Cele patru gaze principale cu efect de seră sunt vaporii de apă, dioxidul de carbon, gazul metan, protoxidul de azot şi gazele care conţin fluor, clor şi brom, aşa-numitele CFC. Aceste gaze, scrie The Guardian, pot staţiona în atmosferă pentru diferite perioade de timp, de la câteva luni, la câteva milenii, şi pot afecta clima pe intervale de timp foarte diferite.
Potrivit publicaţiei britanice, durata de viaţă în atmosferă a CO2-ului este cel mai greu de detarminat, şi asta pentru că există mai multe procese care îl îndepărtează din atmosferă. Între 65% şi 80% din dioxidul de carbon generat de oameni se dizolvă în ocean într-o perioadă cuprinsă între 20 şi 200 de ani. Restul este îndepărtat prin procese mai lente care durează până la câteva sute de mii de ani, cum ar fi dezagregarea chimică sau formarea rocilor. Asta înseamă că, odată ajuns în atmosferă, dioxidul de carbon poate afecta clima pe o perioadă de mii de ani.
Prin contrast, gazul metan este îndepărtat din atmosferă prin reacţii chimice, având o durată scurtă de viaţă, de circa 12 ani. Protoxidul de azot, pe de altă parte, este distrus în stratosferă şi îndepărtat din atmosferă mai încet decât metanul, având o durată de viaţă de circa 114 ani. Mai departe, compuşii care conţin clor şi/sau fluor (cei din clasele CFC, HCFC, PFC) au în compoziţie tipuri diferite de substanţe chimice care persistă în atmosferă pentru perioade diferite de timp – de la mai puţin de un an, la mai multe mii de ani.
Vaporii de apă absorb foarte eficient energia termică din aer, însă nu se acumulează în atmosferă la fel precum celelalte gaze cu efect de seră. Ei au o durată de viaţă atmosferică foarte scurtă, de ordinul orelor sau zilelor, fiind îndepărtaţi cu rapiditate sub formă de ploaie sau zăpadă. O analiză detaliată a duratei de viaţă a gazelor cu efect de seră puteţi găsi pe site-ul IPCC.
Sursa: The Guardian
Foto: Flickr/Charlotte Gilhooly