Cea mai solară casă

Un grup de studenți bucureșteni construiește ceea ce trebuie să devină cea mai sustenabilă casă din Europa. Proiectul lor, numit Prispa, e o sinteză între casa tradițională românească și arhitectura contemporană, cu o locuire modernă, prietenoasă cu mediul și carbon 0. Casa a fost selectată  să participe la concursul Solar Decathlon Europe de la Madrid, în septembrie 2012, un eveniment care îi adună pe cei mai avangardiști arhitecți și constructori din lume, universități prestigioase doritoare de case independente energetic și ieftine.

de Raul Cazan

O casă pasivă, dar … activistă

După ultima vizită la București, FMI-ul a anunțat că piața energiei se va liberaliza gradual începând cu 2013 și până în 2017. Începe cu prețurile la gaze naturale. Asta probabil va însemna că un român cu venituri medii, în jur de 300 euro pe lună, va avea resurse atât cât să își plătească utilitățile și cel mult să mai mănânce vreo săptămână, două. Cu ce mă ajută casa asta pentru a nu mai plăti utilități atât de mari?

“Pentru încălzire nu mai trebuie să plătești, pentru electricitate nu mai trebuie să plătești, deci pentru nimic care face obiectul întreținerii”, spune Mihnea Ghildus, designer și comunicator al proiectului. Asta numai dacă se “liberalizează” sau se dă drumul la politica de a livra curentul produs în surplus pe timpul verii în rețea. “Nu că nu ar fi legea, am înțeles că există prevederi legislative, dar nu există dispoziție din partea companiilor să cumpere acest curent. Casa produce mult mai mult vara decât produce iarna, și atunci acest surplus trebuie practic vândut în rețea și refolosit pe timp de iarnă. Nu ai cum să îl stochezi, dar e destul de complicat”.

Mihnea se referă la tarifele feed-in, la ‘smart grid’.

Cu alte cuvinte, proiectul Prispa poate să fie și un model de advocacy pentru feed-in tariffs, ne întrebăm.

„Exact. Asta și vrem! Vrem să dăm drumul la o politică și la o mentalitate nouă. Credem că e fix acel gen de proiect pilot care poate să deschidă ochii oamenilor și companiilor cum că lucrurile astea sunt rentabile”, zice Mihnea.

Sistemul certificatelor verzi de la noi a deschis o poartă a schimburilor de energie numai între marii actori de pe piață. Micii jucători sunt practic nuli.

“Da!”, confirmă Mihnea, “e vorba de cât poți produce, iar noi nu producem decât un Megawatt pe an, deci la cantitatea asta nu poți primi decât … cum e? Un Megawatt e un certificat verde, parcă… Dar nici așa nu ești luat în seamă de marii producători. Oricum acești jucători un mai pot rămâne indiferenți la dorința oamenilor de a avea celule fotovoltaice pe casă. E un lucru care se întâmplă deja în multe locuri din România. Avem un coleg, chiar cel care se ocupă de sistemul fotovoltaic, care spunea că s-a apucat să își construiască o casă în perimetrul orașului București, iar zona în care construiește are un grid electric slab. Când e furtună, zăpadă și așa mai departe, începe să fluctueze energia și se mai și oprește. Dar sunt câțiva în zonă care și-au pus fotovoltaice pe casă și folosesc baterii. În momentul în care în tot satul se închide lumina, cei cu baterii au lumina aprinsă și nicio problemă. E un pas…”

Nu ar fi totuși totuși un pas ușor sălbatic? Adică să ai un sistem stand-alone în mijlocul unei localități sună cam deplasat.

“E sălbatic pentru că în restul localității nu merge curentul!”, argumentează Mihnea. E dorința de independență, de a nu atârna de gridul care nici nu e de încredere. Dacă ai avea câteva case Prispa care produc în surplus, și întotdeauna vor produce în surplus pentru că e soare, vei folosi 75 %. Restul se poate da în rețea și atunci poate funcționa tot gridul.

Câtă energie ar produce?

Casa ar produce în jur de 4 kwh în momentul când toate aparatele sunt conectate și în funcțiune. Deci dacă merg mașini de spălat, TV, uscător, frigider etc … casa produce 7,3 kwh. Există și ideea de sistem inteligent care să te ajute cu informații trimise pe … iPhone, de exemplu. Senzori și platforme open-source pentru care nu trebuie să plătești, există soluții simple.

Stil

Casa e o îmbinare stilistică între tradițional românesc și arhitectură contemporană.

Sunt patru mari obiective. În primul rând trebuie să fie o casă accesibilă. Asta e o necesitate pentru piața românească și pentru orice care vrem să se vândă până la urmă. Nu e ceva de lux din punctul de vedere al prețului. Trebuie să fie confortabilă ca să poată fi acceptată de publicul românesc. De ce? “Strategia noastră e ca această casă să ajute la revigorarea vieții la sat. Viața rurală este foarte importantă, de aceea am poziționat casa … la sat. Dar când vorbim despre ‘contemporan’, vorbim despre adaptabilitate, despre faptul că poate fi extinsă cu aproximativ 30 metri pătrați, și să aibă confortul european la nivelul anului 2012. În momentul de față, la sate oamenii doresc să ajungă să trăiască exact ca în orașe. Cei din orașe par nefericiți și ar vrea să se retragă la sate. Sărim în ajutorul lor și oferim o viață confortabilă în mediul rural”, spune Mihnea.

Alexandra Croitoru, comunication manager la Prispa, adaugă, “nu trebuie să simtă o trecere șocantă de la urban la rural și acesta e trendul. Autonomia gospodăriei sătești o găsim în autonomia energetică pe care o oferă casa. Dacă vei trăi într-un sat va trebui să faci ceva; acolo nu poți fi CEO-ul sau copyrighterul de la oraș, dar vei putea relua meșteșuguri lăsate de izbeliște. Poți să îți crești roșia ta, să îți faci un litru de must etc.”

Materiale tradiționale

Asta e și ideea! Casa va fi construită din niște panouri care au două straturi de lemn, iar înăuntrul lor izolația se face cu lână.

Adriana Mihăilescu, Project Architect, comentează, “finisajele interioare sunt făcute din tencuială de lut. E un material, odată natural – pe care românul îl poate lua ușor din propria grădină și știm cu toții cum se face o tencuială de lut… E facil, e sustenabil și ne ajută foarte ușor să reglăm excesele de umiditate; dacă totul e prea umed, lutul reușește să facă echilibrul potrivit.”

Deci doar lână și argilă?

“Mai avem piatra ca și masă termică. Există, însă, principiile pasive pe care le vom folosi în casă, și anume de a încalzi o singură dată;  prin conformarea ei să primească razele soarelui, iarna mai ales, pe această lespede de piatră care va emana căldură uniform, nu precum un radiator. Deci piatră, lână, lemn, astea ar fi”, încheie Adriana.

Principiul de bază, cel de “prispă” este unul pasiv. Ea acționează ca o protecție în timpul verii pentru că razele soarelui sunt la o altă înclinație decât iarna. Ea crează umbră și e mult mai răcoare în casă. “E totul cât se poate de simplu. Am preluat principiile tradiționale și le-am transpus în arhitectura contemporană”, adaugă Adriana.

Costuri. Casa e la cheie?

Obiectivul e să o vindem la 70.000 de euro, spune Mihnea. Acesta e un plafon maxim, “am dori să o scoatem la niște costuri mai mici, însă asta se poate realiza doar când devine industrializabilă, adică în momentul în care se produc, să zicem, 100 de bucăți pe an”.

Dar costurile sunt mai mici pe termen lung. Având sisteme fotovoltaice, economisește 100 de euro în fiecare lună, asta înseamnă deja 1.200 de euro pe an. “Banii ăștia pot fi scăzuți din creditul pe care îl faci la bancă, adică în locul unei rate de 400 de euro la bancă, plătești în fapt 300 de euro. Evident, dacă facem mai multe bucăți, prețul poate ajunge la vreo 50.000 de euro, iar asta e un preț OK pentru o casă în România. Poți, dacă nu îți permiți să o iei pe toată, achiziționa ‘bucăți’, în stilul românesc. Construiești esențialul, iar restul îl adaugi mai târziu”, concluzionează Mihnea.

Vreo certificare? LEED sau BREEAM?

“Nu am mers atât de departe, însă partenerii de la România Green Building Council studiază problema. Însuși faptul că am fost acceptați la Solar Decathlon e un fel de certificare”, spune Mihnea.

Și adaugă Alexandra, “din momentul în care am început-o am avut parte de inspecții cât se poate de tehnice și cât se poate de serioase. Suntem evaluați și la celelalte criterii: instalația electrică trebuie să fie perfectă, structura trebuie să fie perfectă, orice trebuie să fie impecabil pentru că altminteri nu intrăm în competiție”.

Solar Decathlon e o competiție internațională ce s-a desfășurat până acum numai în SUA și e dedicată universităților care își expun proiecte de case carbon 0/ solare/ independente energetic/ prietenoase cu mediul. Solar Decathlon Europe derivă din competiția americană US DOE Solar Decathlon. SD Europe s-a născut după un acord bilateral între guvernul american și guvernul spaniol, în urma participării Universității Politehnice din Madrid la ultimul eveniment american. Competiția promovează cercetarea în domeniul dezvoltării locuințelor eficiente din punct de vedere energetic, iar fiecare echipă trebuie să creeze un prototip de casă solară. Anul acesta concurează 20 de echipe din toată lumea (Franța, Regatul Unit, Japonia, China, Danemarca, Olanda, Egipt, Italia, România, Spania, Brazilia, Portugalia). Nota esențială constă în faptul că nu e un concurs de concepte; casele trebuie efectiv construite. Ele trebuie asamblate în 10 zile, și dezasamblate în 5 zile, în Villa Solar, un sit special amenajat pentru competiție, în Madrid.  Evaluarea proiectelor se face în funcție de 10 criterii, printre care – arhitectură, inginerie, consum de energie, comunicare, posibilitate de industrializare.

Cei de la Prispa nu au nicio îndoială în ce privește succesul lor la Madrid. Marele avantaj, cred ei, pleacă din faptul că PRISPA oate fi construită cu mijloace considerate relativ low-cost. Dacă echipe concurente precum cea a Universității din Grenoble, Franța, se bucură de un buget de 2 milioane de euro, Prispa, un proiect românesc se poate bucura doar de mărinimia sponsorilor din România. Poate această mărinimie e semnificativă, însă sponsorii români sunt puțini la număr. Pentru donații ori sponsorizări sau pentru a consulta lista partenerilor curenți consultați pagina de fund raising a proiectului.

 

 

 

2Celsius si ComunitateDurabila.ro au devenit sustinători sui generis ai proiectului.