Ce am fost si ce am ajuns? In cautare de repere morale

42

salam

In ultima vreme mai toata lumea se plange ca isi pierde din umanitate. Ne plangem ca suntem mai putin educati, din ce in ce mai putin manierati, ca avem mai putine cunostinte generale si ca devenim tot mai superficiali.

de Magor Csibi

Avem mari analisti si vorbitori, atat in presa, cat si in politica, avem si ONG-uri.

Si ne merge bine.

Am ajuns pana intr-acolo incat intr-o campanie electorala pretuim un mesaj de genul “nu am furat niciodata”. Ne bucuram sincer si aratam cu degetul. Uite, a venit unul care zice ca n-a furat si parca e credibil. Ne bucuram de atipicitatea unei astfel de afirmatii. Insa nimeni nu-si pune intrebarea ce ar fi daca m-as duce la un interviu pentru un loc de munca, iar cand angajatorul m-ar intreba care sunt punctele mele forte, eu as raspunde: sa stiti ca nu mint si fur doar rareori, doar cand e neaparat nevoie. As fi oare angajat pe loc? Nu prea cred.

Ne-am obisnuit sa acceptam din partea unora un gen de comportament pe care rareori l-am tolera in relatiile noastre interumane. Nimeni nu se gandeste ca furtul e un act penal. Nu e un merit ca nu furam, pentru ca nu ar trebui sa furam. Majoritatea noastra nu fura. Dar de la oamenii care ne conduc ne ajunge o promisiune sincera. Anul asta nu o sa fur atat de mult. Sau, anul asta o sa fiu mai in conformitate cu legile naturii: fur doar cat imi trebuie.

Dar noi oricum ne-am obisnuit sa nu ne alegem modelele din sfera politicului sau din cea a administratiei, asa ca nu putem sa spunem ca ele ne dezamagesc.

Daca incercam sa analizam mai departe de unde vine superficialitatea, cu siguranta am putea sa evitam cu greu media.

Intr-o tara unde ziare, care candva erau de o calitate destul de buna, cum a fost Cotidianul, sunt folosite in diverse scopuri, apoi reduse si inchise, nu putem avea pretentii. Iar parca in antiteza cu acest fenomen, ziarele mondene, de barfe, castiga teren. Probabil ca va fi greu in cativa ani sa aflam din presa scrisa despre cel mai nou laureat Nobel sau despre ce s-a intamplat la Copenhaga in 2009, dar macar o sa putem afla al cui catel unde si cu cine s-a casatorit, cine si-a mai marit silicoanele sau care baiat de bani gata s-a gandit sa candideze la Parlament (macar asa se vorbeste de Parlament).

SI daca cu presa scrisa stam prost, ne gandim ca salvarea va veni din partea radiourilor sau a televiziunilor. Acolo sunt oameni de inalta calitate, care critica toata ziua, ne dau reperele morale, ne arata cum sa gandim, cand sa ne revoltam sau cum sa traim. Insa cateodata aceste repere de inalta moralitate sunt prea ocupate sa mai adune cate un banut de la unul si de la altul, pacatosii nostri din societate, sunt prea obositi sa vorbeasca, sa mai si asculte si sunt prea cu ochii in alta parte atunci cand posturile lor devin din ce in ce mai “mondene”.

Altfel nu-mi explic cum pe posturi mari, cu pedigree si pretentii, putem vedea de Anul Nou oameni precum Carnat, Salam, Ciorba si Minune. Am avut ani de zile tot felul de campanii anti-manele pana cand ne-am obisnuit ca, vrem nu vrem, unii le asculta, altii nu. Dar sa vad un nou val de promovare a acestui gen de muzica , tocmai din partea celor care se cred cu pretentii, asta mi-e greu sa accept.

Probabil in cativa ani o sa-i putem vedea pe primii participanti ai Stirilor de la ora 5 invitati la evenimentele televiziunilor, sa ne povesteasca experientele lor. O sa se dea reportajul de acum 15 ani, cand intr-o altercatie obisnuita cineva si-a taiat prietenul in doua cu o drujba, pentru 50 de Saniuta, apoi un interviu cu omul proaspat iesit de dupa gratii. Cred ca si acest gen de emisiune ar aduce rating. Poate am face o emisiune de stiri numai pentru acesti oameni interesant de nonconformisti.

Si mai putem cauta repere si in sistemul nostru educational reformat si rereformat. Sau in ONG-urile noastre, care fie fac compromisurile necesare cu diversi finantatori, fie sunt condamnate sa ramana mici.

In acest fel nu ne ramane altceva decat sa realizam ca putem obtine gandire critica numai prin mijloace proprii. Trebuie sa fim mai putini comozi, trebuie sa acceptam tot mai putin din ce ni se ofera si sa ne luptam mai mult pentru ceea ce ne trebuie. Probabil asa vom ajunge sa avem mai multe ziare de citit, nu doar publicatii ca Dilema sau Decat o Revista, am avea mai multe posturi radio de ascultat, pe langa Guerilla sau Europa FM, si cine stie, poate ar aparea si cateva posturi mai exigente de TV. Pentru ca de la sine nu primim nimic. Asa ca haideti sa facem noi din 2010 un an mai bun.

Tags:



42 de comentarii

  1. Societatea a cam uitat de valorile ei. Sunt promovati toti oportunistii. Apar tot felul de personaje pe micile ecrane sau e suficient sa fie major si fiul cuiva instarit ca sa se intrebe de ce nu a intrat in politica. Ideologia mai conteaza sau nu, cel putin politicienii sunt extrem de flexibili din punct de vedere ideologic, in numele binelui tarii. Lumea a devenit foarte toleranta cu unii politicieni, chiar si cu cei care nu au avut initiative sau au fost “prinsi” cu minciuna sau cu afrmatii deplasate. O mare parte a populatiei e inerta, fie nu este interesata de ce se intampla, fie sunt foarte sceptici ca ar putea schimba ceva. Reperele morale s-au sters, au fost uitate. Sa fie din lipsa de alte valori sau oferta media a aparut ca raspuns la cererea publicului? Mai intereseaza vreun angajat de-al lor cat timp au audienta sau tirajul e vandut? Eu cel putin nu le-am facut audienta si nu cumpar publicatiile mondene, dar nu cred ca e suficient. Problema este ca cei care ar avea posibilitatea de a se face auziti, cei din media au cam devenit solidari si nu prea am auzit asemenea critici. Carcotasii ce mai recomanda marirea capacitatii cognitive pentru unele prezentatoare. In schimb diversi reporteri se cred foarte in masura sa critice alte profesii, dar pe colegii de breasla mai putin!
    Media in loc sa intareasca convingerile morale, ofera atatea exemple de conduita penala/imorala, de violenta prin “faimoasele” stiri de la ora 5, care pot servi drept inspiratie celor care abia au iesit de dupa gratii, dar mai putin educarii generatiei urmatoare.

    • Incearca sa gandesti pozitiv. Daca majoritatea zice ca nu-i bine sa promovezi un asemenea comportament nu inseamna ca nu sunt si parti pozitive aici.

      Eu unul mi-am dat seama ca as putea sa ma folosesc de invidia, dorinta de parvenire, intoleranta, superficialitatea celor de langa mine in interesul comunitatii. Si nici nu e greu, cu cat un om are mai multe metehene, din astea romanesti, cu atat e mai usor de directionat pe o anumita cale. Deocamdata ne lipseste o directie care sa fie pe placul tuturor romanilor, si asta fiindca nu ne placem unii pe altii. Chiar nu exista nimic care sa-ti placa din viata manelistilor, de exemplu?

      • “Chiar nu exista nimic care sa-ti placa din viata manelistilor, de exemplu?”

        Raspuns: NU. Si nu ma trimite sa le invat modul de viata ca sa gasesc cea de “placut” la ei pentru ca:
        1. Nu sunt obligat si nu vreau sa-mi irosesc viata studiindu-i. Ba chiar invers ar fi bine, dar ma rog… nu vreau sa intind caoarda…
        2. Nu vreau sa caut in gunoaie pentru ceva util.

        Mai mult.
        A incepe sa le intelegi stilul de a fi, a incepe sa le studiezi viata este primul pas in a deveni ca ei, in a le tolera felul de a fi. Or fi ei artisti, dar sa nu ii ridicam in slavi, oricum televiziunile o fac fara jena fata de noi, restul.

    • Problema ridicata in articol este de actualitate, dar din cate imi aduc aminte nu este noua, persista de ceva timp, pe principiul laissez faire, laissez passer.
      Probabil ca multi dintre cei care au calatorit prin Europa cu mult inainte de aderarea la UE i-au auzit pe localnici comentand , dupa ce erau auziti vorbind romaneste. Cand am fost o perioada mai lunga, in fiecare magazin de cartier in care intram, oamenii se intrebau tematori oare de unde sunt, nu are accent, dar sa nu fie romanca. Termenul de roman devenise se asociaza cu infractor. Cei din media nu par sa faca eforturi pentru a combate acest lucru, desi in alte situatii se declara patrioti, ceea ce ar presupune sa lupte pentru interesele tarii. In pofida acestei etichetari si/sau confuziei dintre rromi si romani, imaginea tarii construita in media se bazeaza pe manelisti, o serie intreaga de telenovele care promoveaza tot imaginea rromilor, de genul Inima de Tigan, Regina sau State(pot fi si altele, nu le-am urmarit) si diverse evenimente din vietile acestora reflectate intens atat in stirile TV, cat si in ziare, ca de ex. nuntile dintre copiii lor.
      La nivel european sunt deja programe de integrare sociala a romilor. Fiecare are dreptul sa beneficieze de sanse egale, nimic de spus, dar parca imaginea lor nu ar trebui sa devina reprezentativa pentru o tara intreaga. Frecventa aparitiilor poate crea o asemenea impresie. Nu stiu in ce masura este tema atat de interesanta pe cat ar arata audienta, oamenii se uita oare in lipsa altor oferte mai bune, numarul productiilor sa fie dat de usurinta adaptarii scenariului la actritele de ocazie, fara studii sau producatorii, scenaristii sunt lipsiti de inspiratie?
      Daca tot nu mai vedem oamenii nostri de valoare, ne intrebam daca au plecat chiar toti din tara. Asa pare.
      In rest orice ar merge prost oamenii dau din umeri, fara a realiza ca si lipsa de interes sau lipsa supunerii dezbaterii in presa sau poate insuficienta dezbatere a temelor, initiativelor aflate pe calendarul factorilor de decizie, a insitutiilor in care sunt reprezentati prin alesii lor sau chiar si indiferenta fata de alegerea acestora au contribuit probabil la acest rezultat. Legislatia prevede obligativitatea de a supune dezbaterii initiativelor legislative pe site-ul institutiilor, dar nu stiu cine are timp sa citeasca anunturile de pe site-ul atator institutii nationale si europene!
      Diferenta fata de cei din vest este ca cetatenii lor se implica, merg la vot, au activitati de voluntariat pentru ca ii preocupa in ce tara traiesc.
      Succes. Poate ii ajutati sa inteleaga pe cei care promoveaza non-valori, cat si pe cei care intretin procesul prin audienta, unde se ajunge in acest mod.

  2. Pingback: uberVU - social comments

  3. Nu stiu daca tot jegul s-a strans in televiziuni, mai putin in cea publica, dar asa pare. Culmea e ca daca discuti in particular cu oameni din aceasta breasla toti par oripilati de produsele chiar a propriilor posturi. In schimb cand apar pe sticla se transforma radical. Si atunci te intrebi cine si de ce are interesul sa promoveze astfel de mizerii ? Iar cand li se atrage atentia devin si agresivi. Goana dupa rating sa explice totul? Nu sunt adeptul teoriilor conspirationiste dar parca in media romaneasca exista un plan de indobitocire a populatiei si de creare a unei stari de stres si panica permanent. Totul e catastrofic in Romania, daca ninge in ianuarie, daca ploua primavara sau e canicula in iulie. Ca sa nu mai vorbim de criza si efectele exacerbate la maxim ori scandalurile politice intretinute la nesfarsit, asta atunci cand nu sunt provocate chiar de jurnalisti. Speram ca stilul Evenimentul Zilei din perioada inceputului, cu titlturi de un sfert de pagina si stire de doua randuri care nu avea nicio legatura cu titlu, sa nu dureze prea mult. M-am inselat. Am constatat ca se poate si mai rau. Pana cand ? Se motiveaza aceasta orientare prin dorinta multora de a urmarii asa ceva dar daca asa ii educi asta vor cere intotdeauna. Incercati sa-i dati unui caine maidanez o bucatica de ciocolata si o sa vedeti ca nici nu se uita la ea. Se aplica perfect si la oameni.

    • Ai perfecta dreptate in ceea ce priveste planul de indobitocire a populatiei cu TEMBELIZORUL.
      Este suficient sa te uiti la OTV ; Realitatea ; PROTV ; Antene (cele trei sau patru) etc, etc
      Apoi ce sa mai vorbim de presa scrisa …? Ca si televiziunile au ajuns mijloace de prostire a populatiei, de extorcare a banilor (nu pe fata), de incasare de “taxa de protectie” etc
      Cred ca ar tebui sa se umble putin la legislatie. Degeaba ne facem ca ne preocupam de invatamant si educarea celor tineri daca nu limitam mizeria si lipsa de responsabilitate a celor certati cu legea – cea scrisa si cea a bunului simt – din presa vizuala, in special, dar si din cea scrisa

  4. Aveti perfecta dreptate, aceasta este situatia. Insa mi e teama ca sperantele de a reveni la o stare normala sint pierdute. In primul rand sistemul permite si incurajeaza aceste lucruri de care vorbiti. In al doilea rand, si aici e marea problema, ce ne facem daca noi, cei care gandim astfel, sintem minoritari? Si din ce in ce mai putini? Stiti, cind esti singur in incinta unui spital de nebuni, tu esti cel anormal printre cei de acolo. Tare mi e ca asa am ajuns…

  5. chestiunea-i simpla..romania s-a schimbat asa cum se schimba mereu…erau alti oameni in anii ’20 altii in anii 60′ ori ’80…azi,din pacate,in romania,precum s-a intamplat si-n alte istorii,cei de pe la periferia lumii noastre,s-au inmultit si iata rezultatul…oameni indoielnici,tigani,tarani imbecilizati ,etc…astia suntem!

  6. Cu multi ani in urma, Dan Diaconescu spunea ca OTV-ul reprezinta viitorul televiziunii. La vremea repectiva am zis ca bate campii in stilul caracteristic. A avut darul profetiei, si ceea ce a spus el, a devenit realitate. Titlul acestui articol spune de repere si valori morale. Uite ca le avem: nikita, fernando din caransebes, tarzan soferu’ minune, elodia, sexy braileanca, naomi, magda ciumac si tolea, plus multe alte “celebritati”.
    Chiar daca o sa sune cinic, cine vrea sa invete si sa se culturalizeze are multe posibilitati. Desi toti au acces la educatie, nu toti o inteleg si nu toti considera ca este ceva bun. Pana la urma, educatia este pentru elite si nu pentru “turma” (da, stiu, e ofensator, dar e adavarul gol-golut). Asa a fost dintotdeauna si asa o sa fie. Cine nu vrea educatie, nu e obligat sa se chinuie. Caci asta s-ar petrece daca l-ai pune pe unul care asculta Salam sau alte mezeluri, sa asculte muzica clasica: l-ai stresa si l-ai chinui amarnic. Stiu, exista si exceptii, insa mi-e greu sa cred ca toti cei care asculta manele sunt incantati la fel de mult si de o cantata de Bach sau de o simfonie de Brahms.
    Exista Mezzo, TVR Cultural, TVR 2, ARTE, Radio Romania Cultural, Muzical, plus alte posturi de radio si TV care nu se “prostitueaza”…
    Va fi greu sa restabilim scara valorilor, dar trebuie incercat. Cum spunea cineva mai sus, si eu sunt convins ca 90% din media parca este vorbita sa promoveze nonvalorile si incultura. Sper ca acel 10% sa compenseze, insa e aproape imposibil.

  7. Si totusi, televiziunile dau ce dau pentru ca “se vinde”. Masele cer asa ceva.
    Iar clasa politica este clasa pe care noi am ales-o, noi toti. Poporul roman ii alege in masa, repetat, uninominal sau nu, pe hoti.
    Acestea fiind zise, unde anume sa fie sursa problemei?

    • Nu sunt de acord. “Se vinde” este prost folosit.
      Avem o populatie obisnuita sa se uite “la ceva”. Sa aiba un TV pornit in background.
      Stiu persoane care acum un an se uitau frecvent la stirile protv, antele si diferite emisiuni de “divertisment” de acolo. Dupa un an vad o schimbare: stirile au cam iesit din peisaj (devine obositor sa vezi toate accidentele si porcaria din tara, nimic cu cap), la fel o parte seminificativa a emisiunilor de divertisment. Locul a fost luat de discovery-uri si DVD player.
      Deci.. ce “se vinde”? Eu as zice ca ratingul scade si ce incearca ei sint masuri disperate si gresite.

  8. Ce e de facut?
    E clar ca nu ne place si ca ne deranjeaza vizibil… Dar ne oprim la a defini ce ne deranjeaza si (cel mult) a ne apara la nivel personal. Eu unul asta fac: nu-i ascult, i-am blocat pe TV (n-o sa vezi Taraf, Etno, MTV Balkanica, Antena 2… pe la mine) si incerc sa-mi feresc copii de influenta lor…
    Dar ce am putea face la nivel de grup? E clar ca e o batalie care dureaza de mult timp (formatii ca Azur cantau acum 25 de ani), doar ca atunci cenzura rea avea o parte benefica (ce ciudat e sa zic asta…). Mi-e teama ca acel front institutional de rezistenta la prost gust si agresiunea banalului e pierdut si suntem fiecare pe cont propriu… Deci, ce-i de facut?

  9. . . . mai oameni buni! Astia suntem! Am fost tinuti in cusca timp de aproape 50 de ani timp in care ni s-a refuzat aproape cu desavarsire faptul divers asa incat astazi duntem in stare sa-l mancam cu lingura. Faptul divers este evenimentul media care intereseaza aproape pe oricine mai mult decat oricare emisiune de cultura generala. Problema este ca se promoveaza numai faptul divers in special cel cu conotatii negative si nu se promoveaza in media si evenimentele pozitive, optimiste de cultura generala, pentru ca nu mai au loc. Intr-adevar practic toata televiziunea romaneasca de revelion s-a intrecut in a promova cultura tiganeasca. Oare am ajuns deja un popor de tigani? Nu mai sunt romanii majoritari? Daca e asa sa se dea un comunicat oficial si sa nu ne mai ascundem dupa degete. Suntem tigani si gata! Dar nu este posibil ca pe ori care program Tv dai trebuie sa gasesti ba State de Romania ba dansuri tiganesti ba tot felul de tarafuri care ba pe Nelu Ploiesteanul ba pe Damian bate toba ba tot felul de actori si canatrete care nu stiu cum sa faca sa para cat mai tiganca. Intr-o zi o aztrita bunicica se plangea ca nu are si ea o rochie tiganeasca autentica. Oare asta este idealul spre care tindem? Astazi Fane Spoitorul este la fel de cunoscut ca Adrian Nastase de ex. ca sa nu mai vorbim de Sile Camataru ca am inceput sa ma visez cu el in tandreturi. Practic in Romania de astazi borfasii sunt mai cunoscuti decat academicienii si prof. universitari. Sunt asteptati la usa puscariilor li se iau in terviuri sunt prezentati din fata soi profil de tii mai mare sila si groaza in acelasi timp. Eu zic ca ajunge si drept sa spun daca nu ar fi internetul in care evadez cred ca as lua-o razna.

  10. Prieteni, eu sunt de parere ca principala vina nu apartine media. Media este un business ca oricare altul din care trebuie sa iasa bani. Se orienteaza catre un target, nu? Daca asta se cere asta se vinde. Daca asta vrem, asta ne dau. Problema suntem noi. Atat putem, nu vedeti? Astia suntem. promovam non-valori si acum vedem consecintele. Important e ca ne e bine, nu? O sa fie altfel cand o sa putem mai mult. Poate peste cateva generatii cine stie? Eu zic ca daca rattingul la (e.g.) OTV va scade in anul 2020 cu 50% va fi mai bine

    • Media educa. Ce da pentru 10% va deveni pentru 90% in scurt timp. Nu poti avea pretentia ca un copil educat din media sa prefere altceva atunci cand familia nu-l poate supraveghea. Si nici n-are cum din moment ce majoritatea munceste pe branci pentru un trai de slaba calitate fara sa mai aibe timp pentru a-si educa copiii cum trebuie.. Deci media e de vina! Mai exact bisnitarii din spatele ei.

  11. De ce sunteti carcotasi? Care-i problema cu Rrevelionul de anul asta? Doar traim in Rromania, asta ne este sistemul de valori, mentalitatea consumatorilor de Saniuta (e prosti si e multi!) n-o schimbi alungand salamul si carnatul de pe ecrane, s-au obisnuit cu “of, viata mea”.

  12. Ceea ce vedem la televizor este refectia starii de fapt. Nu are rost sa combati un post tv pentru ca el nu e acolo pentru a face educatie ci pentru a produce profit. Daca va ganditi bine asa a fost dintotdeauna acest popor, fara repere morale si fara valori. Pur si simplu in bataia vantului si la fel de schimbator ca acesta.

  13. Prostia si incultura sunt promovate de toate televiziunele particulare. Este trist si ingrijorator! Mogulii acestor focare de incultura, isi umfla conturile si isi rad in barba: Afacerea este superbanoasa!

  14. “mai TOATA lumea se plange ca isi pierde din umanitate.”
    Intai de toate, ce trebuie sa insemne MAI TOATA lumea? Aproape TOATA ?
    Daca e asa, e Fals.
    Nu TOATA lumea se plange. Ci UNII oameni.

    Din nefericire pentru UNII care se plang, numarul lor este mic raportat la toata populatia. Tot din nefericire pentru UNII, o parte din ei se plang doar pentru ca “da bine”. Si inclin sa cred ca sunt foarte multi dintre acesti UNII. Asa ca, UNII, raman si mai putini. Mult mai putini oameni care, cu adevarat, isi doresc ca ceva sa se schimbe in jurul lor in privinta Moralitatii, Promovarii Valorilor, s.a.m.d.

  15. Sigur, toata lumea este de acord ca noi, poporul, suntem de vina. Vreau sa stiu si eu cati din cei care spun asta NU SE UITA DELOC LA TELEVIZOR. Daca media ne indobitoceste si e plina de porcarii, de ce va uitati, fratilor? Eu nu ma mai uit la tv de 15 ani. Nu am in casa un astfel de aparat. Cu toate astea, stiu toate barfele posibile si am auzit de toate pseudo-vedetele pt ca toata lumea in jurul meu vorbeste despre ele. Sigur, acum veti spune ca sunt o ciudata, dar deja va contraziceti. Prefer sa fac altceva cu timpul meu, sa citesc, sa ma plimb, sa ma intalnesc cu prietenii, sa merg la cinema, la spectacole, sa stau de vorba cu copilul meu, nu sa il asez la desene iar eu sa ma mut in alta camera la o telenovela. Deci, daca tot ziceti ca noi suntem de vina, sunt curioasa cati dintre voi vor renunta acum, ca tot e inceput de an, la tv. Daca ar fi dupa ratingul la care particip eu, ar muri de foame toti din televiziune. Un an bun va doresc !

  16. Ioan Serbanescu on

    Cata vreme Seful Statului danseaza cu Bercea Mondialu’ intr-o localitate cu zero incasari bugetare pe palatele tiganesti… Mucles, please! Am vazut imaginea pe aproape toate televiziunile nationale si de nise.

  17. Sunt in total dezacord cu atitudinea fatalista: asa suntem, asa este poporul roman, etc. Am calatorit mult prin lume, am trait perioade mai lungi sau mai scurte in tari cu diferite nivele de civilizatie si organizare, si nu am observat o diferenta majora intre calitatea oamenilor obisnuiti. Ceea ce difera este calitatea celor care conduc. Mai toate structurile organizate au niste obiective pe termen lung si care tin de un sistem de valori care transcende diferente de ideologie. Cred ca marea problema in Romania este lipsa de organizare, absenta spiritului de asociere pentru o idee, ceea ce se manifesta prin neimplicarea oamenilor de buna calitate, a celor care vad problemele dar care considera ca nu este treaba lor.

  18. totul tine de alegerea pe care o faci; daca te uiti sau nu te uiti la un anumit program … atatea randuri scrise , atatea pareri si opinii pentru un lucru care se poate rezolva simplu …

  19. Daca dvs va cautati reperele morale la televizor…. atunci rezultatul era de mult previzibil.
    Dar hai sa nu ne mai miorlaim atita cu anti-manelismul nostru, cu vezi-doamne lupta pe care ar trebui sa o ducem impotriva inculturii, samd…
    De fapt, e simplu. Nu imi place – nu ma uit, nu ascult, per total – ignor cu gratie ceea ce nu ma priveste, nu ma caracterizeaza, sau ma streseaza. Chiar daca stau intr-un cartier cu oameni relativ saraci, sa stiti ca nimeni nu sta cu boxele cu manele la maxim, ba chiar e f liniste (Tatarasi – Iasi).
    Pot sa ma pling de total alte chestiuni – si anume: lipsa totala a activitatilor culturale in perioada concediilor sau a sarbatorilor, preturi adesea exagerate la carti sau evenimente culturale, si mai ales ma pling de asaltul prostului gust si al pornografiei in media, mai ales in presa scrisa. Am convingerea ca nu ii roaga nimeni din public, ci pur si simplu, asta ii duce capul pe ei sa ne prezinte, asta cred ei ca ne intereseaza pe noi. Si drept dovada, initiativele bune sunt stopate de prostii din conducere, gen Nistorescu la Cotidianul, care a oprit editarea unei colectii care se vindea ca piinea calda, va chiar ridicase tirajul ziarului – si anume colectia Literatura.
    La Iasi, Poliromul, impreuna cu Ziarul de Iasi, vind foarte bine literatura de diverse genuri. Nu mai spun de campaniile Humanitas, Adevarul, etc. Orchestra Operei din Viena e nevoita sa cinte la Casa Sindicatelor, ca avem un bou de primar care a dus de ripa teatrele orasului. Si cu toate asta se cinta cu casa inchisa. Exemplele pot continua, dar nu are rost. Pur si simplu dvs, cei din media, ar cam fi momentul sa va reanalizati critic activitatea. Trebuie sa intelegeti si sa va recunoasteti managementul defectuos si orientarea catre pornografie si amatorism, si daca are cineva dorinta de a schimba ceva, sa o faca, si rezultatele vor fi garantate.

  20. Am ajuns sa accept acesta tara asa cum este, adica jalnica.
    Romania e o tara bolnava si cred ca in momentul de fata nu exista medicamente care sa o vindece. Are dreptate cel care a scris articolul suntem tara lui Salam, Parizer Minune si alti de acest gen, se pare ca asta face Rating la TV, manelisti cu 2 clase au ajuns sa vorbeasca despre cultura la TV si sa ne ofere lectii de viata.
    Doamne Ajuta Romania!

  21. aruncati un ochi pe felul in care se va face reforma in educatie. Spre ex. istoria romanilor nu se va mai face, se merge pe istorie intergrata, pe module. Nu am nimic impotriva modernizarii metodelor, usurarii accesului la informatie, insa ce popor mai e ala care nu isi stie propria istorie??? Ia vedeti copii maghiari, ca tot avem un autor maghiar aici, oare nu isi stiu istoria? Se duc incet la vale toate reperele noastre.

    • dumneavoastra vreti ca copiii sa invete istoria ca pe o poezie. asa am invatat-o eu in scoala generala si am ramas cu niste batalii celebre si niste nume de conducatori si state.
      cred ca le-ar prinde mai bine sa inteleaga istoria.

      • nu ma intelegeti gresit. Si eu vreau sa inteleaga istoria nu sa o memoreze ca pe o poezie, de aceea sunt pt. abordarea moderna a predarii istoriei; insa ce ni se pregateste e mai mult decit atit. Citit planurile de “reforma”.

      • @ Florin: Cu tot respectul, ţin să vă atrag atenţia să vă mai corijaţi forma scrisă a comentariilor! În loc de “vreti ca copiii sa invete istoria ca pe o poezie…” se poate scrie, corect – şi fără cacofonii – “vreţi să înveţe copiii istoria ca pe o poezie”… Chestie de topică… Îmi pare rău că o spun, dar şi asta ţine de educaţie…
        Educaţie care a devenit ceva de trecut la capitolul “şi celelalte”… N-aş vrea să fac un “istoric” al “mârlanizării” unei părţi însemnate a cetăţenilor acestei ţări, dar “rădăcinile” acestei decăderi se regăsesc în perioada comunistă. Atunci, “construirea socialismului” a făcut ca mulţi locuitori din mediul rural să fie aduşi în oraşe, spre a munci în “fabrici şi uzine”, construite în mai toate oraşele, fără a ţine cont de legile economiei, dar spre a respecta “repartiţia cât mai judicioasă a forţelor de producţie pe între cuprinsul patriei”…. Aceşti “dezrădăcinaţi” ai satelor, “nici ţărani-nici orăşeni” au devenit “nucleul” grupului de “neam-proşti” care ne înconjoară. Complexaţi de faptul că trebuie să-şi ascundă “originea” de “ţărani” şi să iasă cât mai clar în evidenţă “ca orăşeni” au făcut zgomot, “se dau şmecheri”, subliniază că stau “la oraş”, fie printre ai lor (pe care îi vizitează mai ales ca să-şi umple “paporniţele” cu de-ale gurii), fie printre ceilaţi orăşeni, “neaoşi”, care nu simt deloc nevoia să arate că sunt ceea ce chiar sunt. Pe lângă acestea, indivizii în cauză şi-au “creat” atâta “educaţie” câtă au considerat ei că le este suficient spre “a se descurca”, “a se învârti”, “a se aranja”…
        Totuşi, aceştia ar fi rămas doar o modestă “minoritate”, dacă, după evenimentele din decembrie 1989, s-ar fi pus accentul pe EDUCAŢIE. O educaţie flexibilizată, cu programe de învăţământ şi manuale sintetizate, adaptate atât nevoilor “pieţii muncii”, cât şi cunoaşterii elementelor de cultură generală, fără de care un popor devine “turmă”, “populaţie”, o “adunătură” de indivizi care nu mai ştiu nimic despre “rădăcinile” lor. Asta ar fi presupus, pe de o parte, ca statul să facă un studiu, o prognoză a ceea ce îi este necesar ca forţă de muncă potenţială, în fiecare domeniu de activitate, pentru termen mediu (să zicem, pe 20-30 de ani), după care să adapteze planurile de învăţământ, numărul de locuri în licee, şcoli profesionale, postliceale, facultăţi, etc, în funcţie de acest studiu. Respectiva adaptare ar fi urmat să mai fie “ajustată”, în funcţie de contextul intern şi extern.
        Pe de altă parte, acelaşi stat, ar fi trebuit să elaboreze o strategie care să sprijine punerea în valoare a “mândriei de a fi”… sătean, orăşean, locuitor al unei regiuni/provincii, cetăţean al României, al Europei, respectiv al Pământului, nu împotriva celorlaţi, ci împreună cu ei, fiindcă nu suntem, fiecare dintre noi “altfel”, ca să fim “Gigel-contra” împotriva celorlalţi, ci tocmai pentru că fiecare fiinţă umană, fiecare grup, oricât ar fi el de mic (familie, cătun, etc) sau de mare (cetăţenii unei ţări, ai unui continent sau toată umanitatea) este unic şi fiecare îmbogăţeşte, prin ceea ce are valoros, universul cultural al Umanităţii. Asta ar fi presupus elaborarea, pe de o parte, pentru fiecare comunitate, a unui set de manuale care să promoveze (în cadrul acelui curriculum la decizia şcolii) elementele de specificitate ale istoriei, etnografiei, folclorului şi geografiei din localitatea şi zona respectivă, iar pe de alta – valorile esenţiale ale poporului român, ale limbii române, ale comunităţilor româneşti din afara graniţelor, dar şi ale minorităţilor din ţară, care contribuie şi ele la îmbogăţirea tezaurului cultural de pe acest pământ românesc precum şi la dezvoltarea economică a ţării (că, doar, plătesc şi ei, în calitate de cetăţeni ai ţării, taxe şi impozite). De asemenea, ar fi trebuit promovat, tot de către şcoală, dar şi de mass-media, cu sprijinul aceluiaşi stat, respectul faţă de mediu, faţă de această planetă, singura casă a omenirii (deocamdată)…
        Din păcate, după 1989, s-a pus “accent” mai mult ca înainte, pe promovarea non-valorilor, a “şmecherilor” care “s-au aranjat” foarte rapid. Au ieşti “în faţă”, nesimţiţii, profitorii, needucaţii, lipsiţi de bun-simţ, de “cei şapte ani de acasă”. S-au aciuat în funcţii de conducere, nu doar în politică, “de sus în jos” sau invers, mai ales aceia care nu dau nici doi bani (sau un sfert de eurocent) pe respectul faţă de semenii lor sau/şi faţă de muncă, pe cinste, sinceritate, simţul datoriei… De asemenea, mass-media a decăzut, pentru mulţi aşa-zişi “jurnalişti” fiind mult mai uşor de luat “de-a gata” înregistrări sau transmisii în direct (era să scriu “live”, dar cred că limba română trebuie respectată…) ale unor scandaluri, violuri, crime, etc, decât de realizat o emisiune bazată pe documentare, anchetă, în stil profesionist. Mai nou, se practică “linşajul mediatic” sau “slugărnicia politico-economică”… Cum şi educaţia a rămas cam… “încremenită în proiect” sau “reforma” s-a făcut mai mult “după ureche”, “lăutăreşte”, ne-am trezit că, pe stradă, pe forumuri sau în titluatura firmelor diverselor societăţi comerciale, etc, limba română a devenit o limbă “second hand”. Aşa cum, de fapt, se şi comportă, românii, adesea, ca reprezentanţi ai unui popor “de mâna a doua”, când ies din ţară, şi chiar în competiţii internaţionale (când ni se spune că, deşi vom pierde/am pierdut, “am avut o evoluţie bună şi n-aveam şanse fiindcă adversarul este mai bun”, etc., etc…). A devenit chiar “titlu de mândrie” să aducem în marile oraşe mijloace de transport în comun “second” din alte ţări europene, să ne îmbrăcăm, mai degrabă, de la “s-h” (“second hand”) sau să achiziţionăm maşini uzate, dar “de firmă” de prin nu se ştie ce ţară vest-europeană… Bine că îi criticăm, în schimb, pe maghiari că vor să vorbească în limba lor, dar nu ne uităm cum este batjocorită, chiar “la ea acasă”, limba română, chiar de către unii vorbitori ai acesteia… Până la venirea crizei, ar fi fost luat în râs cel care şi-ar fi cumpărat automobil de la “Dacia”… Iar, în privinţa hainelor, uităm, din start, acea vorbă a englezilor (care chiar se respectă!): “sunt prea sărac ca să mă îmbrac ieftin!”
        Şi această atitudine arată aceeaşi lipsă de respect faţă de noi înşine. Cum să ne respecte alţii, dacă noi nu ne respectăm şi nu le aducem şi lor, străinilor, la cunoştinţă (fiindcă nu ne-a învăţat mai nimeni) care ne (mai) sunt valorile, tradiţiile, elementele culturale deosebite?
        Legat de acest aspect, dar şi de ceea ce pot face comunităţile locale spre a-şi păstra specificitatea, tradiţiile valoroase, ar fi trebuit, pe de-o parte, ca autorităţile (Ministerul Turismului, Ministerul Culturii, prefecturile, consiliile locale), în parteneriat cu instituţii de învăţământ superior şi de cercetare, ONG-uri şi diverşi alţi actori interesaţi de o dezvoltare serioasă, nu “pompieristică” a sectorului turistic, să purceadă la o inventariere a patrimoniului turistic, la nivelul fiecărei unităţi administrative (comună, oraş, judeţ), să sprijine restaurarea, renovarea şi punerea în valoare a acestora, dar şi promovarea lor, în plan intern, dar, mai ales, extern. La fiecare ambasadă, la fiecare consulat sau în orice centru cultural al României din alte ţări (în special cele europene, dar nu numai), în aeroporturile mari ale lumii, dar şi în cele româneşti (precum şi în gările interne importante, în benzinăriile de pe drumurile europene şi naţionale) ar fi trebuit să existe broşuri, pliante, imagini, hărţi turistice, care să promoveze valorile turistice ale ţării. De asemenea, promovarea se putea/poate face şi prin site-uri, unde informaţia să pătrundă în casa potenţialului turist, chiar în limba acestuia.
        Un capitol important, legat de dezvoltarea şi promovarea turismului, l-ar reprezenta infrastructura. Şi aici nu mă refer doar la autostrăzile pe care România mai mult nu le are… Nu poţi promova agroturismul, turismul rural, turismul montan, cicloturismul, drumeţiile, turismul etnografic sau pe cel cultural-religios, în satele româneşti, dacă o mare parte a gospodăriilor rurale au wc-ul în fundul curţii, sunt lipsite de apă curentă şi canalizare, nu au acces la internet iar reţeaua de bancomate se află preponderent în mediul urban sau în zonele periurbane (care dispun, de regulă, şi de o bună acoperire cu semnal de telefonie mobilă). Nu mai vorbesc de numeroasele drumuri judeţene şi/sau comunale neasfaltate sau de faptul că există case, la ţară, neracordate, în secolul XXI, în Uniunea Europeană, la curent electric! Aceste deficienţe, prezente mai ales în mediul rural, denotă lipsă de respect tocmai faţă de cei care erau numiţi, cândva, “talpa ţării” – ţăranii. Aceştia, majoritari ca pondere, în România, până în ultimii ani ai comunismului, au fost, secole de-a rândul, păstrătorii multora dintre valorile culturale prin care ne deosebim de restul lumii ca români, creştini, animaţi de spirit de convieţuire interetnică şi interconfesională…
        Poate că sunt idealist… Pe vise, însă, nu se pune impozit (deocamdată; sper să nu-i treacă lui Boc, cumva, o asemenea idee!). Asta ar fi trebuit făcut, de 20 de ani… Încă nu este târziu nici azi! Şi ar trebui, mai ales, să li se acorde RESPECT, în primul rând, acelor dascăli – dintre care nu se poate să nu aibă cineva măcar un model: de educatoare, de învăţător sau de profesor! – care îşi fac datoria, la catedră (deşi, mai ales în ultimii ani, şi aici şi-au făcut loc “personulităţi” care n-au nici în clin, nici în mânecă, cu ideea de educaţie). Apoi, ar trebui să fie promovate, ca modele, ca exemple, toate numele mari ale ţării – din domeniul sportului, al ştiinţei, copiii câştigători de medalii şi distincţii la diverse olimpiade ştiinţifice internaţionale, acei jurnalişti profesionişti şi competenţi (pe cale de dispariţie, mă tem….), scriitori, oameni de cultură şi alţii, într-un cuvânt, toţi aceia care fac cinste neamului şi pământului acestuia.
        Ar mai fi fost şi altele de semnalat… Scuze pentru intervenţia cam… “amplă” şi mulţumesc, anticipat, pentru atenţie şi pentru sugestii!…

  22. Totul este asa, nu contest, dar cand Foamea e asa de mare in inima noastra, si toti uita orice valori aveau cand dau de singura valoare falsa-banul, e cam greu sa te joci de a societatea moderna. Deocamdata inca ne e foame, si pana nu ne scarbim de ce aduce foamea saturata nu o sa se intample nimic.

  23. Ce face CNA-ul?! Cu un ca madam Iorga, ori cu un “revolutionar” ca Ion Onisei la CNA la ce sa ne asteptam?! I-a intrebat pe acestia ce “saci au in caruta”? Una – prin locuri…, altul prin bodegi cu “saniutze”…
    Ec fac revolutionarii adevarati? Cei ce si-au riscat viata?!…

  24. Avem 2 variante:
    1. varianta idealista – ne indignam (pe buna dreptate), facem spume la gura, militam pt bun simt etc
    2. varianta practica – o rezolvam din telecomanda (schimbam postul), punem un DVD cu un film de calitate, in loc de TV iesim in parc sau jucam un remi in familie

  25. Pingback: No comment. In cautarea de repere morale. - RomaniaPozitiva

  26. Unde am ajuns este din cauza proastei educatii. Nu e posibil ca majoritatea populatiei sa privesca tiganizarea televiziunilor (si a tarii), fara sa reactioneze. Ce s-a intamplat? Deodata am devenit toti manelisti si cultura romaneasca este mai slaba decat cea tiganeasca, astfel incat ne acapareaza?
    Totul pleaca de la educatie (de acasa, din scoala, etc.).
    Unde vom ajunge?
    Daca nu vom fi destul de activi si vigilenti, pe buna dreptate tara noastra poate fi numita una de tigani (desi ei reprezinta numai un mic procent din populatie.

  27. Pingback: Despre idealul spre care tindem, fara numar

  28. perfect normal on

    ‘Ce-am fost.’-N-am fost nimic 50 de ani, comunismul a insemnat o involutia in domeiul moralitatii.
    ‘Unde suntem’- Pe drum spre o societate mai buna. Mai precis, evouluam si deocamdata suntem la primele etape, adica manele la tv, injuraturi aprige pe stadioane, etc.
    Ce vreau sa spun e ca situatia actuala, desi oarecum neplacuta, e perfect normala. Depinde de noi daca mergem mai departem sau ramanem aici.

    p.s.: gasesc conceptul think outside de box oarecum hilar reprezentat pe site-ul asta. Ma asteptam la chestii destul de destepte si nu la eterna plangere impotriva manelelor. Chestiunile astea s-au discutat de mult.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger