Ce se întâmplă când un oraș interzice mașinile pentru o lună

2

Acum doi ani, un cartier din orașul sud-coreean Suwon s-a angajat într-un experiment radical: a interzis dintr-o dată, timp de o lună, toate mașinile, scrie FastCoExist. Festivalul Ecomobility, cum a fost botezată inițiativa, pavează calea spre un viitor fără amprentă de carbon pe care și-l dorește orașul, oferindu-le cetățenilor o perspectivă viscerală. “De regulă, în urbanism, faci o simulare pe computer – o imagine artificială a viitorului, și poate și o prezentare în PowerPoint”, spune Konrad Otto-Zimmermann, creative director la The Urban Idea, organizatorii festivalului. “Noi o facem diferit: într-un oraș real, cu oameni reali, în timp real. E ca o piesă de teatru în care cartierul e scena”.

 

 

Când au început planurile de urbanism, cartierul era plin de mașini, pe care locuitorii le foloseau aproape la orice. Toată lumea era sceptică în privința proiectului. Procesul de planificare a durat aproape doi ani, timp în care au fost organizate nenumărate ședințe pentru convingerea scepticilor. Într-un final, în septembrie 2013, 1.500 de mașini au fost scoase din cartier și mutate în parcări din alte zone ale orașului. Edilii le-au oferit locuitorilor din cartier 400 de biciclete și scutere electrice și au deschis o școală de ciclism pentru oamenii care nu știau să meargă pe două roți. Poșta a început să fie livrată cu vehicule electrice, iar oamenii erau transportați cu autobuze publice rapide spre mașinile lor, din 15 în 15 minute.

Cartierul s-a transformat în cele din urmă. Cafenelele și restaurantele au scos mese și scaune pe trotuare (altfel ocupate de mașini), iar străzile s-au umplut de oameni. Deși există experimente similare de o zi în alte locuri, durata Festivalului Ecomobility a demonstrat că oamenii chiar pot trăi fără mașini în viața de zi cu zi. Deși urbaniștii care au gândit proiectul voiau inițial să aducă lucrurile înapoi la “normal” după experimentul de o lună, primarul orașului a hotărât să facă niște îmbunătățiri permanente înainte de începerea festivalului, cum ar fi lărgirea trotuarelor de pe arterele mari și amenajarea de mini-parcuri. La finalul experimentului, edilii i-au adunat pe localnici la o întâlnire în masă pentru a-i întreba ce idei aveau pentru schimbări permanente. Cel mai important rezultat a fost reducerea limitei de viteză cu aproape jumătate, la circa 30 km/h. Asta a însemnat că navetiștii nu mai voiau să utilizeze cartierul cu pricina pe post de scurtătură, drept urmare traficul a început să scadă.

Totodată, localnicii au decis interzicerea parcării lângă trotuare pe unele dintre străzile mari și parcarea pe trotuar, ceea ce i-a încurajat pe oameni să meargă mai mult pe jos și cu bicicleta. În fiecare lună, comunitatea organizează o zi fără mașini. Toamna aceasta, Otto-Zimmerman va repeta experimentul în Johannesburg, Africa de Sud, după care îl va muta în alt oraș. Astfel de inițiative sunt însă foarte costisitoare – cea din Suwon s-a ridicat la peste 10 milioane de dolari, deși mare parte din bani s-au dus pe renovarea unor străzi ce aveau nevoie de reparații.


2 comentarii

  1. „Cafenelele și restaurantele au scos mese și scaune pe trotuare (altfel ocupate de mașini)…” – trotuare ocupate de mașini!?!? E vorba de Coreea de Sud, totuși, nu de București…

  2. Ce se intampla cand tu – ca primarie – ai 10 milioane de dolari de spart intr-o luna pe experiemente urbane intr-un cartier rezidential si oarecum marginas al orasului Seoul – cu salariu mediu de peste 4000 de euro pe luna?

    Pai se intampla ca iti faci un super PR pentru atras turisti, studenti si investitori, pe care il comunici ca un “experiment urban nemaivazut si avangardist pentru o viata mai buna, blablabla”.

    E PR, tataie :), nu dovedeste nimic si nu ajuta pe nimeni, fiindca nu da solutii realiste.
    Banu’ gros rezolva orice, e atat de simplu, insa asta nu e o solutie, doar o axioma.

Leave A Reply