Cea mai mare manifestație din viața mea

1

Ieri am participat din greșeală la cea mai mare manifestație din viața mea. 20.000 de persoane au venit la manifestația PDL din Cluj din Piața Lucian Blaga, în ciuda faptului că primarul Emil Boc a boicotat manifestația. Eram în alergare și am trecut prin centru, așa că am rămas 15 minute la meeting pentru a vedea atmosfera.

 

1979745_1430876890487318_1089650891_n

 

de Adi Dohotaru

Era lume pestriță, spre deosebire de manifestațiile societății civile în care e clar că participă o pojghiță middle class relativ tânără cu o reprezentare de maxim 5%. Societate civilă care are nevoie de reprezentare la rândul ei și care ar trebui să investească politic într-un partid nou, ecologist, nu în independenți fantasmatici pentru că iluzia Maverick-ului care nu acceptă nicio identitate colectivă, mit al robinsoniadei independenței burgheze, va genera frustrări și dezamăgire în urma eșecurilor politice anunțate.

Prin caracterizarea mulțimii ca fiind pestrițe nu vreau să dau un sens negativ faptului că în piață erau muncitori, țărani, tineri, bătrâni, oameni îmbrăcați mai bine, alții mai ponosit, ca în orașele mici ale României (profunde). Oamenii aceștia au nevoie de reprezentare. Iar un partid de stânga real în raport cu PSD le-ar putea oferi reprezentarea de care au nevoie muncitorii, țăranii, tinerii și alte categorii defavorozate, dar în lipsa unui astfel de partid lumea se orientează firesc spre ce oferă scena politică actuală.

 

1911658_1430876863820654_2023826697_n

Am văzut foarte mult portocaliu, steaguri naționale, câteva ale UE și pancarte anti-USD și anti-Ponta, unele „creative” cum se spune acum. Oamenii ocupau nu doar toată piața, de la B-dul Eroilor până la BCU, ci erau așezați și pe străzile din apropiere. Fețele păreau ușor obosite din cauza drumului lung pentru că cvasi-majoritatea erau din afara Clujului. Mi-am dat seama de asta când am văzut sute de autocare în parcarea de la Sala Sporturilor.

Discursurile la tribună erau de mobilizare, fără forță argumentativă. Andreea Paul (Vass) vocifera împotriva taxelor și stângii. Candidatul PDL la prezidențiale, Cătălin Predoiu, marșa pe eterna lupă anti-corupție, pe patriotim și Dumnezeu, la final coborând în mulțime pentru a arăta că el este un om al poporului, un candidat grass roots, nu astroturf cum pare. Președintele Blaga arăta că Clujul demonstrează că este un oraș PDL-ist. Niciun orizont de societate, nicio sclipire, niciun discurs în afară de scăderea taxelor și folosirea unui discurs hiperbolic legat de mizeria morală a adversarilor (sper deosebire de curățenia contestatarilor). În sensul ăsta nu era o diferență fundamentală de discursul din piețele României în 2013. Iar dacă protestatarii civici vor marșa în continuare pe acest timp de discurs, fără a discuta de sistemul care generează corupția și fără a încerca să-l definească (capitalism neoliberal), atunci oricine e în opoziție va câștiga de pe urma manifestațiilor civice.

A fost o demonstrație de forță pentru un partid cotat cu aprox. 15%, pe care lumea îl credea sleit. Era realmente impresionant dacă erai în mulțime, pielea mi se făcea uneori de găină când se revărsau uralele și huo-urile. Asta chiar dacă eram în dezacord cu ce spuneau liderii PDL sau cu ce susțineau participanții la meeting, care s-au comportat foarte liniștit.

 

1175280_1430876867153987_1856951759_n

Președintele Traian Băsescu, a declarat, potrivit Mediafax, că „orice protest împotriva introducerii taxelor suplimentare pe combustibil, dacă ăsta e subiectul, este binevenit”. Primarul Boc a participat alături de Traian Băsescu în aceeași zi la București la o dezbatere a Fundației Mișcareea Populară intitulată „Rolul administraţiei locale în modernizarea comunităţii. Statul de drept şi siguranţa cetăţeanului”.

Un moment hazliu căruia încerc să îi dezleg semnificațiile, dincolo de anecdotică ori metafora pe care o propun. Un grup de vreo 20 de romi, săraci și știrbi cântau mândru și se hlizeau: „Noi suntem țigani / Noi suntem țigani” în loc de „Noi suntem români”. Când oamenii se uitau mai chiorâș la ei, începeau să cânte alternativ și „Noi suntem români / Noi suntem aici pe veci stăpâni”.

Ar fi fost și mai rizibil, dacă nu era de fapt tragic. Niște sclavi, ca atâția oameni în mulțime, care doreau să se identifice cu stăpânii lor. Niște stăpâni care au cântat cel mai aprig mantra neoliberalismului în România anilor 2000: tăieri de salarii, favorizare a marelui capital și socializare a pierderilor pe timpul crizei, lobby pentru marele business și deregmentare a economiei. Totul sub stindardul anti-corupției și europenizării.


Un comentariu

  1. Din pacate oamenii inca sunt atat de batuti in cap incat cred ca rotirea acelorasi hoti la putere este o solutie, oricati au fost acolo… in afara de trezirea Ardealului, cel considerat portocaliu … n-au avut nici cea mai mica dorinta de schimbare. Sper ca oamenii sa nu fie atat de batuti in cap incat sa voteze iar si iar aceiasi hoti fara scrupule… decat sa votezi hoti in locul altor hoti, mai bine nu vota deloc… Nu se schimba nimic, dar macar nu-ti bati capul, nu-ti pasa…

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger