Cât gunoi încape într-o broască ţestoasă

1

Pentru milioane de animale marine, dragostea oamenilor pentru plastic trece cât se poate de literal prin stomac. Analizând “dieta” unei ţestoase oarecare de pe plajele din Florida, au fost numărate într-o singură lună 74 de obiecte străine, printre care câteva baloane din latex, mai multe bucăţi de cauciuc şi nenumărate resturi din plastic. Un nou studiu propune câteva soluţii pentru ca albatroşii, pelicanii, peştii şi mamiferele acvatice să aibă parte de un regim alimentar din ce în ce mai sărac în astfel de reziduuri.

Neglijenţa în urma căreia, din cele 260 de milioane de tone produse anual din omniprezentul material, 650.000 sfârşesc în oceane, nu doar modifică relieful, formând insule plutitoare, ci schimbă radical şi alimentaţia a peste 260 de specii. Potrivit unui raport ştiinţific citat de Wired, printre efectele acestui tip de poluare asupra faunei marine se numără probleme legate de mişcare şi digestie, diminuarea capacităţii de reproducere, îmbolnăvirea şi chiar moartea. De asemenea, “fiind un element important în hrana multor specii, plasticul ingerat de nevertebrate poate transfera substanţele toxice în lanţul trofic,” adaugă cercetătorii care au studiat efectele consumismului în fecale de păsări sau de broaşte ţestoase. Nefiind biodegradabil, plasticul ajunge să fie consumat chiar şi de cele mai mici forme de viaţă marine. Iar dacă pe oameni excesul de junk food are şanse să îi “mumifice”, poate că şi urmările consumului de plastic în rândul acestor organisme vor fi similare.

Peisajele în care cuiburile păsărilor sunt “decorate” cu resturi de plastic, iar crabii poartă capace de peturi în loc de cochilii sunt departe de a fi cazuri izolate. Imaginile unor artişti ca David Liittschwager, Susan Middleton sau Chris Jordan, care documentează deja de câţiva ani aceste mutaţii, arată câteva dintre implicaţiile mai puţin vizibile ale unor politici globale de reciclare nu tocmai responsabile. Fotografiile păsărilor descompuse, spre deosebire de masele plastice care le supravieţuiesc, trimit mai degrabă la anatomiile unor coşuri de gunoi decât la cele ale diferitelor specii. Însă “pentru a documenta acest fenomen cât mai fidel cu putinţă, în nici una dintre fotografii nu am mişcat, manipulat, aranjat sau schimbat vreo bucăţică de plastic. Imaginile înfăţişează conţinutul real din stomacul unor păsări aflate într-o zonă îndepărtată, la câteva sute de kilometri de cel mai apropiat continent,” a precizat Chris Jordan, autorul unei astfel de serii fotografice.

Raportul despre “Poluarea prin plastic: o problemă presantă a oceanelor” sugerează câteva soluţii pentru diminuarea acestor efecte. Pe termen lung, avalanşa acestor reziduuri ar putea avea proporţii reduse printr-o regândire a ambalajelor, ce ar putea fi produse din materiale naturale reciclabile. De asemenea, o mai mare atenţia acordată curăţeniei plajelor ar putea schimba semnificativ regimul alimentar al faunei locale. Cum şi educaţia pentru mediu devine mai eficientă dacă foloseşte un slogan potrivit, autorii cercetării îndeamnă încă o dată la aplicarea regulii celor trei R: reduceţi, refolosiţi, reciclaţi.

Foto: Victoria Gonzales Carman, Chris Jordan, David Liittschwager

Tags:



Un comentariu

Leave A Reply