Câteva mituri despre Crăciun, între păgânism, creștinism și modernitate

6

Moș Crăciunul zilelor noastre poate fi un individ darnic care comprimă spațiul și timpul, crește cadouri sub pom cu ajutorul nanotehnologiei și dirijează reni modificați genetic. Înainte de asta, Moșul s-a impus mai mult ca unul dintre simbolurile consumerismului, decât ale Crăciunului, iar istoria sa este îngropată în spatele mall-urilor împânzite cu bărboși joviali și pântecoși. De unde vine Moș Crăciun și alte câteva mituri de sărbători.

Moș Crăciun este perceput la nivel general drept un bătrânel pântecos și jovial, cu barbă albă, îmbrăcat în haine roșii și cu cizme în picioare, care cârmuiește o sanie trasă de reni deasupra hornurilor copiilor cuminți. Această imagine nu este nici mai mult, nici mai puțin decât o invenție a culturii pop nord-americane de secol XIX, scrie Mnn.com, care s-a impus apoi în întreaga lume. Figura simpatică și plină de viață a lui „Santa Claus” (termenul american pentru Moș Crăciun) pe care o întâlnim la tot pasul în mall-uri și în vitrinele magazinelor se trage din legenda lui „Sinterklaas”, o altă figură bărboasă și caritabilă, dar care cutreieră Olanda și al cărui echipament constă dintr-o pelerină roșie, robă, mitră și cârjă de episcop. Sinterklaas se deplasează pe un cal gri, nu cu sania, și nu este asistat de spiriduși, ci de ceea ce se numesc „Zwarte Pieten”, care aruncă cu bomboane. Iar când nu e în Olanda cu ocazia sărbătorilor, se spune că Sinterklaas locuiește în Spania, nu la Polul Nord sau în Laponia.

Revenind la vestimentația Moșului, o legendă urbană spune că acesta din urmă ar fi apărut pentru prima oară îmbrăcat în roșu și alb – care se întâmplă să fie culorile companiei Coca Cola – în timpul unei campanii publicitare derulate de gigantul american în anii ’30. Mnn.com scrie însă că Moșul a fost ilustrat în veșminte similare cu câteva decenii în urmă. Illustratorul Thomas Nast este creditat ca fiind cel care a contribuit la imaginea modernă a pântecosului jovial spre sfârșitul anilor 1800, iar pictorul și ilustratorul Norman Rockwell a început să răspândească această imagine pentru publicația Saturday Evening Post din 1923. Faimosul Rudolph, al nouălea ren înhămat la sania Moșului, este însă un personaj publicitar creat în 1939 de Robert May pentru magazinul universal Montgomery Ward.

Fiecare popor are propria sa imagine despre Moș Crăciun. Într-un articol mai vechi publicat pe TOTB, etnologul Doina Ișfănoni spunea că, pentru a capacita pozitiv forțele universului, comunitățile umane timpurii au creat diverse ritualuri dedicate unor spirite care patronează fenomenele naturale, formele de relief, astrele și bunul mers al vieții pe pământ. În tradiția populară românească, Moș Craciun este „patronul” solstițiului de iarnă, iar mitul său se suprapune cu un cult mai vechi dedicat Soarelui. Suprapusă peste aceste ritualuri precreștine, sărbătoarea Crăciunului preia mitul luminii, al Soarelui, continuându-l prin adorarea luminii, înțeleasă însă ca iluminare spirituală a ființei. În tradiția populară, Moș Crăciun este o figură legendară, un gospodar de vază, asemenea altor săteni, un personaj autoritar care nu îngăduie nimănui, nici măcar soției sale, Crăciunoaia, să îi nesocotească deciziile, dar unul blând, încrezător în binele aflat în fiecare om, este expresia bătrânului înțelept care analizează cu discernământ realitatea pentru a emite cea mai bună judecată și a oferi șansa iluminării.

O imagine conservată foarte puțin în zilele noastre. „Agresivitatea mediatică a unor șabloane publicitare despre Moș Crăciun a determinat, pe de o parte, ‘globalizarea’ imaginii sale – pe toate meridianele este reprezentat doar în varianta americană: pântecos, îmbrăcat cu haine roșii și cu cizme în picioare –,  iar pe de alta parte, simbolismul figurii sale este tot mai atenuat”, scria etonologul român. Moș Crăciun s-a transformat într-o figură a consumerismului iar legenda sa a fost reinventată. „Cel care făcea cadouri copiiilor era Sfântul Nicolae, Moş Crăciun nu avea nici o treabă cu asta, dar marketingul a făcut-o”, spunea sociologul Alfred Bulai într-un articol publicat primăvara aceasta în ziarul Adevărul. „Ulterior s-a inventat şi luna cadourilor. Aceste schimbări sunt pentru că marketingul a cuprins tot, el speculează toate valorile. Aşa au apărut şi ouăle de ciocolată sau iepuraşii”.

Într-un interviu acordat agenției Reuters acum doi ani, Larry Silverberg, profesor de inginerie mecanică şi aerospaţială de la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, a creionat și un Moș Crăciun postmodern puternic conectat la dezvoltarea tehnologică de secol XXI. Acesta din urmă comprimă spațiul și timpul pentru a împărți jucării tuturor copiilor Pământului, având șase luni moș crăciunești la dispoziție pentru a trasnsporta cadourile. Folosește nanotehnologia pentru a crește cadouri sub pomul copiilor – nu are atât de mult spațiu în sanie pentru a le căra pe toate –, asta după ce și-a dat seama cum poate să transforme ceea ce numim proprietăţi termodinamice ireversibile în unele reversibile. În plus, sania sa este echipată cu un sistem de ghidare, iar renii înhămaţi la ea sunt modificaţi genetic pentru a zbura, a ateriza echilibrat pe acoperişurile caselor şi a vedea pe întuneric.

Unde e Moșul, e și pomul de Crăciun, despre care mulți oameni cred că a fost dintotdeauna o tradiție creștină. Adevărul este că decoratul pomilor – fără a fi însă tăiați – a fost o practică păgână ce a atras cu sine dezaprobarea atunci când a fost adoptată de Biserică. Înainte să fie asociați cu nașterea lui Isus, păgânii credeau că pomii sunt înzestrați cu puteri supranaturale, așa că îi venerau în timpul solstițiului de iarnă. Din această cauză, numeroși fundamentaliști au respins ritualul de venerare a pomului, fenomen întâlnit și astăzi. Obiceiul înălțării unui pom de Crăciun este documentat pentru prima oară în secolul XV în Livonia (o regiune istorică ocupată actual de Estonia și Letonia) și în secolul XVI în Germania de Nord. Primele aseemena practici documentate în Estonia, în 1441, 1442 și 1514, spun că membrii „Frăției Capetelor Negre” înălțau un pom în sediul lor din actualul oraș Tallin și, în ultima noapte de dinaintea sărbătorilor, îl duceau în piața centrală și dansau în jurul lui.

Moșul și bradul se intersectează în ajunul zilei de de 25 decembrie. De ce 25 decembrie? Pentru că mulți oameni cred că atunci s-a născut Isus. În trimpuri străvechi, romanii celebrau Saturnalia, o sărbătoare care marca solstițiul de iarnă și care îi era dedicată lui Saturn, zeul agriculturii, scrie Huffington Post. Saturnalia începea pe 17 decembrie și, dacă la început dura numai două zile, pe urmă s-a extins pe o întreagă săptămână și a pierdut contactul cu agricultura, devenind doar o perioadă destinată veseliei. Mai târziu, sărbătoarea i-a fost dedicată zeului roman al Soarelui, iar solstițiul a căzut pe 25 decembrie. Alți doi zei venerați în Roma antică erau sărbătoriți în jurul acestei date: Mithra, un zeu persan al luminii care i-a zăpăcit pe soldații romani, și Attis, un zeu al agrictulturii din Asia Minor, a căruit naștere era serbată pe 25. Asemănările dintre Saturnalia și sărbătoarea Crăciunului nu sunt întâmplătoare.

În secolul IV, Papa Iuliu I a ales data de 25 decembrie pentru a sărbători nașterea lui Isus Hristos – o strategie de marketing care a înlăturat problema eliminării sărbătorii populare de mai sus și a asigurat și convertirea populației. Majoritatea tradițiilor de Crăciun reprezintă un melanj dintre ritualurile, crezurile și tradițiile păgâne și creștinism. Prelații din acele vremuri știau că nu îi puteau converti pe oameni la valorile creștine fără să le permită să păstreze o parte din festivalurile și ritualurile antice. Cât despre Isus Hristos, se crede că acesta s-ar fi născut în aprilie, dar nu se știe cu siguranță acest lucru. Mai departe, unii oameni spun că Fecioara Maria nu ar fi ajuns la Bethleem călare pe un măgar, cel puțin Biblia nu atestă asta, și că cel mai probabil a fost transportată cu o căruță, din moment ce era însărcinată în luna a noua, sau că Biblia nu face nici o referire la staulul în care se crede că s-a născut Isus.

O altă credință larg răspândită spune că rata sinuciderilor se intesifică pe durata sărbătorilor de iarnă. Cu toate acestea, un studiu american a arătat că numărul sinuciderilor este mai scăzut în perioada Crăciunului, iar o cercetare din Marea Britanie a observat că numărul oamenilor care își fac rău singuri tind să se situeze sub medie. Dar despre cum se manifestă acest fenomen la români veți putea afla într-un material viitor publicat pe TOB.ro.

Foto: EPA


6 comentarii

    • cristi sau Ccristi? on

      cine te-a prostit? Cand faci o afirmatie de genul asta, apropo gramatical este dovada de incultura, da si o explicatie. Sau mai noi Ion se scrie Iion, Vasile se scrie Vvasile, etc si nu stiu eu. Daca e adevarat imi cer sincer scuze si o sa ma conformez si eu. Numai te rog sa imi raspunzi repede ca sa stiu sa merg la notar sa-mi schimbe buletinul si sa-mi scriu prenumele corect.

      • catalina ioana on

        Ar trebui să incep cu acceasi intrebare <>, dar prefer să te informez elegant că in vechea traditie ebraică, oamenii isi puneau nume care să contină două vocale alăturate, era un semn de sfintenie al numelui si persoanei si o modalitate de a te considera un ” fiu” mai apropiat al Tatălui Ceresc. Să te uiti in Biblia Ortodoxă..cam de pe la Avram ( de fapt Avraam, sotia sa Saara, fiul lor Isaac) este atestat acest lucru !

  1. Da, rata sinuciderilor e mai scazuta de Sarbatori, insa inainte si dupa, isi revine la cotele normale. Cel putin 1 data / saptamana cineva se arunca in fata metroului : asta mi se intampla mie sa vad , ca ei nu publica in mass-media….

  2. Pingback: Mituri stropite cu alcool » Think Outside the Box

Leave A Reply