Seria despre educația acasă pe care v-am propus-o în ultimele săptămâni pe TOTB v-a prezentat, până acum, patru mame (patru familii) care au ales acest mod de a-și educa copiii. Fiecare dintre mamele intervievate a vorbit despre motivație, despre prejudecățile întâmpinate, despre drumul găsit cu multă dedicare și creativitate.
Au vorbit despre rezultate, despre evoluția copiilor lor, despre diferențele descoperite și despre multe alte aspecte esențiale ale acestui subiect. Astăzi vă propunem un articol scris de Andreea Ursu, prima intervievată, care este și autoarea unui blog dedicat educației altfel – Homeschooling. Urban Kid. Andreea vorbește despre costurile educației acasă, o temă regăsită destul de des în întrebările celor curioși să afle mai multe detalii despre ce înseamnă educarea acasă a copiilor. Articolul este preluat de pe blogul Andreei, pe care puteți găsi multe alte răspunsuri și informații despre homeschooling. Așadar, cât te costă să îți educi acasă copilul?
Un articol de Andreea Ursu, Homeschooling. Urban Kid
Când începi să iei în serios ideea de a-ți educa acasă copilul, din avalanșa de întrebări se remarcă una intimidantă: Cât ne va costa sa ne educăm noi înșine copilul/copiii? Răspunsul nu e simplu de dat, fiindcă variabilele sunt prea multe pentru a permite o estimare clară. Costurile depind întâi de toate de stilul de viață al familiei și de tipul de educație acasă ales. Unele familii preferă un grad sporit de confort, altele se străduiesc să ducă un trai cât mai bun cu un buget moderat, încercând să reducă la minim resursele folosite, din varii motive, dintre care economia poate fi doar unul. Nu cred că sunt, însă, prea multe familii care să nu-și pună problema banilor în legătură cu educația acasă, mai ales dacă aleg calea obișnuită: un părinte acasă și unul la serviciu. E clar că dispariția unui salariu va avea un impact major asupra finanțelor.
În ce privește filozofia educațională, trebuie să luăm în calcul diferențe ce pot fi majore: unele familii simt că structura oferită de o programă bine pusă la punct le este benefică, pe când altele cred că învățarea poate avea loc fără a urma un program de-a gata, doar trăind viața de zi cu zi, cu atenția îndreptată către nevoile copilului. Unele familii aleg înscrierea la cursuri și ateliere, altele găsesc ajutor la prieteni și în grupuri de părinți cu aceleași idei educaționale. Unii părinți piaptănă internetul în căutarea celor mai bine cotate cărți și enciclopedii, alții fac drumuri dese la anticariat și talciocuri. O mulțime de idei și resurse pentru a face ceea ce unii numesc frugal homeschooling puteți găsi online:
http://frugalhomeschooling.blogspot.ro/
http://www.thefrugalhomeschoolingmom.com/
http://momsfrugal.blogspot.ro/p/frugally-free-home-school.html
http://freehomeschoolresources.webs.com/
În afară de timp și atenție din partea părinților, nimic nu este de neînlocuit în educația acasă. Poți scoate sau schimba orice element. Chiar și școala-umbrelă o poți alege după nevoi, inclusiv financiare. Poți face educație acasă fără o programă de-a gata, fără manuale, fără cursuri plătite sau meditații. Orice nevoie are mai multe soluții, iar educația acasă oferă libertatea de a alege soluția care ți se potrivește cel mai bine.
Înainte de a detalia costurile presupuse de educarea acasă a unui copil, e bine să ne reamintim că nici frecventarea unei școli de stat nu este gratuită, chiar dacă învățământul e declarat așa în lege. De fapt, conform unor estimări recente, costul minim pe an pentru un copil este de 1.090 de lei, incluzând numai lucrurile pe care e firesc să le plătească părintele (ghiozdan, haine, caiete etc.). Partea proastă este că, pe lângă acestea, părinții suportă de multe ori și cheltuieli serioase necesare pentru ca cei mici să învețe în condiții bune. Mai multe detalii despre acest subiect găsiți în acest articol.
Chiar dacă scoți din ecuație școala, unele dintre cheltuieli rămân valabile. Diferența este că orice pui pe lista de cumpărături reflectă dorințele și nevoile familiei și poate fi scos/modificat la nevoie. Tu alegi ce, când și de unde cumperi. Probabil că pe listă se vor regăsi multe lucruri pe care le-ai fi cumpărat chiar dacă copilul mergea la școală. Dacă în familie cititul este o pasiune, probabil că biblioteca ar fi fost ticsită oricum. Dacă ar fi apărut o pasiune sau un proiect interesant, probabil că ai fi cumpărat oricum ceva materiale adecvate. Iar cele mai utile și utilizate electronice pentru educația acasă (de la o vârstă potrivită, desigur): calculatorul, imprimanta și scanner-ul se găsesc acum aproape în orice casă, indiferent de tipul de educație ales. De asemenea, activitățile extrașcolare și cele sportive se regăsesc în programul multor copii școlarizați, chiar dacă sunt mai puține, din lipsă de timp.
Voi trece la cheltuielile legate direct de educația acasă, încercând să scriu cât mai clar, în caz că ați avea nevoie de o schiță pe care să vă bazați bugetul estimat. Desigur, puteți porni și invers, stabilind o sumă anuală pe care puteți/vreți s-o folosiți în acest scop și pe care s-o împărțiți apoi la diversele nevoi care apar. Dacă sunteți fermi și creativi, de nevoie sau dintr-o preferință, vă puteți respecta bugetul. Depinde în mare parte și de tipul de homeschooling ales. Pe linia care merge de la „școală acasă” până la unschooling putem suprapune, pentru a simplifica un pic discuția, și una care pornește de la costuri mari la costuri mici. O abordare structurată necesită mai multe resurse complexe și deseori scumpe dacă le vrei de-a gata, dar chiar și așa, sunt părinți care, prin muncă și timp petrecut în documentare, reușesc să mențină costurile mici spre foarte mici. Aș spune că există un raport invers proporțional între costuri și efort personal. Cu cât te bazezi mai mult pe propriile forțe, cu atât poți să economisești mai mult.
Iată principalele costuri implicate de educația acasă la noi:
1. Înscrierea la școala-umbrelă
Prima taxă ce trebuie achitată, mai ales în România, este cea pentru înscrierea copilului la o școală-umbrelă, aceasta fiind condiția necesară pentru a face educația acasă în mod legal. Costurile încep de la mai puțin de 100$ pe an/copil și pot urca până la câteva mii, în funcție de prestigiul școlii și de pachetul ales. Însă dacă luăm în calcul strict înscrierea și emiterea foii matricole, probabil că ne putem opri la câteva sute de dolari. Unele școli-umbrelă percep o taxă mai mare la înscrierea inițială, apoi una anuală mult mai mică. West River Academy, de pildă, percepe taxa inițială pe familie, indiferent de numărul de copii. Multe familii apelează la școli-umbrelă cu taxe mai mici, așa cum e WRA, în primii ani, mai ales dacă preferă un stil de educație mai flexibil și fac transferul către școli prestigioase pe măsură ce se apropie de anii de liceu, când diploma obținută la final va conta mai mult și/sau copilul simte nevoia unei abordări structurate.
2. Curriculum
Aceasta poate fi cea mai mare cheltuială când vine vorba de educația acasă, mai ales dacă părinții preferă o abordare structurată și nu au mijloace, timp sau pricepere să creeze ei înșiși programa. Un curriculum de-a gata (atenție, în engleză!) costă de obicei multicel, de la câteva sute la câteva mii de dolari, în funcție de complexitate și de furnizor. Chiar dacă presupune mai puțin efort și mai multă siguranță pentru părinte, un astfel de pachet educațional este standardizat. El nu ia în calcul personalitatea și nevoile copilului în cauză, pierzând mult la capitolul flexibilitate și costumizare a învățării. Desigur, părinții pot renunța la părțile care nu prezintă interes pentru copil sau le pot amâna, ajungând însă fie să plătească pentru ceva ce nu folosesc, fie să caute ei înșiși părțile care lipsesc din punctul de vedere al copilului. Punând lucrurile care contează în balanță, fiecare familie în parte decide dacă merită sau nu achiziționarea unui astfel de program.
Cei care vor să țină din scurt cheltuielile sau preferă o abordare flexibilă, adaptând din mers programul la nevoile copilului, pot contura ei înșiși ceea ce numim de obicei curriculă. Unele familii adaptează unitățile de studiu care se găsesc gratuit online sau împrumută programele de la cunoștințe. Altele adaptează programele naționale (nu știu pe nimeni care să facă asta cu programa românească), luând ce le convine și ignorând restul. Și încă altele își creionează parcursul educațional punând laolaltă resurse diverse, de la manuale și enciclopedii la lecții online de pe platforme gratuite cum e Khan Academy. Având internetul la îndemână, anticariate, biblioteci și grupuri de părinți care-și educă acasă copiii, cu puțin efort și un pic de pricepere, poți face costurile privind programa aproape neglijabile.
3. Cursuri suplimentare
Mulți copii educați acasă folosesc cursuri de-a gata pentru a explora domenii care nu le sunt familiare părinților din start sau în care au atins un nivel de cunoștințe de care aceștia nu dispun. Însă nici aici nu ne-ar folosi o medie a costurilor, deoarece fiecare familie are nevoi și strategii diferite. Chiar vârsta copilul poate afecta suma, fiindcă e clar că un adolescent va avea nevoie de mai multe astfel de cursuri decât un puști de 7-8 ani. Poți ajunge să dai multe mii de lei pe an, dacă dispui de banii aceștia și copilul se pregătește serios în câteva domenii, eventual pentru final de liceu sau admitere la facultate. Sau poți reduce cheltuielile serios apelând la prieteni care profesează în domeniile respective (dacă le surâde rolul de mentor) sau căutând cursuri online gratuite. Menționez aici și pregătirea cu profesori particulari, ce pot fi de mult folos, mai ales dacă sunt dispuși să-și adapteze metodele la personalitatea unui copil educat acasă.
4. Materiale educaționale
Școlile-umbrelă mari oferă în pachete complexe toate materialele de care e nevoie pentru parcurgerea curriculumului propriu, pachete ce se pot ridica, așa cum spuneam, la câteva mii de dolari pe an. Frumusețea educației acasă este, însă, că poți face din aproape orice o resursă folositoare. Cărțile de tot felul (manuale, enciclopedii, beletristică) pot fi noi, dar și împrumutate sau vânate prin anticariate și talciocuri, iar la bibliotecile publice sigur nu e coadă. Jocurile educaționale și pachetele de software necesare pot fi cumpărate la reducere și cu discernământ. Revistele preferate sunt mai ieftine prin abonament. Intrarea la muzeu nu costă mult, iar discuțiile cu oameni pasionați de ceea ce fac se pot lega la un suc sau un ceai. Multe obiecte cu potențial educațional pot fi împrumutate sau găsite la mâna a doua: jocuri educative și de societate, truse pentru diverse experimente științifice, aparate vechi de radio și telefonie pentru pasionații de electronică, telescoape pentru cei ce adoră stelele, binocluri pentru amatorii de păsări și așa mai departe.
5. Rechizite și consumabile
Un copil educat acasă are nevoie de hârtie și instrumente de scris, la fel ca orice elev. Însă lista obiectele necesare este dictată de nevoile concrete. Dacă preferă acuarelele, nu e nevoit să picteze cu tempera, de pildă. Nu e nevoie de câte două caiete la fiecare materie, mai ales dacă nici nu împarți cunoașterea în materii. Nu ai nevoie de uniformă și haine speciale pentru ora de sport. Te poți îmbracă oricum îți place. Poți pregăti o cameră pentru studiu, cu birou, bibliotecă, tablă și altele, dar la fel de bine poți desena sau scrie pe masa din bucătărie.
6. Evaluări și echivalări
Chiar dacă ieșirea in sistemul educațional îți oferă libertate de sub regimul evaluărilor și notărilor periodice, statisticile arată că foarte mulți copii educați acasă ajung la facultate și trec prin cel puțin câteva evaluări mari. Alții, mult mai puțini, se înscriu la liceu din proprie inițiativă, născută din curiozitate sau din dorința de a trece prin experiența școlii ca parte din formarea pentru viața adultă. Indiferent de traseul ales, e bine ca la sfârșitul fiecărui an copilul să aibă o diplomă de absolvire de la școala-umbrelă, iar la finalul anilor de liceu să dețină o diplomă cât mai solidă. Unele școli-umbrelă percep taxe pentru fiecare document emis, fie el diplomă sau foaie matricolă, în general cîteva zeci de dolari pe document.
Multe școli-umbrelă au taxe mai mari pentru perioada liceală, mai ales pentru ultimii doi ani. E posibil să fie dublul sau triplul taxei anuale din anii precedenți. De asemenea, e posibil să fie o taxă pentru evaluarea finală, în vederea eliberării diplomei de liceu. Pentru cei care aleg să dea testele americane SAT, sigur vor fi de dat câteva sute de dolari. Bacalaureatul internațional costă și el multicel, pe lângă faptul că presupune frecventarea cursurilor de zi timp de doi ani. Apoi urmează echivalarea diplomelor de liceu, adică multe copii legalizate și o taxă de evaluare a dosarului care se ridică în prezent la 20 de lei, conform informațiilor de pe site-ul CNRED.ro.
7. Cheltuieli auxiliare
Aici se regăsesc cheltuieli diverse, ce nu se încadrau în categoriile de mai sus: transport, excursii, închirieri diverse (biciclete, bărci, terenuri de sport, echipament de sport etc.), activități distractive (bowling, intrarea în parcurile de distracții) și orice altceva ce poate fi legat de învățare. Desigur, toate acestea se regăsesc și în viețile celor care merg la școală, deci nu sunt proprii educației acasă. Însă dat fiind timpul liber extins al familiilor care fac educație acasă, s-ar putea să fie mai numeroase și, prin urmare, mai scumpe. Fiecare familie își stabilește propriul buget pentru astfel de activități.
Țineți cont de faptul că, pentru al doilea copil (sau câți mai are familia în cauză), cheltuielile adăugate sunt mult mai mici. Odată cumpărate, materialele educaționale rămân în casă, putând fi folosite de frații mai mici când vine vremea. Multe activități și evenimente sunt comune, tăindu-se astfel o grămadă de cheltuieli. Nu e de neglijat nici ajutorul pe care și-l dau frații unul altuia, învățând împreună zi de zi. Important este să nu cădem în capcana de a crede că dacă vom cheltui mai mulți bani vom avea un rezultat mai bun. Sau, invers, că dacă vom fi cumpătați, vom face un compromis în ce privește calitatea educației pe care le-o oferim copiilor.
(…)
În concluzie, costurile legate de educarea acasă a copiilor sunt destul de clare, chiar dacă e greu să dai o medie care să reprezinte toate familiile. Există unele lucruri inevitabile (taxa pentru școala-umbrelă, de pildă), dar cele mai multe țin de cât de mult pot sau vor să aloce părinții din bugetul familiei.
Citiți articolul integral pe Urban Kid.
Foto: MamaeEconomics
Din aceeași serie:
„Cred că educația adevărată, care contează și care rămâne, se face în familie”
Școlile ar trebui să fie ca niște biblioteci, nu ca niște închisori
Educaţia obligatorie nu înseamnă şcolarizare obligatorie
Alegerea viitorului pentru copilul unui downshifter: şcoala în sistem sau educaţia acasă?
Şcoala de acasă le surâde cititorilor
Mai are valoare şcoala românească? Şcoala de stat vs Homeschooling
3 comentarii
In opinia mea costurile educatiei unui copil acasa pot fi destul de ridicate, asta daca vrei sa-i oferi o educatie mai buna decat de cea de la scoala; materiale didactice bune, excursii, iesiri la teatru , activitati , cursuri de limbi straine etc etc.Dar cel mai important este prezenta unui adult care sa se ocupe de acest copil ce citeste ce invata.ori in romania in majoritatea familiilor, ambii parinti lucreaza, uneori si peste program, altii lipsesc cu desavarsire, lucreaza in strainatate etc. da, e frumos homeschoolingul prezentat asa de voi dar nu se poate aplica in romania decat in putine familii care isi pot permite, familii de la oras, cu un nivel financiar si intelectual ridicat. ori ij romania sunt enorm d emulte cazuri de copii care isi asteapta fratii sa vina de la scoala sa se imbrace cu hainele lor si sa faca si ei jumatate din cursuri, asta pt ca nu au decat o pereche de pantofi si haine, copii de romi care sunt alungati din scoli din cauza mirosului de nespalat( 50 la suta din populatie inca viseaza la apa curenta si la toaleta in casa), copii care nu au curent electric sa isi faca temele, copii care dorm seara nemancati, copii lasati singuri acasa pt ca parintiisunt la munca in italia si lasati prada violatorilor si continuati voi lista.. Sa nu ne imbatam cu apa rece , scrieti articole pt cititorii d ela oras cu acces la internet care nu au habar de CRUDA REALITATE. Haideti s anu uitam totusi ca acest invatamant obligatoriu cu marile lui defecte a instruit totusi mii de copii si i-a scos din analfabetism. Tin sa mentionez ca nu lucrez in invatamant si nu am avut parte d ecei mai formidabili profesori, dar romania este la alt nivel. frumoase articole dar scrise pt o audienta limitata.
Elena, articolul se adreseaza celor care sunt interesati de homeschooling, nu am vazut nicaieri sa critice sistemul public de invatamant.
homeschooling se adreseaza familiilor cu educatie, care inteleg ca nu scoala face pe copil un om, si familia si efortul personal. Dupa ani de mamicie, cred ca un copil se poate creste ieftin si bine. Carti am cumparat la mana a2a, piese de teatru se pot face si intre prieteni, fotbal si pictura cu vreun tatic talentat ce vrea sa faca de 2 ori pe sapt. cate 1 ora, iar limbi straine un copil poate invata cot la cot cu mama lui.
Marea reusita a homeschooling este cand dupa 10-12 ani, copilul e suficient de motivat sa studieze singur, si are nevoie de o ghidare.