Publicaţia The Conversation a organizat o discuţie la care i-a avut drept invitaţi pe Anders Sandberg şi Andrew Snyder-Beattie, cercetători la Future of Humanity Institute, din cadrul Universităţii Oxford. Cei doi au abordat temele legate de cele mai mari provocări pe care omenirea le are de înfruntat şi de soluţiile pe care le putem găsi. “Într-un fel, cea mai mare ameninţare este prostia umană,” a concluzionat Sandberg în cadrul discuţiei pe care o sintetizăm mai jos.
Care credeţi că este cea mai mare ameninţare la adresa umanităţii?
Anders Sandberg: Riscurile naturale sunt mult mai mici decât cele cauzate de om. Speciile de mamifere obişnuite trăiesc câteva milioane de ani, ceea ce înseamnă că riscul extincţiei este de unu la un milion pe an. Dacă ne uităm la războaiele nucleare, unde am avut cel puţin o ameninţare în 69 de ani (Criza rachetelor din Cuba), ele pun un risc mult mai mare. Desigur, un război nuclear s-ar putea să nu cauzeze extincţia 100%, însă chiar şi dacă există un risc de 10% sau 1%, tot este mai mare decât rata de extincţie naturală.
Deşi războiul nuclear este cea mai mare ameninţare directă, mă aştept ca ameninţările legate de tehnologie să crească în viitorul apropiat (sinteza ieftină a ADN-ului, bazele mari de date cu agenţi patogeni, tot felul de oameni dereglaţi şi mizantropi). Mai mult, direcţia nanotehnologiei (“otrăvuri inteligente” şi curse de înarmare extrem de rapide) şi inteligenţa artificială pot fi un risc mare.
Problema de fond este însă excesul de încredere- Când oamenii au prea multă încredere, iau decizii mult mai păguboase, ignorând evidenţele şi stabilind politici care cresc riscurile. Într-un sens, cred că cea mai mare ameninţare este prostia umană.
Este schimbarea climatică un pericol pentru vieţile noastre sau face pur şi simplu din configuraţia vieţii în ziua de azi?
Sandberg: Schimbarea climatică nu are şanse să şteargă specia umană de pe faţa pământului, însă cu siguranţă poate îngreuna viaţa pentru civilizaţia noastre. Aşadar, este mai mult o ameminţare la adresa stilului de viaţă decât la adresa vieţii în sine. Cu toate acestea, o lume aflată sub presiune cauzată de probleme agricole şi de geoinginerie îşi creşte semnificativ riscurile de altă natură.
Ce risc existenţial credeţi că este sub-cercetat în ziua de azi şi de ce?
Snyder-Beattie: Toate riscurile sunt sub-cercetate. Motivul pentru care sub-investim în contracararea lor este legat de faptul că reducerea riscului existenţial este un bun public inter-generaţional. Oamenii nu se pricep la asumarea răspunderii pentru bunăstarea generaţiilor viitoare.
În anumite cazuri, cum sunt posibilele riscuri existenţiale venite din partea inteligenţei artificiale, problema sub-investiţiei vine din partea unor oameni care eşuează complet în asumarea serioasă a riscurilor. În alte cazuri, cum este cel al biotehnologiei, oamenii confundă riscul cu probabilitatea. Evenimentele cu probabilitate scăzută necesită însă studiere şi prevenire, pentru că mizele sunt prea mari.
Puteţi urmări restul dialogului aici.
Citiţi şi: