Deşi în fiecare vară scoatem la înaintare arsenalul de luptă împotriva ţânţarilor, oamenii de ştiinţă au elucidat abia de curând strategia de “atac” a acestor insecte, considerate cele mai periculoase animale din lume. Dacă într-un an, criminalii ucid 475.000 de oameni, iar şerpii în jur de 50.0000, ţânţarii sunt responsabili pentru circa 725.000 de oameni (după ultimele numărători), cărora le transmit numeroase boli prin înţepătură.
Un nou studiu, publicat în Current Biology, arată că ţânţarii folosesc un sistem de localizare şi “atac” al victimei bazat pe trei componente: temperatura corpului, miros şi stimuli vizuali. Acest sistem de identificare a prăzii e structurat, spun cercetătorii de la Universitatea din Washington şi de la California Institute of Technology, pe trei etape.
Mai întâi, când insecta se află la distanţă de 50 de metri de potenţiala pradă, aceasta din urmă este localizată aproximativ prin bioxidul de carbon emis. Ţânţarul porneşte pe urma sursei, iar odată ajunsă la 10 metri de aceasta, se concentrează pe stimulii vizuali. Când distanţa faţă de pradă se reduce la un metru, ţânţarul se ghidează după temperatura pielii. Cu ajutorul acestor trei “filtre”, ţânţarii pot distinge între diverse tipuri de animale şi pot evalua eficacitatea unui “atac.”
Un alt studiu, lansat de London School of Hygiene & Tropical Medicine, completează imaginea despre strategiile acestor insecte cu o ipoteză care ar putea explica de ce ţânţarii preferă să înţepe anumiţi indivizi, iar pe alţii îi evită. Autorii cercetării sunt de părere că la mijloc intervin factorii genetici, concluzie la care au ajuns în urma unui experiment la care au participat 18 perechi de gemeni identici şi 18 perechi de gemeni non-identici. Participanţii s-au expus voluntar la înţepături de ţânţar, iar la final s-a constatat că gemenii identici înregistrau un număr aproape egal de înţepături, în vreme ce la gemenii non-identici, numărul pişcăturilor era evident diferit. Dincolo de ipoteza că preferinţa ţânţarilor pentru anumiţi indivizi e dictată de profilul genetic, nu se cunosc încă informaţii care să explice detaliat aceste preferinţe. Alte posibile explicaţii puteţi afla de aici.
Dacă noile rezultate ajută la o mai bună înţelegere a faptului că, uneori, produsele menite să îndepărteze ţânţarii pe cale olfactivă – spray-ul, lumânările sau brăţările – nu sunt eficiente, vestea deloc îmbucurătoare vizează o adaptare din ce în ce mai bună a ţânţarilor la “armele” de luptă împotriva lor. În urma utilizării intensive de insecticide, anumite specii de ţânţari se adaptează la aceste substanţe – cu cât folosim mai intens anumite elemente de combatere a ţânţarilor, cu atât este mai mare riscul de a contribui astfel la o întărire a rezistenţei anumitor specii.
Sursa: La Repubblica
Puteţi citi şi:
VIDEO Ce se întâmplă în corpul nostru când ne ciupesc ţânţarii