"Cei mai mulţi emigranţi care vând sex ştiu destul de bine în ce se bagă"

0

Mare parte din ceea ce credem că ştim despre traficul sexual este greşit, susţine cercetătoarea Laura Agustín, care analizează de peste 20 de ani această industrie şi care vorbeşte, într-un interviu pentru publicaţia New Scientist, despre motivele pentru care se opune impunerii unor măsuri mai severe în privinţa prostituţiei (în cazul specific al Marii Britanii, în acest interviu).

 

 

„Milioane de oameni din întreaga lume îşi câştigă existenţa prin a vinde servicii sexuale, pentru motive variate. Ce să facă aceştia? Incriminarea comerţului cu sex le va răpi modul de viaţă; a vinde sex este alegerea lor în cadrul unei plaje limitate de opţiuni. În cazul Marii Britanii, emigranţii au de plătit bani grei pentru că au ajuns aici. Această datorie trebuie, cumva, plătită, fie prin munca la un restaurant, fie prin servicii sexuale. Cei care îşi plătesc datoria prin sex o fac mai rapid”, spune Agustín.

NS: Dar prostituţia este periculoasă, mai ales pentru persoanele care o practică pe stradă…

LA: Femeile care lucrează pe stradă reprezintă o mică parte din industria sexuală. Mult mai multe sunt cele care lucrează pentru agenţii de escorte, pentru bordeluri sau chiar independent, la ele acasă. Este lipsit de respect să le tratăm pe toate ca victime, care ar fi fost forţate să facă ceea ce fac. În Marea Britanie, sunt mii de astfel de persoane care cer să fie lăsate în pace, pentru că ştiau în ce se bagă de la bun început.

NS: Nu este un mit acesta cu „prostituata fericită”? Nu arată studiile că, de fapt, e vorba de o existenţă tristă?

LA: Date fiind milioanele de persoane care vând sex în întreaga lume, generalizările sunt imposibile. Au fost realizate multe studii la clinici medicale sau adăposturi pentru victime. Dacă mergi la un centru de acest fel, întâlneşti oameni traumatizaţi. Trebuie luat în calcul unde anume se fac cercetările.

NS: De ce credeţi că legile anti-prostituţie ar face şi mai periculoasă viaţa celor care vând sex?

LA: În Marea Britanie este legal să vinzi sex, ca individ, dar nu se pot angaja oameni de pază, bordelurile sunt ilegale; dacă interzici afacerea, dar oamenii o fac oricum, atunci cei care lucrează trebuie să îşi mulţumească şefii, indiferent ce li se cere. Asta face lucrurile o chestiune de drept al muncii, până la urmă.

NS: Dar în cazul traficului cu victime, cu persoane care nu doresc să facă asta?

LA: Numărul de victime traficate raportat de media nu se bazează pe realitate; nu există nicio modalitate de a număra oamenii care lucrează la negru în economii subterane. A existat un caz în Marea Britanie în care poliţia nu a putut găsi traficanţi care să fi forţat oamenii să facă prostituţie. Cei mai mulţi emigranţi care vând sex ştiu destul de bine în ce se bagă.

NS: De ce există această credinţă populară răspândită în ceea ce priveşte traficul de sclavi sexuali?

LA: Panică morală. A pune accentul pe trafic conferă guvernelor pretexte să menţină graniţele închise. Este mai uşor să duci o campanie moralistă împotriva prostituţiei decât să te confrunţi cu problemele reale: migrarea disfuncţională, politicile privind munca – toate acestea ţinând mulţi oameni în situaţii destul de precare.

 

Laura Agustín este specialistă în gender, migraţie şi trafic. Este autoarea cărţii „Sex at the Margins” (Zed Books, 2007) şi scrie blogul The Naked Anthropologist pe lauraagustin.com, unde puteţi citi mai multe dintre articolele sale.

 

Sursa: New Scientist


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger