducă la școli de vară și tot felul de proiecte.

Cum erau sărbătorile în Roșia Montană înainte și cum sunt acum?

Înainte, sărbătorile, toate prinderile de post, erau o plăcere. Se întâlneau la cămin angajații minei, școlii, primăriei, se plătea o sumă nesemnificativă, și se organizau petreceri frumoase cu muzică, mâncare, tot ce trebuie. De 1 mai și 23 august, toată lumea ieșea la iarbă veche, cu pături, pe dealuri, pe văi, beau bere, era voie bună, nu se făcea diferență că unul e intelectual, altul maistru sau muncitor. Aveam între noi relații create de-a lungul a zeci de ani, foarte fain era. Nu avea nimeni absout nimic cu altul, aici erau familii mixte, religia și componența etnică au contribuit la asta, oameni cu nume maghiare, italienești se considerau toți români, se menținea religia primului născut, țineam paștele de două ori pe an, și totuși trăiam în armonie, până au venit ăștia și ne-au împărțit pe grupuri de interese.

Azi, sărbătorile sunt pe clanuri. Goldul își ține acolo cu angajații lor, noi, ceilalți, nu ne prea manifestăm, nu avem nici timp, nici bani de chermeze.

Cum își câștigă oamenii existența în Roșia Montană?

Înainte oamenii țineau de serviciu ca să aibă pensii, cei care aveau terenuri și îl lucrau mergeau la serviciu ca să se odihnească. Oamenii trăiau dintr-o astfel de fermă de subzistență și un loc de muncă la firmă de stat. După revoluție, marii producători agricoli n-au mai avut unde să-și desfacă produsele, animalele nu mai erau plătite așa bine să merite să ții 10-15 animale. Până s-a ridicat piața, o parte din exploatațiile agricole s-au pierdut, bătrânii au ieșit din câmpul muncii, cei tineri și-au căutat alte posibilități, prin străinătate, au rămas multe gosopdării abandonate, nelucrate. Au venit oferte cu locuri de muncă la combinat, ceea ce s-a menținut constant, odată cu deschiderea a inginerii financiare RMGC au văzut o scăpare, dar aici e un joc de înșelare a încrederii, nu o oportunitate. Ocupațiile tradiționale s-au menținut în exploatările mari, acum când au venit subvențiile e și mai rentabil. Dar, am văzut un studiu la primărie care spunea că în cazul în care proiectul nu demarează cea mai mare șansă de dezvoltare este turismul și mai ales turismul cultural pentru că avem patrimoniu..Alții să aibă patrimoniul ăsta ar scoate bani din el, dar noi nu facem nimic.

Din cauza declarării zonei una monoindustrială, dreptul meu ca proprietar în Roșia e călcat în picioare. Eu, pe terenul meu, ar tebui să pot să desfășor orice gen de activitate aducătoare de profit, atâta timp cât proiectul nu-i sigur că se va derula. Dar, deși nu e sigur că proiectul minier va demara, compania mă blochează pe mine 10 ani să nu fac, să nu dezvolt nimic, practic e 25% din perioada utilă a unui om. Mi-au luat 10 ani din viață. Ce drept are o autoritate sau o firmă străină să-ți ia 10 ani din viață. Mi se pare o forțare.

Care sunt cele mai frumoase locuri din Roșia și cum pot fi ele promovate?

Sunt foarte multe locuri frumoase în Roșia, trebuie să umbli, să îți placă natură, să îți placă să le descoperi. E o galerie la Cetate de vreo 10 metri, poți să intri pe ambele părți și se vede foarte frumos vulcanul. Locurile mele preferate sunt Tău Brazilor, Tăul Anghel și biserica greco catolică.

Unua dintre modalitățile de promovare ale Roșiei Montane este festivalul FânFest. Acesta este o acțiune începută și gândită ca promovare turistică în zonă de către un grup de tineri din Cluj, care, între timp, au devenit maturi. Cine credea că poți aduce la Roșia 8.000 de oameni în formă organizată și oameni care cântă fără bani și oameni plecați la doctorate să se implice în salvarea Roșiei. Nici nu gândeai așa ceva. Am înțeles că anul ăsta mulți goldiști (susținători ai proiectului minier al Gold Corporation) au cazat oameni și au făcut bani de pe spatele festivalului, în detrimentul localnicilor. În același timp, RMGC transmite că FânFest nu îi reprezintă pe localnici. Compania poate să spună orice vrea, dar dacă citiți pe invers mesajele aveți șanse mai mari să ajungeți la punctul de vedere adevărat. Ei sunt mari demagogi. Nu poți opri niște tineri să vină să-și manifeste susținerea față de niște oameni care nu vor să plece,.

Cum vedeti Roșia Montantă în următorii ani?

Sper ca peste 5 ani să fie oameni dintre românii noștri care să vrea și să poate să trăiască în Roșia Montană. Să vină oameni din marile orașe să se așeze aici. Deocamdată nu permite planul de urbanism. Exploatarea, dacă nu începe anul ăsta, nu cred să mai înceapă. Prețul aurului a ajuns la maximul istoric, după care a dat înapoi 3 ron într-o zi, ceea ce e foarte mult și nu cred că mai ține mult gogoașa asta umflată cu criza asta creată și prelungită așa. Există multe ținte false în proiectul ăsta. Eu nu cred în rezerva estimată, cred că e mult mai mică, eventual e un alt interes.



21 de comentarii

  1. sunt multe chestii care nu se leaga in discursul lui. odata se plange ca i-a dat farmacia faliment dupa 5 ani, apoi ca nu-l lasa goldul sa faca nimic. pai farmacia? ai uitat de ea? plus ca vazusem in documentar facut de niste straini ca toti cei care si-au vandut casele au fost foarte multumiti. deci cam degeaba isi da cu presupusul.

    • daca ti-ai deschide si dumitale o farmacie in orice localitate din tara si in doar cativa ani RMGC-ul ti-ar fura posibilii clienti cumparand pe pret de nimic terenurile vecinilor tai saraci, promitandu-le terenuri, case si bani, indepartandu-i din localitate… ai da cu siguranta faliment! RMGC nu impiedica dezvoltarea zonei prin autoritatea legii (aceea care ar trebui sa fie una corecta), ci prin autoritatea banului! iata de ce acest domn, Calin Capros, spune ceea ce spune in interviu!

      • pai oameni inca sunt in rosia montana. asta e clar. dar problema cu cei din rosia montana este ca nu mai au putere de cumparare. incetati sa mai dati vine pe rmgc pentru orice chestie.

        • Lipsa de putere de cumparare e din cauza ca nu sunt locuri de munca, iar asta se intampla pentru ca proiectul RMGC-ului e amanat de peste 10 ani iar de 5 ani s-a inchis exploatarea neprofitabila a statului. E stupid sa spui ca din cauza RMGC-ului s-a inchis farmacia cand de fapt s-a inchis pentru ca nu s-a pornit proiectul.

  2. iar la fanfest deja ma ia cu ameteala. normal ca festivalul asta nu ii reprezinta din moment ce cei mai multi dintre oameni sunt de acord cu proiectul. normal ca fanfest nu are nicio valoare cand tinerii aia nu au venit pentru ca erau interesati din pct de vedere turistic sa vada rosia montana ci pentru ca aveau impresia ca prin simpla lor prezenta “salveaza” ceva. de ce nu vorbiti si de reclaim the fileds, cand au venit tot asa tineri de prin toate tarile sa salveze rosia montana prin dansuri din buric.

        • Sunt de acord pe naiba. Dacă ar fi de acord n-ar exista Fânfest, nu s-ar fi ţinut Reclaim the Fields fix la Roşia Montană, n-ar fi ocupat nimeni Hotelul Continental, n-ar fi ieşit nimeni la metrou să strângă semnături, etc. Deci nu mai minţiţi.

          Călin a fost forţat să-şi închidă farmacia ca să se poată plânge oamenii ăia de apar la TV în reclamele mincinoase ale RMGC că “vaaai nu există nici măcar o farmacie în localitatea asta uitată de lume, trebuie să facem foc cu lemne, etc.”

          RMGC a definitivat distrugerea Roşiei Montane pentru ca să transforme localitatea într-o groapă, un lac de cianuri şi nişte halde de steril. Asta e realitatea.

          • Realitatea e ca oamenii din Rosia Montana sunt de acord cu inceperea proiectului, de aia “protestele” se fac in alte localitati, cu oameni din alte locuri. Si ca de obicei sunt cate 10-15 MAXIM. Realitatea e ca 44% din romani cred ca e un proiect benefic in timp ce doar vreo 30% cred ca nu e. Asta e conform unui sondaj recent. Realitatea e ca nu a fost nimeni fortat sa isi inchida nimic, dar daca nu are nimeni bani sa cumpere (ca nu au slujbe) nu are cum sa ramana ceva deschis.

          • Ce mă, v-a chemat azi Goldul la job? Vai de capu vostru.

            Am zis deja că nu prea contează ce cred localnicii, ca nu e doar decizia întrucât mina va polua o arie extinsă iar consecinţtele le vom suporta cu toţii. Am zis? Mai zic odată, just in case.

            Sondaj recent plătit de RMGC, pentru ca nimeni altcineva nu e interesat să ştie căt % îs de acord cu proiectul. Deci da. Puteau să pună din burtă cifrele că era totuna.

            Nuuuu, n-a fost forţat. Deloc. Putea să ţină farmacia în pierdere. Numai că spre deosebire de voi care primiţi bani din offshore-uri ca să convingeţi lumea cât de minunat e proiectul vostru, el nu primea bani de nicăieri ca să ţină farmacia în pierdere. Aia e diferenţa.

          • pai asta e mai gigele, ca farmacia nu mai dadea randament. da de ce nu mai dadea randament? pentru ca in zona aia nu sunt locuri de munca iar oamenii nu mai au bani cu ce sa cumpere lucrurile de care au nevoie. in momentul in care mai multi o sa aiba niste salarii din care sa isi poata sustine familiile, atat farmaciile cat si alt fel de magazine or sa poata sa-si dezvolte activitatea. pana atunci, oamenii au de asteptat, din pacate.

          • Nu mai dădea randament pentru că RMGC a dezbinat comunitatea.

            Da, după ce începe proiectul, oamenii chiar or să aibă nevoie mare de farmacii. Prevăd că o să înflorească şi comerţul cu sicrie, jerbe, coroane şi servicii funerare.

          • gigel, nu are nicio logica, dar banuiesc ca pentru tine nu trebuie sa aiba. Dar hai ca fac si eu o previziune, prevad ca dupa ce o sa porneasca proiectul RMGC o sa infloreasca comertul de oricel fel, farmacii, magazine alimentare, haine, mobila, tot. Pentru ca oamenii o sa aiba bani, slujbe, ca o sa revina activitatea principala.

  3. pe mine ma iau cu ameteala generalizarile tale din comentariile de mai sus… hai sa nu presupunem ca daca unii sunt superficiali si rauvoitori, atunci cu totii sunt o hoarda de ignoranti. te rog sa te exprimi mai clar, pentru ca altfel te anunt (vad ca nu esti la curent) cu bucurie ca sunt foarte multi oameni aceia care merg la FanFest din dorinta de a ajuta Rosia Montana sa scape de distrugerea RMGC. sunt oameni care au curaj si cunosc foarte bine cauza pentru care merg acolo! la multi ani!

    • si poti sa-mi spui mai exact cum anume “pelerinajul” la rosia montana ii ajuta pe localnici? ok, oamenii se duc acolo si organizeaza festivaluri, dar cu ce raman localnicii din toata treaba asta? mai ales cand ei sustin cu totul altceva, mai exact demararea proiectului. La multi ani si tie!

      • eu cred ca ii deranjeaza festivalurile pe cei din Rosia. Adica cu siguranta devine deranjant sa tot vina oameni care pretind ca te salveaza dar de fapt nu te lasa sa muncesti. E foarte ciudat cum poti sa “salvezi” pe cineva cu forta, dar asta e logica celor care se opun proiecului minier.

  4. RMGC a fost şi este la un pas de a fi dizolvată. Au cheltuieli foarte mari de PR şi “relaţii guvernamentale” iar venituri din părţi. Banii vin dinafară. Obiectivul nostru trebuie să fie să conducem această companie criminală la dizolvare, contracarând minciunile pe care le răspândesc în mass media aservită!

    • eu cred ca rmgc-ul o duce foarte bine ca altfel pleca de mult din tara. iar din momentul in care o sa se deschida mina or sa fie si mai multi bani pentru cei care locuiesc acolo. pana la urma asta e cel mai important lucru, ca rosienii, tara, sa aiba cat mai mult profit din proiectul asta. daca nu se face,nu se aleg nici ei cu nimic, dar nici noi.

  5. Sa citim si sa intelegem corect limba romana/articolul de mai sus: Nu domnule, farmacia i-a dat faliment pentru ca oamenii nu au bani sa cumpere medicamente scumpe necompensate. nu ca a facur RMGC vraji si l-a falimentat, pe el sau pe altcineva de acolo.

  6. @Adi: in primul rand devii constient de situatia de acolo. pentru ca multi zic ca stiu dar pana nu vezi cu ochii tai toate adevarurile, nu stii NIMIC! de-aia unii va par nebuni cand sustin proiectul, pentru ca nu stiti ce-au vazut ei!

Leave A Reply