Cei 50% care fac diferența în educarea copilului

Am să vă dau un motiv foarte bun pentru care ați putea să vă formați o pasiune pentru cunoașterea celor mai favorabile condiții în care copiii se pot dezvolta armonios. Pornesc la drum prin a vă spune sau prin a reaminti pentru unii dintre voi, că dezvoltarea intelectuală a cărei bază fizică o constituie creierul nu este complet determinată genetic. Ea este, ne spune şi unul din cei mai cunoscuți cercetători ai biologiei moleculare, John Medina, într-o proporție de 50% determinată de gene, iar restul de 50% este determinată de mediu. Am acordat astfel undă verde pentru o participare a părinților, cu șanse mari de reușită, la formarea abilităților intelectuale ale copiilor. J. Medina  a identificat patru ingrediente importante  pentru a ghida părinții să le ofere celor mici un „sol fertil” în dezvoltarea intelectuală.

 

 

de Anca Răducan

 

Înainte să încep să le descriu, cred că este nevoie  să clarific un subiect strâns legat de procesul de învățare pe care adesea unii dintre noi îl înțeleg gresit. Creierul nu este interesat de învățare. Da, ați citit bine, și nu este o plăsmire a imagineției mele foarte colorate, ci o concluzie la care a ajuns psihologia care învestighează cum a evoluat creierul și mintea.

Așadar, creierul este mai degrabă preocupat în marea majoritate a timpului de supraviețuire. Pare un lucru prea simplist privind lumea complexă în care trăim, dar adevărul este că fiecare abilitate din setul nostru de instrumente intelectuale a fost „proiectată” pentru a ne feri de dispariție, iar învățarea este doar un proces secundar al ei. Ați putea contrazice această afirmație spunând că învățarea ne ajută și ea să ne ferim de pericole, dar gândiți-vă, general vorbind, cât de mult ne ajută să rămânem în viață învățarea unei limbi străine sau a integralelor ori matricilor. Destul de puțin, ne spune psihologia evoluționistă. Ceea ce cred că este util să înțelegeți e că orice proces de învățare este o împletire între un mecanism natural și un efort deliberat, ce presupune multă frustrare, dar și foarte multă satisfacție personală.

Cele pantru ingrediente de care merită să țineți cont, mai ales dacă aveți un copil până în 5 ani sau dacă vă pregătiți să aduceți pe lume unul, sunt:

1. Hrănirea la sân

Laptele matern se pare că este un amplificator al dezvoltării creierului din următoarele motive: conține săruri importante, proteine, vitamine – A, E, C și B12, anticorpi care consolidează sistemul imunitar, protejează corpul împotriva infecțiilor urechilor, a căilor respiratorii și a celor gastrointestinale.  Cu alte cuvinte, ferește corpul de cele mai frecvente afecțiuni întâlnite la bebeluși. De asemenea, când oamenii de știință au investigat ce se întâmplă cu dezvoltarea cognitivă a copiilor alăptați, în raport cu cei hrăniți cu biberonul, au aflat că primul grup de copii avea un scor cu 8 puncte mai mare decât cel de-al doilea. La aflarea acestor date cred că nu aș greși dacă aș spune că  laptetele matern îi poate face pe copii mai deștepți. Deși motivele acestei diferențe sunt încă neclare, s-a constatat că există câteva componente esențiale în laptele provenit de la mamă care ajută dezvoltarea neuronală și pe care corpul bebelușilor nu le poate secreta singur. Acestea sunt: taurina și acizii grași omega-3 (creierul este 60% grăsime).

2. Vorbiţi cât mai mult cu bebeluşul vostru

Chiar dacă nu aveți încă un copil, și cu atât mai mult dacă aveți deja o mogâldeață care vă bucura viața, cu sigurață ați observat gângureala bebelușilor. Ei bine, mulți dintre specialiștii pediatri spun că aceste sunete sunt de fapt limbajul prin care se exprimă micuții. Aceste sunete variază în funcție de situație și de starea lor emoțională. Aceiași specialiști recomandă părinților să le vorbescă copiilor încă de la naștere sau să le imite bolboroselile, deoarece aceste interacțiuni ajută la dezvoltarea creierului. Pentru ca ajutorul vostru să fie unul consistent este nevoie totodată să variați expresiile și numărul de cuvinte utilizate. Totuși nu complicați prea tare limbajul, doar ne adresăm unui bebeluș. Și pentru că limbajul nu înseamnă numai exprimarea unor  cuvinte, este de asemenea, important să observați cu atenție expresiile faciale ale copilului și să îi răspundeți afectuos. Într-un studiu în care au participat 40 de familii, cercetătorii au venit lună de lună la domiciliul fiecărei familii timp de trei ani și au notat fiecare aspect al comunicării verbale între părinți  și copil (s-a măsurat dimensiunea vocabularului, diversitatea și rata de creștere a acestuia, frecvența interacțiunii verbale și conținutul emoțional al convorbirii). În urma acestui studiu, s-a contatat că varietatea și numărul cuvintelor contează și că vorbitul duce la creșterea IQ-ului (cu o dată și jumătate la copiii ai căror părinți vorbesc mult cu ei).

3. Activităţi ludice

Comparativ cu anii ‘80, timpul pe care părinții îl dedică activităților libere cu copiii a scăzut cu aproximativ un sfert, iar industria jucăriilor a profitat de acest lucru din plin, pentru a fabrica jucării ce îngustează posibilitatea copiilor de a fi creativi, lucru care nu este deloc favorabil pentru dezvoltarea inteligenței lor emoționale. Medina aduce în discuție joaca deschisă ca fiind una dintre cele mai constructive activități pentru dezvoltarea intelectuală a copilului. Acest tip de joacă îl puteți identifica ușor atunci când, în pofida grămezilor de jucării pe care le au copiiii acasă, ei se joacă cu te miri ce obiect care, din punct de vedere al adultului, nu reprezintă la prima vedere un obiect de joacă (exemplu: capacele sticlelor care devin soldăței sau chiar sticlele din plastic care pot deveni niște nave spațiale formidabile, care scot sunete când decolează). Beneficiile acestui tip de joacă sunt: copiii devin mai creativi, folosindu-și foarte mult imaginația, își dezvoltă limbajul (inventarea cuvintelor sau a unor sensuri noi), își dezvoltă capacitatea de a rezolva probleme, le crește reziliența, li se dezvoltă memoria și își dezvoltă abilitățile sociale. Secretul acestui tip de joacă nu este nestructurarea, așa cum poate unii dintre voi v-ați gândit, ci acela că el se bazează pe controlul impulsurilor, comportamente executive și autoreglarea emoțională. Un joc de acest fel, recomandat de J. Medina este Joaca de-a adulții (Mature Dramatic Play) în care copiii învață să respecte reguli și să planifice activități.

4. Lăudaţi efortul, nu IQ-ul

Nu mai este un secret de mult că atingerea performanței se obține prin talent și foarte mult efort (pentru mai multe informații, puteţi consulta studiile lui Kahneman). Studiile arată că, deși IQ-ul este un predictor de încredere al performanței academice, ceea ce face diferența între doi copii cu un IQ similar este efortul pe care sunt dispuși să-l depună pentru a obține notele dorite. Dar ce este efortul? Din punct de vedere psihologic „efortul este dorința de a ne concentra atenția, și apoi susținerea focalizării. Efortul implică, de asemenea, controlul implusurilor și al capacității persistenței de a întârzia satisfacția”. Un exemplu pe care îl am acum la îndemână vine chiar din experiența personală, cu unul dintre copiii cu care fac terapie logopedică și care îmi spune de fiecare dată când face un progres „hai să mai încercăm o dată, poate iese și mai bine R-ul”. Poate vă întrebați, fiind părinți, cum poate obține micuța voastră făptură acest efort? Ei bine, chiar prin lăudarea lui. Copiii cărora li se lăuda mai degrabă efortul decât abilitățile percep erorile ca pe probleme ce trebuie rezolvate, așa că se apucă de muncă. Carol Dweck, unul dintre cei mai prestigioși cercetători în domeniul motivației, susține că acei copii laudați pentru efort rezolvă cu 50% mai multe probleme grele de matematică decât cei laudați pentru inteligența lor. De ce? Răspunsul e simplu: acești copiii „cred că greșelile lor apar din cauza lipsei de efort, nu dintr-o lipsă de capacitate, ei își dau seama că greșelile pot fi remediate doar prin aplicarea unui efort cognitiv mai susținut.” Deși genele joacă și aici un rol important, per ansablu, efortul permite copiilor să se mobilizeze mai bine, indiferent de inteligența cu care s-au născut.

Aceste patru ingrediente recomandate de John Medina în cartea sa, Secretele inteligenței copilului, pot fi adaptate, transformate sau chiar înmulțite în funcție de stadiul de dezvoltare și nevoile copilului. Folosiți-le, fiți creativi pentru ca prichindelul vostru să-și dezvolte un creier armonios și o viață cu sens.

Foto: iStock