Ceîmi doresc de Crăciun

0

De Crăciun şi de Anul Nou ne pregătim întodeauna de un nou început. Facem bilanţuri şi planuri, ne punem dorinţe şi uităm că „viaţa este ceea ce ţi se întâmplă atunci când eşti prea ocupat făcându-ţi alte planuri”. Până acum, în fiecare an îmi doream ceva de Crăciun sau de Anul Nou. Anul ăsta nu îmi doresc nimic.

de Magor Csibi

Sau cel puţin nimic din ce îmi doream până acum. Nu îmi pun obiective în faţă, nu vreau să mă văd undeva anume la sfârşitul anului viitor şi nu vreau să am şi mai multe lucruri utile şi nefolositoare în locuinţă, în dulapuri, în pivniţe sau în garaje. Nu vreau să mă gândesc la cifre, calcule sau bugete. Singurele lucruri care mă interesează sunt echilibrul şi fericirea personală.

Însă nu vreau nici idealul de fericire servit pe tava de argint a marketingului. Nu venitul, contul, maşina sau locuinţa, nu egoismul, ambiţia sau reuşitele sunt cele care ar trebui să furnizeze acest sentiment, ci mai degrabă ar trebui să fac un efort personal şi să-mi dau seama ce mă face fericit. Pe plan personal este mai puţin complicat, dacă eşti şi dispus să-ţi asculţi propriile gânduri şi să ignori raţionamentele convenabile dictate de societate, pe plan profesional este mai greu.

Într-o lume în care societatea noastra modernă se bate în simplitate cu societatea clădită de spartani, mulţi oameni îşi găsesc cu greu drumul. Atunci când totul este măsurat în performanţă, reuşite sau câştiguri materiale, multora le vine greu să se identifice cu acest sistem, iar cu atât mai greu să-şi găsească un loc în el.

Vreau să ne gândim tot mai mult la noi. Vreau să ne dăm seama că, deseori, lucrurile de la care ne aşteptăm să ne aducă fericirea sunt cele care ne fac să ne simţim goi, vreau să ne dăm seama că planificarea fiecărui pas în viitor, de cele mai multe ori, nu face altceva decât să complice prezentul şi să amâne sanşa de a ne bucura de viaţă aşa cum este ea.

Am încheiat un an în care toţi am stat cu ochii aţintiţi la televizoare şi la ecranele calculatoarelor în aşteptarea unor anunţuri despre ce fel de viaţă vom avea. Am aşteptat soluţii de la guvern, preşedinte, parlament, instituţii internaţionale şi economişti. Ne-am lăsat cuprinşi de incertitudine, de teamă, de depresie şi pesimism.

Tocmai din acest motiv îmi doresc de Crăciun o ţară în care să vorbim mai mult de indexul de fericire ca şi indicator important şi nu de indicatori economici. Îmi doresc un an în care ne regăsim ca oameni, în care să ne redescoperim vecinii, prietenii şi rudele. Un an în care distanţa dintre noi să se reducă nu datorită abonamentului avantajos la telefonul mobil sau graţie internetului mobil, ci pentru că ne dăm seama că fără interacţiuni reale, viaţa nu are savoare.

Vreau ca solidaritatea să nu fie doar un slogan obosit al politicienilor, ci să  ne dăm seama că ne pasă de multe lucruri în afara sferei noastre minuscule de interese. Că ne pasă de familie, că ne pasă de prieteni, că ne pasă de vecini şi că ne pasă de oamenii pe care nu ii cunoaştem, de animale şi de natură.

Tocmai din acest motiv, anul viitor, nu vreau nici un dar sub pomul de Crăciun şi nici măcar pom de Crăciun nu vreau. Vreau doar să găsesc lângă mine toate acele lucruri care ne par banale, plictisitoare şi demodate. Vreau sentimente, păsare şi fericire. Şi nu de Crăciun, ci de acum…

Foto: Flickr – tamburix

Tags:



Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger