Ce putem face ca România să nu mai arate ca un mare coş de gunoi

3

Ne-am obişnuit cu peisajul românesc plin de gunoaie. Trecem pe lângă peturi aruncate pe marginea râurilor sau prin crânguri, oftăm că “aşa-i la români”, poate facem o fotografie, poate adunăm nişte deşeuri de care de-a dreptul ne împiedicăm, dar cam atât. În oraşele mari, de când au apărut containere destinate colectării selective, au mai început să se schimbe lucrurile (în teorie, cel puţin). La ţară, colectarea selectivă este un concept de care lumea nu a aflat. Aici, deocamdată, evoluţia la acest capitol se măsoară în numărul de tomberoane deţinute de gospodăriile dintr-un sat.

 

 

Nu toată lumea consideră că merită să plătească o taxă lunară pentru a avea gunoiul ridicat din faţa porţii, o dată pe săptămână. Există sate şi sate: în unele, la aproape fiecare poartă vezi un astfel de tomberon; în altele, maşina de ridicare vine doar pentru câteva. Dar, per ansamblu, aruncarea gunoaielor încă se face, foarte mult, în natură. Ca lucrurile să se schimbe, este nevoie de muncă de informare şi educare în acest sens, a adulţilor, în special, până nu sufocăm cu totul natura cu resturi care nu sunt biodegradabile.

Vorbim de mult timp despre deşeuri în România, despre cum şi unde aruncăm gunoiul, despre lipsa unui sistem coerent de colectare şi reciclare, despre cum ONG-urile încearcă să facă (şi fac) treaba autorităţilor, când şi unde pot, despre rampe de gunoi precum Pata Rât şi despre oameni care trăiesc din gunoaie, într-o “organizare” la voia întâmplării, încurajată de lacune legislative sau de neaplicarea legilor existente. În toamna anului trecut, TOTB a organizat şi dezbateri pe aceste probleme, discutând despre risipa de hrană din România şi despre (ne)colectarea corectă a deşeurilor. Dar, dincolo de discuţii şi de iniţiative tot mai multe, care apar peste tot în ţară (este drept, cele mai multe din sectorul privat sau venite dinspre comunitate), numărul gunoaielor continuă să crească. Înainte de 1989, colectarea deşeurilor era o treabă luată în serios, pentru că, altfel, existau consecinţe. Frica de consecinţe, obligativitatea, impunerea cu forţa – făceau ca fierul vechi să ajungă în centrele de colectare, la fel sticlele goale şi borcanele sau hârtia. Ţin minte sâmbetele dedicate muncii patriotice, când elevi şi profesori deopotrivă adunam astfel de deşeuri, le sortam şi la trimiteam punctelor de colectare. Existau chiar şi competiţii între şcoli, care colectează mai multă hârtie sau mai multe sticle. Iar pentru cei care colectau exista o recompensă financiară – mică, dar exista. (Asta nu înseamnă că nu se aruncau gunoaie în natură şi în perioada respectivă, dar nu erau atât de multe şi existau urmări dacă erai prins asupra faptului).

Odată dispărut sistemul construit pe frică şi consecinţe, a dispărut şi simţul responsabilităţii: am început să aruncăm gunoaie peste tot. Plasticul, ambalajele sclipitoare, dozele de aluminiu, toate acestea şi multe altele şi-au făcut loc în vieţile şi gospodăriile noastre, pentru ca apoi să troneze nestingherite în păduri, pe ape, pe marginea şanţurilor, pe sub bănci în parcuri, la ieşirea din şcoli sau instituţii publice, în spatele curţilor, în râpe, pe sub tufe şi pe văi. Aruncarea gunoaielor pe gârlă a devenit un fel de sport naţional, iar în mediul rural asta se poate observa, din păcate, cel mai bine. O dovadă că lucrurile se pot schimba şi aici este că tot mai multă lume din mediul rural începe să considere că obligativitatea existenţei unui tomberon la fiecare gospodărie şi obligativitatea abonării la un serviciu de colectare a deşeurilor ar însemna o foarte mare diferenţă şi ar fi necesare, chiar dacă impuse cu forţa, prin decizii ale consiliilor locale, spre exemplu. “Nu cred că dacă omul ar avea tomberonul în curte s-ar mai deranja să se ducă cu peturile până la vale, să le arunce acolo. Şi 14 lei pe lună pentru a arunca gunoiul corect şi a-l avea ridicat din faţa casei nu este o sumă pe care să nu ţi-o poţi permite”, îmi spunea deunăzi un vecin de aici din sat.

 

Pata Rât, Cluj-Napoca / Foto: citynews.ro

 

O altă problemă care este des invocată, de data aceasta în mediul urban, este scormonirea prin gunoaie făcută de cei care caută peturi, sticle, doze, pentru a obţine nişte bani de pe urma lor. “Supravieţuitorii din gunoaie” sunt acuzaţi că împrăştie deşeurile, fac mizerie, scoţând totul din containere şi lăsând un dezastru în jurul acestora; nu de puţine ori, aceşti oameni sunt amendaţi, pentru că aşa prevede legea. În urmă cu mai mulţi ani, în Cluj nu prea găseai containere de gunoi care să nu fie scormonite şi uneori aproape goale, dar împresurate de deşeurile împrăştiate pe lângă ele. Ca să prevină acest fenomen, unele asociaţii de locatari împrejmuiau containerele cu garduri, puneau lacăt şi sperau ca locul să fie lăsat în pace. Nu de puţine ori, gardurile sau lacătele erau tăiate. La alte blocuri, localnicii au încercat o altă strategie: aruncau în containere numai deşeurile care nu mai puteau fi nicicum refolosite şi lăsau lângă acestea, în pungi de plastic sau cutii de carton, deşeuri precum peturi, doze de aluminiu, sticle, borcane, papuci uzaţi, haine, aparatură electronică etc. – adică tot ce ar fi  putut fi, într-un fel, valorificat de către alţii. Strategia a redus, într-o oarecare măsură, scormonirea containerelor, dar nu a oprit-o definitiv.

În acest context, iniţiative precum lansarea site-ului www.colectaredeseuri.ro se pot dovedi extrem de utile. Site-ul promovează colectarea selectivă şi conţine peste 5.000 de colectori acreditaţi de deşeuri, din toată ţara, organizaţi pe judeţe şi localităţi, cu date de contact şi adrese. Totodată, pe site se pot găsi informaţii folositoare despre colectarea diferitelor tipuri de deşeuri, dar şi o secţiune destinată anunţurilor de colectare de deşeuri şi una destinată donaţiilor de deşeuri, care încurajează persoanele care au prin casă obiecte pe care nu le mai folosesc să le facă o poză şi să pună, pe site, un anunţ pentru oferirea lor gratuită, în loc să se debaraseze de ele aruncându-le. Site-ul este conceput şi dezvoltat de Ionuţ Părăuşanu, fondator Ecosemnal, care spune că informaţiile despre firmele care colectează deşeuri şi punctele lor de colectare există “de prin 2011 pe site-ul ANPM, sub forma unor fişiere Excel. Noi le-am luat de-acolo, le-am prelucrat puţin şi le-am republicat într-o formă care este mai accesibilă. Mai departe, rolul nostru ar fi să facem site-ul suficient de vizibil, astfel încât firmele de colectare omise de numărătoarea ANPM sau alte firme noi să îşi dorească să apară în baza de date a site-ului, să se înregistreze şi să furnizeze mult mai multe informaţii decât cele colectate de ANPM”.

 

Gunoi la Bâlea Lac / Foto: cezarvasile.worpress.com

 

La nivel de intenţie, destui români ar fi dispuşi să nu mai arunce totul la grămadă, dar nu prea ştiu ce să facă, concret, ca să îşi sorteze singuri deşeurile şi să le ducă unui centru specializat. “Aceşti oameni ar trebui să ştie ceva ce a spus Constantin Brâncuşi şi anume că: “Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face”, spune Ionuţ. Propunerea lui pentru cei care doresc să selecteze deşeurile, dar nu ştiu de unde să înceapă, este simplă: “Să ignore pentru o săptămână sau o lună de zile faptul că nu ştiu unde să ducă deşeurile colectate selectiv, iar la finalul acestei perioade se vor găsi în starea de a căuta şi găsi soluţii. Cu informaţii îi mai ajutam şi noi pe site, punem la dispoziţie o bază de date a colectorilor autorizati din toată ţara şi informaţii despre reciclarea diferitelor tipuri de deşeuri, dar există şi alte căi de informare, de la căutări pe internet, până la solicitări trimise autorităţilor publice”. Important este să îţi pese suficient încât să vrei să faci asta – la fel ca în cazul oricăror lucruri, dacă vrei să le faci, găseşti soluţii, dacă nu, găseşti scuze. Dinspre cei care doresc să informeze  şi să educe, jumătatea de drum a fost deja făcută: “Ca să nu rămânem surzi la aceste încercări de a colecta deşeurile selectiv, am creat o secţiune pe site în care vom publica informaţiile trimise de utilizatori despre încercările lor de a găsi soluţii pentru reciclarea diferitelor tipuri de deşeuri, în localitatea lor. În urma impresiilor trimise, vom promova soluţiile găsite şi vom notifica autorităţile publice atunci când infrastructura lasă de dorit sau când colectorii nu îşi respectă atribuţiile”, explică Ionuţ Părăuşanu.

Implicarea oamenilor este esenţială pentru ca problema deşeurilor în România să nu mai fie un motiv de oftat mioritic şi ridicat din umeri. Câteva sfaturi din partea fondatorilor site-ului Colectare Deşeuri ne arată cum ne putem implica:

 

  1. Desemnează un spaţiu din casă şi câteva recipiente sau pungi în care să începi să colectezi selectiv cel puţin principalele tipuri de deşeuri (hârtie, plastic, metal, sticlă), dacă nu chiar să începi o întreagă aventură pentru a descoperi cum se poate recicla fiecare tip de deşeu pe care îl produci, de la periuţa de dinţi până la obiecte de îmbrăcăminte, electronice sau materiale biodegradabile, cum se poate evita producerea unor deşeuri şi cum poţi atinge idealul “zero deşeuri”.

  2. Fă poze şi ia-ţi notiţe într-un jurnal, în care te invităm să povesteşti ce obstacole ai întâmpinat, ce soluţii ai găsit şi cum ai reuşit să duci la bun sfârşit misiunea de a colecta deşeurile selectiv, chiar dacă infrastructura din localitatea ta nu e neapărat favorabilă colectării selective.

  3. Fii un exemplu pentru cei din jur şi mai departe: trimite-ne povestea ta aici şi vom găsi împreună soluţii pentru ca entuziasmul pentru colectarea selectivă să cuprindă şi autorităţile publice responsabile de gestionarea corespunzătoare a deşeurilor.

 

“Împreună cu editura Philobia, promitem să trimitem celor mai convingători dintre voi câte o copie a cărţii “No Impact Man“, pentru şi mai multă inspiraţie”, spune iniţiatorul site-ului amintit. Dar şi dacă nu doriţi în grad de implicare ridicat, tot puteţi profita, în sens pozitiv, de existenţa acestui mod de comunicare pentru a anunţa că donaţi deşeuri – obiecte pe care nu le mai folosiţi şi sunt încă în stare de funcţionare sau care pot fi reciclate sau materiale care, transmise în acest fel colectorilor (oficiali sau informali), pot aduce cuiva un câştig şi vor ajunge într-un centru de reciclare, nu în mijlocul naturii.

Ideea de a pune în contact oamenii care vor să doneze deşeuri şi colectorii informali (cei care trăiesc din sortarea şi valorificarea deşeurilor, în special de la gropile sau rampele de gunoi) poate părea greu realizabilă pentru România, dar există exemple în lume care ne dau speranţe. În India, oamenii care adună deşeuri pentru a supravieţui sunt ajutaţi să devină antreprenori în exact acelaşi domeniu de către proprietarul unui centru de colectare de deşeuri din oraşul Bengaluru, care doreşte să transforme colectarea informală a deşeurilor într-o “profesie” bine organizată. Astfel, cei care scormoneau prin gunoaie primesc acum cărţi de identitate, uniforme curate şi au venituri mai bune, scrie Ecoteca, citând site-ul I Got Garbage.

 

“Mansoor Gambhir doreşte să implice întreaga comunitate în rezolvarea problemei deşeurilor din oraş. (…) “Tatăl meu a început ca un dealer de resturi acum aproximativ 30 de ani. Separarea deşeurilor era un cuvânt străin atunci. Cu toate acestea, el a promovat practica la fel cum o facem noi azi. Când eram copil, îmi ajutam părinţii la colectarea şi sortarea deşeurilor. Obişnuiam să gestionăm aproximativ 500 de kg de deşeuri în fiecare lună”, îşi amintește Mansoor. (…) Visul lui Mansoor de a eficientiza modul de gestionare a deşeurilor şi de a oferi o viaţă mai bună colectorilor informali a căpătat contur în momentul în care s-a asociat cu HasiruDala, un ONG cu sediul în Bengaluru, care sprijină colectorii informali. (…) Cu sprijinul HasiruDala, Mansoor a angajat la centrul său de colectare zece colectori informali. În cadrul centrului sunt gestionate în medie 10-12 tone de deşeuri în fiecare lună, deşeuri care sunt sortate în 72 de categorii înainte de a merge la reciclare. Mansoor a înfiintat şi Clean City Recyclers Association (CCRA), o cooperativă a dealerilor de deşeuri, care are ca obiective principale crearea unei pieţe echitabile a deşeurilor, furnizarea de informaţii transparente şi transformarea dealerilor de deşeuri în prima opţiune pentru vânzarea deşeurilor menajere.

(…)

Mansoor a realizat că un rol important în consolidarea afacerii îl are tehnologia. Astfel, a încheiat un parteneriat cu I Got Garbage, un proiect iniţiat de organizaţia MindTree, specializată în furnizarea de servicii IT. “I Got Garbage” îşi propune să sprijine colectorii informali şi să contribuie la eficientizarea modului de gestionare a deşeurilor. Pentru a realiza acest lucru, organizaţia a dezvoltat o aplicaţie Android care menţine evidenţa deşeurilor ridicate şi gestionează mult mai eficient operaţiunile de zi cu zi. În prezent, “I Got Garbage” împreună cu Mansoor a lansat în unele zone din Bengaluru un proiect pilot numit “Donează-ţi deşeurile uscate”, care încearcă să poziţioneze culegătorii de deşeuri ca “manageri de reciclare”. Mansoor descrie cum se va desfăşura procesul de colectare: “Fiecare selector de deşeuri va avea o cargo-bicicletă, o uniformă şi un telefon inteligent şi va fi pus pe o rută pentru a colecta deşeuri uscate separate din gospodării şi apartamente”. (…) Datorită proiectului lui Mansoor, culegătorii de deşeuri reuşesc să aibă un trai decent, câştigând între 9.000 şi 12.000 de rupii pe luna (130 – 175 euro), ceea ce este mult mai mult decât ceea ce reuşesc să câştige scormonind după reciclabile pe străzi.” (sursa)

 

Schimbarea începe de la fiecare dintre noi – truism, dar aceasta este realitatea. Când mentalitatea oricărui român, fie el la ţară sau la oraş, va face diferenţa între a te debarasa de ceva fără să îţi pese de consecinţe şi a te debarasa responsabil, gândindu-te ce efecte are gestul tău, când “a dona” va deveni un cuvânt la ordinea zilei, fără să ne gândim că “dăm de pomană”, ci înţelegând necesitatea acestui act care poate ajuta ale persoane să supravieţuiască (chiar dacă vorbim de donat deşeuri), atunci exemple precum cel din India, de mai sus, pot reveni realitate şi la noi. Vă invităm să ne scrieţi ce credeţi despre o astfel de iniţiativă sau, dacă sunteţi deja un donator de deşeuri, în ce condiţii faceţi acest lucru.

 

Foto main: Flesko Pak

 

Puteţi citi şi:

Viaţa fără risipă: povestea româncei care a înfiinţat Zero Waste Japan

Din acest an, România pune în aplicare strategia de reducere a risipei alimentare

Risipa de hrană: Experienţa americană versus satul românesc

Viaţa pe “zero waste”: povestea unei tinere care nu mai generează gunoi de doi ani

Incinerarea deşeurilor, soluţie sau pericol pentru mediu?

Muntele gunoaielor din Tel Aviv, transformat în cel mai mare parc de reciclare din lume


3 comentarii

  1. Ce putem face pentru ca… ?
    Am primit si eu mesajul lui Ionut, initiativa e fara doar si poate binevenita, dar, pentru inceput, cel mai simplu si mai logic lucru pe care-l putem face – macar unii dintre noi, inclusiv autoarea 🙂 – este sa nu mai producem gunoi.
    Cum asta-i probabil foaret greu, macar sa fie cat mai putin, biodegradabil etc. Cu 50 de ani in urma (adica in timpul vietii mele, nu vorbim aici de preistorie), la tara problema gunoiului (in sensul modern al termenului) nu exista pentru ca pur si simplu practic nu exista gunoi.

  2. Primul si cel mai intelept pas spre rezolvarea “problemei gunoaielor” este sa produci cat mai putin gunoi, sau deloc. Ceea ce este relativ la indemana cuiva care are sansa sa traiasca o viata (ca) la tara.

  3. pentru cei din orase e mai simplu de reciclat, cat sunt tomberoane speciale. .
    Dar e important si de redus consumerismul: se pot reduce/elimina sticlele de pastic cumpaarate, merg u sacosele mele la cumparaturi, cumpar anumite produse mai rar, cantitati mari si vardat, fara ambalaje, fac compost pe balcon, ce nu mai folosesc dar e inca utilizabil vand la mana a a2a sau donez etc. Solutii sunt, si multi din prietenii mei fac asa.

    Mai impresionant a fost sa vad o actiune in Marea Britanie: ideea de 2minutes cleaning a beach – si se refera pentru iubitorii de natura, la plecarea de pa plaja, sa stranga gunoaie fix timp de 2 minute. In caateva saptamani pe twitter s-au colectat sute de mii de poze de actiuni de genul asta, si asta pe plajele din in Marea Britanie.

    Dar daca am face si noi asta cu colegii/familia, dupa mers la o plimbare/la o bere ?

Leave A Reply