Cealaltă Turcie, prima parte: Planeta Kappadokia

49

pe drum spre kapadokia, muntele ercies

Cealalta Turcie nu e are resorturi de 5 stele, yachturi si piscine. Nu vibreaza in ritmurile discotecilor, nu are izvoare de alcool incluse in pret si nu primeste la restaurantele sale oameni in costume de baie.

de Brad Florescu (articol realizat in colaborare cu Amazingrace)

Astazi am sa va povestesc despre o bucata din aceasta Turcie mai putin stiuta: Kappadokia (sau Cappadocia, asa cum o stiu europenii). Titlul capitolului de azi a fost sugerat de reactia celor care au vazut fotografiile: “Mai, zici ca sunt de pe alta planeta”.

Ce este Kappadokia

Acum 3 milioane de ani, doi vulcani Ercies si Hasan s-au hotarat sa erupa in acelasi timp. Lava a umplut valea de la poalele lor, apoi ploile, vantul si variatiile de temperatura (de la -20 iarna la +45 vara) au sapat in tuful vulcanic, dand nastere la forme geologice spectaculoase. Aceasta zona cu aspect lunar a primit numele de Kappadokia. Numele actual este alterarea unei expresii persane care insemna “Tinutul cailor frumosi”. Cai frumosi exista si azi, dar despre asta o sa vorbim un pic mai tarziu.
Inca mai spectaculoasa decat actiunea naturii este actiunea oamenilor. Refugiati aici din intreaga Turcie acum niste mii de ani, localnicii au scobit stancile galbui pentru a-si asterne adaposturi. Satele traditionale cappadociene arata ca niste imensi faguri de albine.
Atentie: Nu cautati Cappadocia nici pe harti, nici pe GPS, nu figureaza ca atare. Cautati Nevsehir – cel mai mare oras din zona – sau Goreme, asezarea amplasata fix in mijlocul Cappadociei, baza ideala pentru explorarea regiunii.

Cum se ajunge

Pe sosea sunt 1400 de kilometri de la Bucuresti la Goreme. Intrati in Bulgaria pe la Giurgiu si o tineti catre sud. Sistemul aberant de sosele si semnalizarea lipsa din tara vecina or sa va dea ceva batai de cap. Un GPS poate face minuni sau va poate incurca si mai rau, pentru ca soselele bulgaresti au fost construite pentru armata rusa, nu pentru turistii romani.
Ruta cea mai scurta este Ruse-Veliko Tarnovo-Nova Zagora-Svilengrad. E mai libera, dar e greu de gasit dupa semne (care, oricum, arata toate catre Sofia) si, pe alocuri, asfaltul este foarte prost. Ruta cea mai sigura este Ruse-Veliko Tarnovo-Gabrovo-Kazanlak-Stara Zagora-Haskovo-Svilengrad. Asigurati-va ca aveti un copilot atent la semne si capabil sa inteleaga alfabetul chirilic. Europa nu bate atat de departe.
De la Edirne (primul oras turcesc de langa granita) lucrurile se schimba in foarte bine. Aveti 240 de kilometri pana la Istanbul pe o autostrada cu 3 benzi pe sens. Doua ore cu viteza legala.
Daca este pentru prima oara cand faceti aceasta ruta, veti face in jur de 12 ore de la Bucuresti la Istanbul, pe o distanta de aproximativ 700 de kilometri. Sfatul meu e sa nu intrati in oras, ca sa evitati aglomeratia de a doua zi dimineata. Treceti Bosforul pe podul din nord si cautati o cazare de-a lungul autostrazii spre Ankara.
A doua zi aveti de strabatut inca 700 de kilometri, dar veti merge mult mai repede. Continuati pe autostrada catre Ankara (380 km de la Istanbul), apoi urmati semnele catre Kirikkale, Kirsehir, Kayseri, faceti dreapta catre Nevsehir si mergeti inca 10 kilometri pana la Goreme. Dupa ce iesiti de pe autostrada veti intra pe drumuri express cu doua benzi pe sens, suficient de pustii pentru a va asigura o medie orara de 100 de kilometri la ora. Daca nu opriti de prea multe ori, veti parcurge distanta Istanbul – Goreme in 7-8 ore.
Ar mai exista si varianta zborului, cu THY pe ruta Bucuresti – Istanbul – Nevsehir, urmand sa va plimbati prin zona cu autobuzul.kapadokia din balon 2

Unde stati

Goreme e plin de locuri de cazare de toate felurile si pentru toate bugetele. Evident, fitza locului o constituie camerele tip pestera, sapate direct in stanci. E o idee foarte romantica, dar numai vara, cand racoarea pietrelor face zapuseala suportabila. Iarna e foarte frig, deci cautati acomodare standard.
Am testat pentru voi 4 locuri de cazare pe care o sa vi le descriu aici in cateva cuvinte.
The Legend Hotel – e amplasat pe dealul care strajuieste satul, cu o vedere foarte frumoasa peste imprejurimi. Camerele sunt relativ mici, dar foarte curate si amenajate cu gust. Baia are dus si jacuzzi (!!!) unde, bineinteles, curge apa calda. Pretul pentru dubla pe noapte este de circa 40 de euro (depinde cum negociati) si include micul dejun. Proprietarul este un turc de 50 de ani foarte simpatic, vorbitor de engleza. Au wireless.
Traveler’s Cave – situat 20 de metri mai jos de Legend, e un “backpacker’s hostel” clasic. Au cateva camere si un dormitor comun, dar partea foarte buna aici e atmosfera. Daca vii sa bei o cafea in micul restaurant, o sa dai peste tineri din toata lumea care au ajuns aici te miri cum. De exemplu, am intalnit doi nemti care venisera de la Bonn pe bicliclete. Patronii pensiunii sunt un turc si o japoneza. Dealtfel, multi dintre oaspeti erau japonezi. La Traveler’s Cave e mult mai ieftin, o dubla nu sare de 25 de euro pe noapte. N-au wireless, dar exista conexiune la internet prin cablu.

Pasha Han – e chiar in centru, langa Caravanseraiul vechi de 600 de ani unde acum functioneaza un magazin demential de covoare si antichitati. Patronul, Sergio, e un turc cu cetatenie americana, vorbeste engleza perfect, e dragutz si are multe de povestit. Camerele sunt mari, amenajate in stil traditional, ca dealtfel intreg interiorul acestui hotel plin de personalitate. Pretul este acelasi (50 de euro pentru o dubla, cu mic dejun inclus) dar, din nou, depinde de capacitatile voastre ne negociatori. Puteti obtine un pret mai bun, mai ales in extra-sezon. Au wireless.

Otoman House Hotel – e la 5 minute de mers pe jos fata de centru si e cel mai “hotel” dintre toate. Camerele sunt frumoase, curate si foarte luminoase, dar parca n-au atata caracter ca la Pasha Han. Pe timp de vara, aici functioneaza si o piscina acoperita. Pretul este de 40 de euro pentru un single si 60 de euro pentru un suite (in extra-sezon). Include mic dejun. Au wireless si merge brici.

Ce mancati

Oferta in Goreme e bogata. Aveti restaurante clasice cu meniu international, restaurante cu specific, patiserii, cofetarii, cafenele, baruletze. Le vedeti din strada principala. Recomandarea noastra este “Pide (Pizza) House”, situat in centru, unde, asa cum spune si numele, puteti gusta o versiunea turceasca de pizza. Delicios. Neaparat sa incercati desertul zonei: iaurt cu miere. Mmmm…Ca bani, o masa pentru 2 persoane cu supa, felul 1, desert si bauturi o sa va coste intre 15 si 35 de euro, functie de restaurant si de ce comandati. O bere costa 2-2,5 euro la restaurant si 1 euro la supermarket. O sticla de vin: 7 euro la supermarket si dublu pana la triplu la restaurant. Vinul e foarte, foarte bun.Kapadokia view

Ce sa faceti, ce sa vedeti

Goreme Open Air Museum.
Cappadocia mai este cunoscuta si drept “tinutul celor 3 sfinti”. Este vorba despre Sf. Vasile cel Mare, Sf. Gregorie din Nyssa si Sf. Gregorie din Nazianzus care, prin lucrarile lor, au avut o influenta esentiala asupra doctrinei crestine (printre altele, sunt cei care au pus bazele ideii de Sfanta Treime). Actualul muzeu in aer liber este un complex monastic fondat si condus de cei trei incepand cu secolul IV A.D. Complexul cuprinde 10 biserici ortodoxe sapate direct in stanca, o manastire, adaposturi si o fosta scoala monastica. Muzeul merita vizitat, daca nu pentru insolitul peisajului, in mod sigur pentru picturile de pe peretii bisericilor. Restaurate sau nu, frescele poarta in ele multa istorie. In unele biserici, chipurile sfintilor au fost scrijelite de catre musulmanii care au venit aici dupa plecarea crestinilor. In altele, veti remarca efectele perioadei iconoclaste, in care era interzisa portretizarea lui Iisus, a Fecioarei Maria sau a sfintilor. In locul lor, pictorii acelor vremuri au desenat simboluri dintre cele mai ciudate (pesti, pasari, flori), al caror sens nu a fost pe deplin descifrat nici pana azi. Nu intru acum in mai multe detalii. Daca ajungeti acolo, intrebati la intrare de Mehmet, care a fost si ghidul nostru. Stie omul ala atatea lucruri ca-ti vine sa-l iei acasa. Intrarea la muzeu costa 6 euro, iar ghidul – daca ati fost multumit de el – costa 15 euro.

Cappadocia din balon

Zborul cu balonul cu aer cald a devenit, in ultimii ani, o marca si o atractie a Cappadociei. Survolarile au loc dimineata, in zori si dupa-amiaza, inainte de apus (functie de sezon si companie operatoare). Veti fi luati de la hotel si dusi la locul de decolare. Toate baloanele decoleaza si aterizeaza la aceleasi ore, pentru a prinde curentii favorabili si, bineinteles, cea mai buna lumina pentru poze. E o senzatie speciala sa zbori la 1000 de metri prin aerul rece, deasupra acestui peisaj de pe alta lume, in timp ce la orizont rasare soarele peste vulcanii inzapeziti din inima carora s-a nascut Cappadocia. M-a impresionat si indemanarea pilotilor care, la un moment dat, survolau Open Air Museum la o altitudine de doar 15-20 de metri, intrand efectiv printre stanci fara sa loveasca – slava Domnului – nici macar varful unui copacel. Un sfat: daca va duceti (si trebuie sa va duceti) nu va luati calabalac cu voi, pentru ca n-o sa aveti loc, nacelele sunt foarte mici si o sa stati inghesuiti. Un aparat foto e tot ce va trebuie. Si imbracati-va gros, indiferent de anotimp, ca sus e frig (la noi au fost -20 de grade la inaltimea maxima). Cand nu faceti poze, tineti-va aparatul foto sub haina ca sa-i fie cald, altfel e posibil sa se blocheze.
La o asemenea experienta, pretul e pe masura: veti plati intre 110 si 160 de euro, functie de sezon si compania operatoare.Nu prea se negociaza. Puteti sa va faceti rezervare direct la hotelul unde stati sau la unul dintre birourile de turism din Goreme. Toate companiile de ballooning sunt licentiate si ras-licentiate, deci zborul este safe (cat de safe poate fi un zbor). Totusi, daca aveti rezerve, alegeti Anatolian Balloons, compania cea mai veche in bransa si cu cele mai multe baloane in operare. Au si nacelele un pic mai incapatoare.kapadokia din balon

Atelierul de ceramica si Scoala de tesatorie
“Noi, in Cappadocia, facem 4 lucruri: vin, fructe, covoare si ceramica” imi explica Mehmet numarandu-mi pe degete mestesugurile locului. Daca de vin si fructe apucasem sa ma bucur deja, pentru celelalte doua l-am lasat pe el sa-mi arate drumul. Eram deja prieteni dupa plimbarea erudita de la muzeul in aer liber, asa ca l-am urmat in tura cultural-comerciala pe care mi-o propunea.
Aici se cuvine facuta o paranteza. In anumite culturi, turistul este invitat sa priveasca si sa inteleaga mestesugurile dar, in acelasi timp, intr-un fel de acord tacit, el este invitat sa si cumpere munca mestesugarilor. Nu trebuie sa te simti nici jignit, nici manipulat. In fond, de ce ai cumpara un covor dintr-un magazin si nu direct din mana celui care l-a facut?
Asa am ajuns sa vizitez mai intai un atelier de ceramica, asezat pe malul raului, in Avanos. Atelierul – urias – avea o traditie de 11 generatii si era inclus intr-un program comun al Ministerelor Culturii si Turismului din Turcia. Ne-am plimbat din camera in camera, am vazut cum se framanta lutul si cum se modeleaza o forma din argila. Am primit ceai cald si cafea, apoi m-am prostit si eu incercand sa fac o ulcica pe roata olarului. Turistic, dar haios. Pe urma am intrat in sala unde fiecare vas este smaltuit si pictat de mana. Si nu e ca la noi, la Horezu. Un vas turcesc – mai ales cele cu motive hitite – necesita rabdare de miniaturist. Un ulcior de vin poate contine mii de elemente decorative si poate lua si o luna pentru a fi pictat. Firesc, ultima oprire a fost la galeria de prezentare si vanzare a produselor unde, am estimat eu, era marfa de cateva zeci de milioane de euro. Asta si pentru ca erau multe exponate, dar si pentru ca erau foarte scumpe. Ulciorul de vin pe care-l vazusem mai devreme in lucru, impreuna cu doua pahare si o tava costau 600 de euro. Am incercat sa negociez. Ultimul pret a fost de 450 de Euro. Am plecat de acolo cu o scrumiera (20 de euro) si cu angajamentul ca, intr-o zi, sa ma fac milionar.
Apoi am mers la scoala de tesatorie, inclusa si ea intr-un program guvernamental. Covoarele anatoliene sunt cunoscute in toata lumea, iar autoritatile par decise sa nu lase acest mestesug sa se piarda sau industrializeze. De aceea, in Avanos exista o scoala de tesatorie unde femeile din sat vin sa invete cum se tese un covor. La momentul la care am ajuns eu acolo, femeile cred ca terminasera de invatat, pentru ca tot ce iesea din mainile lor era minunat. Am vazut pentru prima oara cum se extrage matasea din gogosi, ceea ce mi-a amintit cata frunza de dud am putut sa adun in copilarie. Am vazut din ce se extrag vopselurile naturale cu care se coloreaza firele. Si pe urma am intrat – fireste – in galeria de vanzare, unde era sa-mi pierd mintile de atata frumusete. Norocul meu au fost, din nou, preturile. Nu m-am putut apropia de nimic. Mi-au placut enorm doua covoare. 2000 de euro cel mic, 3000 de euro cel mare. Eh…macar am facut poze, astea erau gratis.kapadokia serai magazin

Fortareata de la Uchisar
Aparatorii Cappadociei nu s-au chinuit prea mult sa construiasca aceasta fortareata. Era deja construita de natura. I-au scobit maruntaiele si s-au instalat aici, in cel mai inalt punct al Cappadociei, de unde puteau vedea zeci de kilometri in jur. Navalitorii n-aveau cum sa-i ia prin surprindere. Locul e de vizitat macar pentru perspectiva superba pe care o ai din varful fortaretei. E la 5 kilometri de Goreme, se poate ajunge repede fie cu masina, fie cu autobuzul.

Baia Turceasca
E deschisa permanent in high-season si din cand in cand in low-season, daca e cerere. Am avut noroc cu un grup de turisti coreeni care se intamplasera prin Goreme in ziua aceea (ce naibii or fi cautat aici?) Pentru ca stiu ca sunteti curiosi, am sa va spun cum au evoluat ostilitatile. Mi s-au dat un prosop si o pereche de papuci si am fost trimis la vestiar. M-am schimbat si am revenit. Am intrat in baia turceasca propriu zisa, unde mi s-a spus sa iau loc pe piatra din mijlocul salii, fierbinte si umeda. Am fost invitat in sauna. Am dat skip la asta. Apoi a venit un nene la mine, m-a pus sub un jet de apa si mi-a luat pielea de pe mine cu o manusa abraziva. Pe urma m-a preluat un alt nene care m-a culcat pe piatra, m-a umplut de spuma si mi-a facut un soi de masaj punctat de lovituri de palma pe spinare. Ce dragutz. Dupa ce m-a rupt in bataie, m-a trimis la dus. Dupa dus am intrat in piscina cu apa calda si surprinzator de curata, in care am fost singur un sfert de ora. Am facut cateva bazine, am iesit si m-am dus sa ma schimb. Grupul de turisti coreeni abia atunci ajunsese si ocupase vestiarul. Norocul meu ca am venit mai devreme, altfel as fi impartit piscina cu fabricantii de Samsung si Hyunday. Din pacate, nu am putut face poze, pentru ca aerul din baia turceasca e atat de umed incat mi s-au aburit instantaneu lentilele aparatului. Lasati-l acasa.

Dervishii de la Saruhan
Despre dervishi am sa va scriu mai multe intr-un articol dedicat, deocamdata va spun doar atat: mergeti sa-i vedeti. Ritualul are loc la un sfert de ora de mers cu masina de la Goreme, intr-un fost caravanserai vechi de 800 de ani. Nu e o maimutareala folclorica pentru turisti, e un lucru autentic. Ceremonia dureaza o ora, nu aveti voie sa faceti fotografii (eu am facut cateva folosindu-ma de toate resursele tehnice posibile), iar la sfarsitul ritualului nu veti putea sa va ridicati de pe scaun. Eu n-am putut. Si nici cei 20 de spectatori care mai erau la Saruhan in seara aceea n-au putut. Am ramas ca paralizati 10 minute, dupa care ne-am ridicat incet si ne-am dus acasa nauci.
Atentie: in Goreme exista un local unde se ofera un “program folcloric” care combina cantece populare, dervishi si dansatoare din buric. Nu va duceti, ca nu e “the real thing”.

Tara cailor frumosi
Cresterea si antrenarea cailor a fost timp de sute de ani un cult in Cappadocia. Persanii veneau aici pentru a-si pregati animalele pentru lupta. Calutii anatolieni au dus greul razboaielor Imperiului. Iar traditia se mai pastreaza si azi. E drept, spre bucuria turistilor si nu la ordinul vreunui sultan pus pe cuceriri.
Eu am mers la Rainbow Ranch, o ferma aflata la 1 kilometru de Goreme. Mai exista un ranch la cealalta iesire din localitate, pe care nu l-am verificat. In fine, la Rainbow erau 3 baieti tineri si haiosi care vedeau de cai. Am spus ca vreau sa invat sa calaresc ca-n filme. S-au uitat la mine: “adica cum?” “Adica trap, galop, viteza…” “Pe vremea asta? O sa ingheti in 3 minute”. E adevarat, erau -5 grade afara. Hm. “Atunci ce putem face?” “Pai ne putem plimba prin Rose Valley, putem vedea satele parasite, vrei?” “OK, pe cai”.
Ghidul meu a fost un baiat de 18 ani pe nume Ali, care era indragostit de o fata din Romania. Ei, na, zic…si tu? Calutul care mi-a fost alocat era o iapa murga pe nume Shimshek. “Ce inseamna?” “Inseamna Fulger”, imi explica Ali. “Aoleo, o sa ma trazneasca?” “Nu, stai linistit, e cel mai cuminte cal de la Rainbow Ranch”.
Ne-am plimbat doua ore in pas domol, insotiti de Aslan, cainele lup al lui Ali “Aslan…my brother”. Am oprit intr-un sat, am intrat intr-un mic magazin unde-am fost intampinati de un alt tanar zamitor “Hasan…my friend and my brother”, zice Ali. Hasan ne-a oferit un ceai fierbinte, adevarata binecuvantare, ca-mi inghetase sufletul in mine. Am plecat inapoi. Am coborat de pe cai – pupand-o pe Shimshek si multumindu-i ca nu m-a traznit – si am intrat in baraca baietilor. La loc de cinste se afla un computer, pornit. Ma uit: Facebook. “Pai voi aveti internet aici?” “Da. Si tinem legatura cu oameni care au fost aici sa calareasca. Multe fete…:-)”
Am mai baut un ceai si ne-am facut poze. “Poti sa-i faci niste poze si lui Aslan, te rog?” ma roaga Ali. L-am pus pe ciobanescu german la poza si am tras cateva cadre. “Sa mi le trimiti, te rog, sa am si eu poze cu Aslan”. I-am promis ca am s-o fac. “Oh…I’m thank you, Brad. Brad…my brother”. Of, Ali, ce de frati mai ai si tu…

Orasele Subterane
Acum multe secole, crestinii persecutati au ales sa se stabileasca in Cappadocia pentru ca le oferea o ascunzatoare naturala, greu de patruns, in fata celor care-i haituiau. Teama de atacatori i-a determinat sa sape in stanca adevarate asezari in care puteau rezista luni intregi fara sa poata fi gasiti sau capturati. Asa au aparut “orasele subterane”, unele intinse pe mai multi kilometri si pe 20 de niveluri. Trebuie sa marturisesc ca programul turei nu mi-a permis sa ajung si acolo, dar voi ar trebui s-o faceti. Luati-va lanterne puternice si haine groase, indiferent de anotimp.

Cand e de mers
Iarna este foarte frig, cu temperaturi de pana la -20 de grade. Pe vreme geroasa, apar probleme cu apa si cu incalzirea, deci fiti pregatiti sa tremurati un pic. Vara e foarte cald si se umple de turisti veniti in day-trip cu autocarele. De evitat, din nou.
Ce ne-a mai ramas? Mehmet va sfatuieste sa veniti in intervalul martie-iunie, cand vremea e frumoasa, turisti putini si preturile negociabile.

Mai multe poveşti despre Turcia şi alte locuri puţin ştiute poţi citi pe Amazingrace.ro.kapadokia biserici desene bizare

Tags:



49 de comentarii

  1. iata ca mai sunt si articole interesante pe site-urile astea de stiri, nu doar bascalie politica. de-am sti ca viata asta poate fi si altfel…

  2. Hahaha! Chiar trebuie sa ne pese? Ma amuza doar la nebunie “stirea” pentru ca cei doi nu au cum sa divorteze: nu au fost niciodata casatoriti! Au declarat ca se vor casatorii doar atunci can toti poponarii din lume vor avea dreptul sa se cacatoreasca, ceea ce nu s-a intamplat inca. Hehehe

  3. Foarte interesant si frumos articolul, daca nu cumva un pic prea lung.
    Am 2 obiectii de facut. Acum mii de ani oamenii nu se puteau strange intr-un loc anume din toata Turcia, ci din Anatolia. Turcia este un concept foarte nou la scara istoriei, turcii sunt veniti doar de ceva mai mult de 600 de ani acolo. Acum mii de ani putem vorbi despre greci, armeni, traci anatolieni etc. A doua obiectie, conceptul Sfintei Trinitati nu le-a venit asa ca o idee unor sfinti, ei doar au pus pe hartie (pergament, papirus) niste lucruri legate de treaba asta. Conceptul a fost enuntat foarte clar de Iisus Hristos in Noul Testament, cand arata oamenilor cum sa (se) boteze. Pot sa dau si citat, dar prefer sa cititi ceva mai mult despre subiect decat comentariul meu.

  4. Slava domnului ca mai fac romanii si calatorii in “capadocii”,nu numai la outlet si cumparaturi la Milano,Viena,etc.Multumesc in numele turistilor ce vor sa descopere lumea pentru articolul excelent,un “GPS” veritabil.

  5. resort se traduce in romana extrem de clasic prin statiune. Nu e nevoie sa pociti limba romana cu anglicisme total aiurea, ca si in cazul de fata. Doreati poate sa spuneti “arcuri” :-).

    by the way – v-ati gandit ca statiune e feminin si “resort” varianta romana masculin? vad ca schimbati si gramatica

  6. Mi-a placut articolul mult, e incitant si te face sa visezi. Locuiesc in CANADA si ma gindesc cu drag la frumoasele locuri de vizitat din Europa. Aici nu exista istorie sau cel putin nu sint dovezi prea multe deci foarte putin de vizitat ,doar tehnologie moderna,agresiva pentru ochi si obositoare ,nu te ajuta sa visezi doar sa vezi lumea rece si reala a viitoruli.A-s aprecia sa mai citesc astfel de articole pline de miez si parca putin mister.Than thank you very muchand go on in a same way See yeah.All the best for you and good luck again bye | ELENA

  7. Am fost in Turcia ca turist de 6 ori, prima data cu o strangere de inima pentru ca nu stiam mai nimic despre Turcia in afara de anumite prejudecati pe care le are tot romanul in legatura cu aceasta tara. Este o tara fermecatoare, cu oameni extraordinari, care mi-a depasit asteptarile de fiecare data. Articolul mi-a trezit nostalgii…

  8. Am fost in Capadocia in 1979 cu ocazia unei balcaniade aeronautice. Ni s-a organizat o excursie in acele tinuturi. Rar mi-a fost dat in viata sa vad asemenea locuri interesante cumulate cu o saracie crunta a localnicilor. Poate acum e altfel, dar vazand viata grea a celor oameni am privit cu alti ochi viata mea de acasa.

  9. Foarte interesant. Turcia e o tara fascinanta, cu cei mai primitori oameni din Europa, cu o bucatarie colosala.
    O observatie: conform DEX, “resort” inseamna “domeniu” sau “arc”. In nici un caz statiune.

  10. Multumiri pentru articol!
    Chiar planuiam o tura prin Turcia centrala si cautam referinte.
    O mica precizare: cei trei capadocieni nu au pus bazele ideii de Sf. Treime, ci au exprimat-o in limbaj filosofic (Sf. Vasile este cel care formuleaza deosebirea intre “ousia” (fiinta) si “ipostasis” (persoana))

    Toate bune!

  11. interesant articol, desi scris cu infatuarea caracteristica lui Brad Florescu … o observatie, insa: trebuie sa ai probleme destul de mari sa te ratacesti in Bulgaria, noi mergem pe acolo de vreo 5 ani si n-am reusit performanta …

  12. Articolul interesant, dar îmi permit o observație, sunt folosite prea multe cuvinte englezești românizate, unele chiar care nu au deloc același sens in română.
    De ex. “resort” , 🙂 chiar la început. Respectați limba română oameni buni, dacă voi nu o faceți, nimeni n-o s-o facă pentru voi.

    • Exact asta vroiam sa comentez si eu. Ce naiba au oamenii (ziaristii?) astia de nu mai pot vorbi romaneste?? Auzi tu, resort de 5 stele 🙂

  13. Si eu am fost in Turcia. Cand am intrat in bisericile ortodoxe, ni s-a atras atentia, politicos, dar ferm, sa nu na rugam si sa nu cantam. Ca e interzis. Moscheile se viziteaza pe gratis, Sf. Sofia te costa o groaza de bani. In ciuda acestei stari de fapt, catedrala imparatilor bizantini e lasata de izbeliste, ca o mireasa cu pamant pe fata. Cand am incercat sa ma rog in Sf. Sofia m/au aruncat in drum, si asta nu e o figura de stil. Cica e muzeu. Perfect, zic eu, lasati/ma sa ma rog in muzeu, asta nu e interzis. E evidenta ostilitatea musulmana, e suficient sa/ti faci o cruce si sa te uiti in ochii lor. Vreau Sf, Sofia inapoi, data ortodocsilor. Vreau libertate religioasa pentru ortodocsii din Turcia, decimati si timorati. Vreau ca ortodocsii sa se simta in Turcia, tara lor ancestrala, cum se simt turcii in Europa. Pana atunci, daca va fi un referendum, din partea mea un NU hotarat integrarii Turciei in UE. Asta nu ma va impiedica sa ma duc, la vara, din nou acolo.

    • Pai sigur, cand e vorba de ortodoxism, suntem fermi si hotarati, jos cu musulmanii. Cand e vorba de bagat in burta in Antalya la 5 stele all inclusive, turcii sunt buni. Iar “catedrala” Sfanta Sofia nu e lasata deloc de izbeliste. Poate nu-i pe gustul tau, ca nu-i acoperita cu tabla ca bisericile kitch-oase di Romania.

      • Se spune “ortodoxie”, nu “ortodoxism”. Nu ştii nimic despre mine, dar presupui că sunt un burtos cu maşină fiţoasă care se îndoapă in resorturile din Antalya, iubeşte bisericile cu tablă din România şi vreau să-i dau jos pe musulmani. Înduioşător, cognitivule!

    • Daca 20-30 de lire turcesti sunt o groaza de bani pentru tine, atunci stai acasa sa mananci mici la Ciorogarla…
      Am vizitat Catedrala Sfanta Sofia si nu mis-a parut lasata in paragina, dimpotriva , este in continuu proces de restaurare si intretinere. Trebuie sa multimim creatorului Turciei moderne pentru acest dar, nu degeaba portretul lui Kemal Ataturk e la loc de cinste peste tot in Turcia.
      Mi se pare de bun simt sa platesti o taxa pentru a intra intr-un muzeu, fie el casa Fecioarei Maria , Vatican sau Luvru. Niciodata nu o sa putem compara toleranta religioasa a turcilor cu a europenilor sau chiar cu a noastra. Nu imi aduc aminte de crestini sau evrei arsi pe rug in Turcia…
      Faptul ca iconoclastii crestini au acoperit sau distrus icoanele, iar turcii de azi le-au dezvelit pentru a ne bucura ochii spune totul . Imi este mila de cei ca tine !

      • Poate nu arsi pe rug, dar decapitati—feciorii inaintea tatalui–da! A fost cazul Brancovenilor, executati pentru ca au refuzat sa abjure. Nu vreau sa ma intelegeti gresit, Turcia este cu siguranta un loc fascinant si greu de istorie, asta nu umbreste cu nimic valoarea traditiilor europene, iconofile sau iconoclaste… (A propos, sa transformi icoana din obiect de cult in piesa de muzeu este o forma subtila de iconoclasm.) Cruzimi si nedreptati exista de cand lumea. De aceea nu cred ca e drept sa aruncam cu atata usurinta piatra de la unul la altul…
        Inchei ce ceea ce ar fi trebuit sa incep: felicitari autorului acestui articol, fara indoiala informativ si captivant!

  14. Cat despre “resort”…in mediul turistic acest cuvant desemneaza un stabiliment hotelier din sectorul primar (care asigura de toate, si papa si tralala) si e folosit in toata lumea, inclusiv in Romania. Faptul ca nu e trecut in DEX nu inseamna mare lucru. Limba e un organism viu, dexul trebuie sa alerge dupa limba, nu invers. Ce, credeti ca daca academicienii spun “NU” unui cuvant, acesta nu circula?

    • A nu se confunda argoul de birou sau breasla cu limba “vie” vorbita. Ajungeti de rasul curcilor cu expresii de genul asta.

      Pun pariu ca nu prea ati dat pe la scola la orele de Romana ci mai mult pe la cele de “science”!

      • Norma e impusă de piaţă, şi în ortoepie, ca şi la bursa aurului. “Resort” e cu totul altceva decât un hotel, un motel sau o staţiune turistică. Cine a umblat, ştie. Noul cuvânt, un neologism, nu are acoperire semantică în lexicul consacrat. Nu-i poţi spune “hotel” pentru că asigură servicii terţiare şi complementare în actul de turism. Nu-i poţi spune “staţiune” pentru că e mai puţin de atât, din acelaşi punct de vedere. Şi ba da, am dat pe la şcoală pe la orele de română. Însă mă întristează acrivia cu care unii se reped la DEX pentru ca să-şi justifice lenea de a gândi. În lexic, norma e impusă de cutuma recunoscută de către Academie, şi nu invers.

    • Da, e folosit în toată lumea, dar când se vorbește pe engleză. Și faptul că limba e un organism viu nu e deloc un argument logic aici. Resort nu e un cuvânt românesc în contextul ăsta și atât. E folosit de cei care vor să arate că știu ceva pe engleză.

      • De ce spui asta? Şi eu folosesc cuvântul “resort” pentru că am învăţat diferenţa dintre un hotel european şi un resort turc, egiptean sau tunisian. Şi nu mă dau mare că ştiu engleză, chiar nu ştiu decât una primară, de care mă cam jenez. Prietene, s-o luăm altfel. Să zicem că mergi la egipteni, in Hurghada, de exemplu, şi te întorci acasă mulţumit şi prăjit pe spate. Îţi chemi prietenii la o bere de-a noastră, nu de-a lor, şi le povesteşti. Le spui că ai stat în “resort”. Nu poţi spune motel, pentru că ai mâncat acolo şi ai făcut o hamadă turcească. Nu poţi spune hotel, pentru că ai avut, în incintă, şi băi turceşti, şi piscine, şi restaurante, şi reţea de servicii complementare (de la magazine la submarin pentru recife). Ăsta e resortul. O incintă cu de toate, gândită în aşa fel încât ţie, ca turist, să-ţi iasă din cap ideea de a mai face bani unui eventual concurent. (Ca şi caz particular, la egipteni, resortul e dotat cu soldat din Poliţia turistică şi cu detector de metal la intrare.) Din punct de vedere semantic, funcţional şi terminologic, “hotelul” şi “resortul” sunt două lucruri diferite. Acu, dacă ţie-ţi convine să spui castravetelui pepene pe motiv că ambele legume sunt 75% apă, treaba ta. Lexicul are tendinţa de a se diversifica, de a se sofistica, pe măsură ce cuvântul disputat circulă, el se pliază pe nişte sensuri. Eschimoşii folosesc nu-ş-câte zeci de cuvinte pentru românescul “nea”, care e în sinonimie perfectă cu “zăpadă” şi “omăt”. Eschimoşii nu au sinonimie între aceste zeci de cuvinte pentru că ei văd diferenţele. Dar să încheiem aici disputele lingvistice cu concluzia inteligentă că merită să mergem în Cappadochia!

  15. Multumim Hotnews fiindca ne aduci articole interesante. Auzisem despre Capadocia … Patriarhul… loctiitorul Capadociei… dar nu am fost niciodata interesat sa aflu mai multe informatii 🙂 … voi sunteti vinovati ca am dorit sa citesc si sa ma documentez mai mult despre acea zona.

  16. Mr.Namalas,
    There are many things that you dont know about Agia Sophia… The Turkish State resist all the religions to have it for their own relegion to . And they decided to keep it as museum, neither mosque nor church avoid discussions… Why you are entering Agia Sophia with ticket, because it needs repairing and renovation. And renovation is an endless process, while you repair one place, another part become in need of to be repaired. Anytime you go to visit, it is always will be on repair.
    If you want to go to an Orthodox Church, there are open churches in Istanbul for Orthodoxes. And one church especially is reserved for ROMANIANS in Haskoy (a naighbourhood in Istanbul). The address is; Kalayci Bahce Caddesi, Nr. 1. Haskoy, Istanbul. We will be glad to see you in this beautiful church which is serving to Romanian Community in Istanbul.
    By the way, I read the artical and I liked how it explained about Kapadokia. It is a world not belonging to this world. It worths to see (if your aim is to see nice places rather than shopping and sunbathing)

    • Domnule Mustafa, permiteţi-mi să vă răspund în limba română, se pare că o înţelegeţi perfect. (Engleza mea nu e atât de strălucită ca a Dvs…)
      Vă mulţumesc pentru răspunsul pertinent. Aveţi dreptate, legislaţia turcă prevede drepturi pentru mai multe religii şi denominaţiuni confesionale. Realitatea palpabilă este insă una tristă. Nu are rost să vă vorbesc acum despre atacurile asupra Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, despre procesul trenat de către justiţia turcă, mă refer la cel împotriva ucigaşilor crestinului german Tilmann Geske si a celor doi crestini turci Necati Ayden si Ugur Yùksel, legaţi de scaune, înjunghiaţi şi torturaţi inainte să li se despice gâturile la Zivre Publishing House, Casa de publicatii, pentru vina că tăpăreau Biblii si literatură crestină.
      În fine, revenind la Sfânta Sofia, aveţi dreptate, la ea e mult de lucru şi nu se va termine niciodată. Aştept însă gestul de bunăvoinţă al autorităţilor turce de a accelera decopertarea mozaicurilor de pe cupolă, întreţinerea faţadei şi eliminarea fisurilor tectonice din zidul de vest. Până una-alta, autorităţile Dvs. nu dovedesc decât pricepere mercantilă în a strânge biruri turistice la intrarea în muzeu, după calculele mele peste 10 milioane de euro pe an.
      Cât despre rugăciune, cunosc biserica Sf. Paraschiva a comunităţii româneşti din Constantinopol. E un pas mare pe care autorităţile turce l-au făcut, un pas dintr-un lung şir de alţi paşi absolut necesari integrării republicii turce în UE. Retrocedarea Sfintei Sofia către Biserica Ortodoxă ar fi un gest nobil, moral şi eficient din punct de vedere politic. Ca şi neamestecul statului turc în chestiunile eclesiale…şi mă gândesc la decizia unui tribunal turc de a inerzice patriarhului de C-pol purtarea titlului de “ecumenic”, ceea ce e o gravă încălcare a drepturilor omului. Vă salut cu respect în speranţa unor reale schimbări!

      • Hello again,

        As vrea sa vorbesc in Limba Romana dar informatiile mele nu este de ajuns. Scuzati raspunsul meu in Limba Engleza va rog.

        As a person from Istanbul and living in Romania, I may say you about many facts which are not known well. Agia Sophia is one of the biggest and oldest in Istanbul. You may imagine that as an addition of the payments for the visitors, Turkish State reserves a huge budget for supporting this building still intact, with continious work. I am sure you accept that it is and it will be a never ending work. Muslims and Christians have no difficulty to find place to pray to God. In case of difficulty just call me, I will show you many churches not only related with Orthodoxy but also Chatolic and Protestan Beleifs.. So to reopen Agia Sophia for any relegion will create a political dispute and endless discussions. It is better at the moment, logically, to keep this holy place as a common value of interest with all her holiness and dignity unitiing these two relegions in one Holy Place.
        Even Majority of Turks dont want to see her as mosque again despite the place currently is in the heart of a city in Turkey. I prefere to keep it as a heritage for our common future and for our common future children as it is now. Turks paid big attention to keep the building alive despite the hundereds of years (557 years now and it is 1650 years of building). Opositely, when crusaders invaded “Constantinople” they put their Donkeys and other animals inside Agia Sophia to humulate Orhodoxy and its Holy Patriacrhy, which Turks never did… Please be sure that, related institutions are thinking about every cracs of not only Agia Sophia but all the historic monouments, including old churches in East of Turkey for example in the city of Van ( in the middle of nowhere http://www.trekearth.com/gallery/Middle_East/Turkey/East_Anatolia/Van/gevas/photo1144881.htm) … Please understand that all is the matter of financial strength.

        I may understand your sensitivity about Orhodoxy and Patriarchy, but it is more than a relegious debate now in Turkey (not a sole relegious issue)… This political issues will be solved for sure.

        If you want to say, say it more open please how you were thought about schools about Turks. But I may tell you that mentionet crime of murdering one German and Two Turks were a barbaric and individual event. And it is not an official ideology, like no permission in Switzerland for any mosques with minarets (a modern free country!!!)… And I thank Romania, as a state, being nice and civilised example of tolerance to Western Europeans (Switzerland. Holland, Germany etc. where millions of Turks are living more than 40 years) ,who bans mosques with minarets and restrict other relegions.

        By the way, lets come to the subject of Kapadokia… I insist you to visit the place and see the mentioned beauty in the article above. And thanks to HotNews and Mr.Florescu who shared his experience with us.

        With all my kindness and respect.

        Va rugam sa nu ezitati sa ma contactati pentru intrebari .. [email protected]

  17. Chiar adevarat titlul, cealalta Turcie, care este neaparat de vazut. Mult mai interesanta este aceasta parte de vizitat, decat cea de pe litoral, de altfel foarte vizitata de romani si pe buna dreptate.
    Bradut apreciez mult articolele tale si confirm cititorilor ca sunt informatii de incredere si utile….pe unele le- am verificat. Foloseam mult virtual tourist dar acum mai am o optiune. Una valoroasa- amazing race!

  18. Super articol !! Am fost in Capadochia in urma cu 10 ani(vai,ce mult a trecut de atunci ! ),este un loc superb unde am stat doua saptamani si tot as mai fi stat !! Nu se pot descrie in cuvinte locurile din acea zona! Am recomandat tuturor,prieteni,cunostinte,sa viziteze acele unice locuri.Turcia este si o altfel de destinatie,nu numai pentru cumparaturi din bazare sau “ghiftuirea” la 5 stele!

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger