Ce regretăm înainte de moarte

3

Edith Piaf ar zice că nimic, dar după observațiile celor care au lucrat cu muribunzi, s-ar zice că regretul e sportul nostru preferat în ultimele zile de viață. Iată și un top al celor mai importante păreri de rău.

 

Am găsit un top al regretelor pe blogul unei hippioate bătrîne, Bronnie Ware, care a lucrat în apropierea multor pacienți aflați în faze terminale. Filozofia ei de viață e un clișeu spiritualist new age, dar informațiile sunt interesante. Nimic nu demonstrează că un muribund devine deodată înțelept, probabil sunt și foarte mulți muribunzi prostănaci. Totodată, ceea ce regretăm înainte de moarte nu prea mai are legătură cu viața, pentru că aceste regrete sunt un tip de meditație în vid, nu le presează nici o alegere concretă, urgentă. Sunt un fel de visare, cum ar fi fost dacă aș fi făcut altceva decît am făcut și poate că nici nu exprimă individul și dorințele lui profunde, ci sunt tot clișee care se potrivesc momentului. După o viață întreagă în care ai trăit la adăpostul clișeelor și ideilor prefabricate, e greu să nu gîndești așa și înainte de moarte. Nu are sens să le dăm prea multă importanță și oricum vom face în continuare ce făceam și pînă acum deci regretele muribunzilor nu ne folosesc la nimic, cum nici lor nu le folosesc. E numai un top amar, care ne amintește cît de amară e viața:

1. Îmi doresc să fi avut curajul să trăiesc o viață autentică, a mea, nu viața pe care au așteptat-o alții de la mine.

2. Îmi doresc să nu fi muncit atîta.

3. Îmi doresc să fi avut curaj să-mi exprim sentimentele.

4. Îmi doresc să fi păstrat mai mult legătura cu prietenii.

5. Îmi doresc să-mi fi dat voie să fiu fericit.

 


3 comentarii

  1. buna alegere in ceea ce priveste subiectul. indiferent daca sursa e hipioata 🙂 sau nu, cred ca a considera ca oamenii la momentul mortii sunt cliseisti e o pista fasa si nenecesara. daca omul are motive de-a lungul vietii sa se teama de judecati si prejudecati, in clipa mortii, in sfarsit, nu mai are de ce se teme, deci e cel mai putin probabil sa fie cliseist. e cel mai probabil sincer.

    va propun ca exercitiu…sa va imaginati ca ar fi sa muriti maine. ce ati regreta?
    sunt aproape sigur ca raspunsurile pe care vi le-ati da ar fi similare.

    vestea buna ar fi ca poaaaaaate moartea nu vine imediat, si avem timp sa ne schimbam atitudinea fata de viata…asa incat la momentul mortii – cand va fi el – sa nu avem nimic de regretat.

  2. Am putea spune ca si viziunea fatalista care reiese din articol este la fel de cliseista ,nu ?
    “Nimic nu demonstrează că un muribund devine deodată înțelept”- ce anume demonstreaza ca ar fi multi muribunzi prostanaci ?
    “Totodată, ceea ce regretăm înainte de moarte nu prea mai are legătură cu viața” – dar la sfarsitul articolului aflam ca e un “top amar, care ne amintește cît de amară e viața” Pai are sau nu legatura cu viata ?
    Si haideti sa-i lasam pe cititori sa decida ce le foloseste si ce nu, altfel putem sa ne pastram cliseele pentru paginile de jurnal.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger