Deşi ar putea părea contraintuitiv, se poate să refuzi orice element animal din alimentaţie, dar să crezi că agricultura bio mai mult dăunează crizei globale a hranei. James McWilliams încearcă însă să susţină că cele două pot merge foarte bine împreună. Poţi să te hrăneşti exclusiv cu vegetale şi să fii perfect de acord cu organismele modificate genetic.
Din biografia lui de pe Wikipedia, aflăm că e profesor de istorie la Texas State University, autor al cărţii Just Food: How Locavores are Endangering the Future of Food and How We Can Truly Eat Responsibly şi vegan. Pentru el, “orientarea culinară” e mai mult decât alegerea unui stil de viaţă mai sănătos; e o chestiune de etică şi, până la urmă, de ideologie. Între două conferinţe, McWilliams şi-a rupt puţin din timp să ne spună ce înseamnă după el să mănânci responsabil.
În cel mai recent articol al său din The Atlantic, unul dintr-o lungă serie de manifeste împotriva consumului de carne, autorul care a stârnit polemici susţinând că organismele modificate genetic şi agricultura non-organică sunt o alternativă mult mai bună la problema foametei, ia în vizor unul dintre cei mai noi termeni ai jargonului “de bucătărie”: carnivorii conştienţi. “Asemenea multor altor expresii din lexiconul din ce în ce mai extins al mişcării hranei, carnivorii conştienţi maschează o realitate dură printr-o raţionalizare liniştitoare, dar în fond, foarte nocivă. Raţionalizarea se datorează faptului că fermele de animale sunt atât de brutale cu animalele, încât carnivorul conştient ajunge să voteze cu propria furculiţă, cumpărând carne de la fermieri care îşi cresc animalele în condiţii mai omenoase – porc crescut în libertate, vită hrănită cu iarbă, găini crescute la sol şi tot aşa. Realitatea însă este că aşa-numiţii consumatori conştienţi care susţin aceste sisteme alternative nu fac mai nimic pentru a pune cu adevărat în discuţie esenţa fermelor de animale. De fapt, ar putea chiar să-i întărească fundamentele.”
McWilliams crede cu tărie că o alimentaţie bazată pe carne nu e doar o problemă de chimie, cât de etică: violenţa împotriva animalelor este de neconceput, iar orice consumator responsabil ar trebui să refuze carnea, indiferent dacă e vorba de găini crescute în baterii sau în condiţii ideale.”Dincolo de sănătatea personală şi de mediu, mai sunt şi alte elemente. În primul rând, o chestiune de etică elementară. Veganismul demonstrează respect pentru valoarea inerentă a fiinţelor non-umane, adică a animalelor, pe care le tratăm ca pe sclavi pentru a ne satisface dorinţele, animale care au o anumită sensibilitate, o identitate şi o abilitate de a anticipa şi simţi durerea. Adevăraţii vegani cred că animalele fac parte din universul moral uman, că ele au un interes să nu-şi piardă dragostea pentru noi, hrănindu-ne, şi că – deşi fundamental diferite de oameni – merită respect egal când vine vorba de dreptul de a fi omorâte sau exploatate.”
Când l-am întrebat care i se par cele mai mari probleme ale alimentaţiei occidentale, n-a ezitat să spună că “natura carnivoro-centrică a dietei occidentale nu ne omoară doar pe noi, cât şi mediul înconjurător. Consumatorul occidental mediu mănâncă anual zeci de kilograme de carne şi produse pe bază de carne. Indiferent unde sau cum sunt fabricate aceste produse, ele nu sunt sănătoase nici pentru noi, nici pentru întreaga planetă. Numărul dovezilor care demonstrează că o dietă predominant sau exclusiv vegană este mai sănătoasă şi mai responsabilă din punct de vedere ecologic este covârşitor.”
Chiar dacă a intrat de multă vreme în vocabularul occidentalilor – termenul vegan fiind încetăţenit din 1944, de către unul dintre fondatorii British Vegan Society -, veganismul stârneşte încă unele controverse: fie că este vorba de activiştii care condamnă încă “obiceiurile barbare” ale carnivorilor, fie că argumentele vin din cealaltă tabără, care invocă un caracter nutritiv inferior al dietei vegane, disputa alimentară continuă. Cazul recent al fetiţei de 11 luni, care a încetat din viaţă în urma unei lipse de vitamine, dată fiind calitatea laptelui matern rezultat în urma unei diete vegane, n-a făcut decât să pună paie pe foc. Deşi este convins de binele adus de consumul care exclude “orice fiinţe non-umane animale”, McWilliams crede că veganismul ar trebui să fie totuşi o opţiune voluntară, nu impusă. “Aici e o problemă spinoasă. Veganii hard-core vor fi cu siguranţă în dezacord cu mine, dar veganismul, după părerea mea, ar trebui să fie o alegere, iar în mod ideal, o alegere făcută ca tânăr adult. Am spus că e uşor să fii vegan, însă acest lucru necesită o anume disciplină, educaţie şi conştiinţă a alegerilor alimentare. Copiii pot fi crescuţi cu o dietă vegană, atâta vreme cât este corectă, aceasta poate fi cu siguranţă benefică, dar dat fiind că trăim într-o societate consumeristă, atât de saturată cu junk food, cred că ar fi o întreprindere foarte grea, pragmatic vorbind. Aproape toţi veganii pe care îi cunosc au făcut de bunăvoie această alegere, nu cunosc niciun vegan care să fi fost educat aşa de mic, deşi sunt convins că există.”
Când vine vorba de legume sau fructe, adică de “materia primă” a regimului vegan, McWilliams nu are nicio obiecţie legată de practici atât de controversate cum sunt cultivarea şi comercializarea organismelor modificate genetic, folosirea pesticidelor şi fertilizatorilor, ba chiar a scris o carte despre cât de mult greşesc locavorii, încurajând folosirea unor produse crescute în apropierea consumatorului. Introdus în dicţionarul limbii engleze în 2007, cuvântul locavore, care desemnează obiceiul de a mânca produse locale, a fost folosit prima dată în 2005, când, de Ziua Mondială a Mediului, de către un grup de activişti pentru “sustenabilitate şi conştiinţă eco”. De curând, mişcarea locavorilor a început la rândul ei să-şi diferenţieze orientările, dând naştere aşa-numitului curent invazivor, care condamnă radical transportul îndelungat al unui aliment de la locul de producţie la cel de vânzare. Pentru profesorul american însă, toate acestea nu sunt decât “forme de extremism.” “Am ales cu toţii să izolăm şi să dezvoltăm o întreagă ideologie localistă în jurul unui actor secundar dintr-o dramă mult mai amplă – distanţa pe care mâncarea noastră o traversează de la fermă la furculiţă,” scrie McWilliams în volumul său despre “păcatele” locavorilor. Fără să ia în discuţie interesele economice din spatele afacerilor cu organisme modificate genetic, autorul susţine că biotehnologiile ar fi singura soluţie pentru criza hranei în ţări sărace precum cele africane. Pentru McWilliams, singura şansă pentru izbăvirea alimentară a umanităţii este renunţarea, pe cât se poate, la consumul de carne.
Foto: Lostateminor.com, Imagine dintr-un protest PETA
11 comentarii
ati luat-o putin razna voi aici la totb. Nu imi place deloc felul in care puneti problema sa faceti reclama OMG-urilor si sa faceti contrareclama produselor ecologice. Adica voua vi se pare ok sa mananci vegan si sa nu oropsesti vaca luandu-i laptele in schimb de sarmanii oameni care lucreaza in agricultura la 70 de grade si care de multe ori sunt imigranti ilegali nu va e mila. Pentru ca sunteti absurzi, de azi nu va mai citesc
Oamenii lucrează voluntar nu sunt fortati sa o facă.
Si in general oamenii au gura sa vorbească, sindicate etc.
Pe de alta parte am auzit de persoane care refuza produse animale dar nu de carnivori care refuza fructe si legume.
Eu nu sunt vegan dar nici tu prea profund.
Oamenii lucrează voluntar nu sunt fortati sa o facă.
Si in general oamenii au gura sa vorbească, sindicate etc.
Pe de alta parte am auzit de persoane care refuza produse animale dar nu de carnivori care refuza fructe si legume.
Eu nu sunt vegan, dar nici tu nu esti prea profund.
McWilliams are un scurtcircuit in sistemul de gandire. Cum ar veni, e nasol sa mananci carne (intr-adevar productia de carne n-are nici un reziduu de beneficiu), dar e bine sa mananci plante modificate genetic cu gene de bacterii si animale, adaus chimic major si pe baza de oropsirea fermierilor care le produc. As rade daca afirmatiile lu’ neica McWilliams n-ar fi extrem de grave. Faptul ca o minoritate insignifianta vrea sa manance organisme modificate genetic (peste tot in lume sondajele arata ca oamenii vor sa consume hrana curata – ecologica), combinata cu interesele financiare ale celor 2-3 companii care le produc, afecteaza tot sistemul alimentar. Da, e democratie, si minoritarile pot sa se exprime, sa manance organisme modificate genetic daca tin mortis. Dar problema e ca OMG-urile astea sunt invazive. In scurt timp vom ajunge sa producem numai plante modificate genetic, care, baiete, nici macar nu mai sunt exclusiv vegetale, fiindca contin gene din celalalt regn, helooo! Deci nu e democratic sa vrei sa consumi OMG-uri tu si familia ta, pentru ca ma vei obliga si pe mine la chestia asta. Sa mai si propuna asta africanilor care sunt atat de vulnerabili si nu pot refuza ajutoarele alimentare, e de-a dreptul simpatic. Confuzie mare monser in capul lui McWilliams. Confuzie mare si in capul TOTB.
Confuziile pe care le face McWilliams sint multe, tocmai de aceea multe dintre argumentele pe care incearca sa le construiasca in cartea lui au fost aspru criticate. O foarte buna critica a pozitiilor lui puteti gasi aici: http://www.grist.org/article/2009-09-08-mcwilliams-locavore-polemic
Faptul ca am ales sa vedem care sunt parerile lui referitoare la acest subiect extrem de controversat nu este menit sa-i sustina pozitiile, ci mai degraba sa puna in discutii tendinte actuale din ideologiile din jurul hranei. Dupa cum puteti observa, cele mai multe din materialele publicate pe TOTB sustin si incurajeaza practici pe care McWilliams le considera daunatoare. Insa, in acelasi timp, ni se pare important sa nu ignoram abordarile polemice. Cazul lui McWilliams este unul cu atat mai interesant, incat sistemul lui de valori pare sa fie contradictoriu: daca, pe de o parte, sustine o anume etica in cazul consumului de carne, in cazul alimentelor din alimentatia vegana nu pare sa aiba asa ceva. Ignorarea unor factori cum sunt interesele marilor companii, in contrapartida cu dezvoltarea comunitatilor locale, a particularitatilor sociale, culturale etc. a zonelor afectate de problema hranei, sunt doar doua dintre primele si cele mai vizibile slabiciuni ale rationamentelor lui.
La fel ca si in cazul dezbaterilor noastre insa, si acest articol incearca sa priveasca o problema esentiala din mai multe puncte de vedere – uneori, cele mai interesante si productive discutii se poarta in jurul unei controverse.
Va multumim pentru feedback si pentru interesul fata de un subiect care ne priveste in mod esential pe toti.
problema mea e legata de faptul ca sesisez a doua oara un accent pro OMG si contra produselor ecologice in articole scrise pe totb. articolul de mai sus prezinta si face reclama unui anumit concept ce promoveaza OMG si discrediteaza agricultura ecologica. nu am sesizat in nici un fel dorinta autorlui de a initia o discutie pe baza articolului, ci doar evoca parerea d-lui acesta McWilliams cum ca omg is ok si organic nu. fara a fi avizat, as putea ramane in urma demersurilor acestea cu imnpresia clara ca totb are o strategie in acest sens.
Cel mai amplu si mai complet studiu pe alimentatie din lume, studiul IAASTD al Natiunilor Unite – http://www.agassessment.org/reports/IAASTD/EN/Agriculture%20at%20a%20Crossroads_Executive%20Summary%20of%20the%20Synthesis%20Report%20(English).pdf , raporteaza ca solutia suprema pentru foametea globala este agricultura ecologica, diversa, practicata la o scara redusa, din care sa beneficieze in primul rand comunitile regionale nu marii industriasi…
iar TOTB publica un articol prin care unul zice ca e bine sa manananci doar plante, gresit sa mananci animale, daaaar…culmea’ e corect sa mananci o planta care prin modificare genetica a dobandit o gena sa zicem de la un peste…sau nu e nimic rau in a consuma produse ultra erbicidate/pesticidate.
Confuzia creata de articol este mai grava decat indemnul care incearca sa promoveze.
veganismul este o chestie total nenaturala care nu tine cont de relieful planetei si de varietatea resurselor de hrana …
Intr-o lume 100% vegana o mare parte din suprafata pamantului ( 1/3) care acum e valorificata prin pasuni nu ar mai constitui o sursa de hrana … tari intregi ar fi obligate sa se hraneasca exclusiv cu alimente importate… a te considera etic si ca protejezi natura cand mananci predominant alimente de import inseamna sa fii ingust la minte… de altfel am observat ca argumentele veganilor sunt in multe cazuri lipsite de logica…
De citit Dilema omnivorului de Michael Pollan… este intradevar o carte care pune punctul pe i in ceea ce priveste alimentatia si protejarea planetei.
sunt vegetariana de 6 luni datorita problemelor de sanatate , nici n-am de gand sa ma mai intorc la ceea ce mancam inainte !
Daca TOTB ar fi realmente interesat de dezbateri asupra unor subiecte controversate, ca sa promoveze gandirea “outside the box”, ar publica seturi de opinii pro si contra pe diverse teme, nu cate un articol exclusiv pe anumita directie, la care eventual ar putea face unii comentarii in sens contrar. Publicand acest articol apologetic la adresa OMG-urilor si contra locavorilor si omnivorilor, normal era sa se publice simultan si unul critic fata de veganism, unul critic fata de transportul la mari distante al hranei, si mai ales unul critic la adresa produselor transgenice. Si sa fie articole de autori credibili. Nu ca la articolele pro si contra purtarii castii de catre biciclisti, cand pentru pozitia anti-casca a fost publicata opinia unui lider al… motociclistilor…. Sau articolele care prezinta in lumina pozitiva drogurile, fara articole care sa sustina si nocivitatea lor… Unde mai este buna-credinta si respectarea eticii jurnalistice?
Pingback: Să creștem sau nu copiii cu o alimentație vegană? | TOTB.ro - Think Outside the Box