Casa din baloți de paie: Locuința verde pentru bugete mici

Într-un sat în care majoritatea locuitorilor lucrează cu ziua, o echipă de tineri arhitecți construiește prototipul casei din baloți de paie. O locuință din materiale naturale și locale, care rezistă la foc și cutremure, e termoizolantă în sine și reduce consumul de energie cu până la 75%. În plus, și-ar permite-o și sătenii mai modești. Când va fi gata, prototipul, construit cu sprijinul preotului din sat, care a oferit terenul, va fi noul cămin al unei familii sărace de patru persoane dintr-un sat vecin, care stau acum într-o casă din pământ, toți într-o cameră, și se spală la lighean.

 

 

Text: Roxana Bucată și Ionuț Dulămiță. Fotografii: Mădălin Nicolaescu

 

Ca multe alte localități rurale din România, comuna Glodeanu-Siliștea, aflată la 90 km de București, în județul Buzău, a avut o istorie zbuciumată, scrie organizația bucureșteană Eco-habitat. Satele pe care le cuprinde au fost expuse mereu războaielor, iar locuitorii lor nevoiți să se mute des și să-și ridice case din materialele locului – pământ și paie –, într-un mod cât mai simplu cu putință. Comuniștii au construit câteva case-tip din cărămidă pentru muncitorii de la CAP, case destul de greu de încălzit pe timp de iarnă. Apoi, odată cu căderea regimului și cu privatizarea, satele din zonă au intrat într-un proces de degradare. Străinii au cumpărat multe dintre terenuri, iar mare parte din locuitorii comunei buzoiene au rămas fără surse de venit și fără lichidități. Bătrânii au pensii de CAP, iar majoritatea sătenilor practică agricultura de subzistență și lucrează ca zilieri, fiind plătiți adesea în produse alimentare. Din cauza exploatării cu substanțe chimice din ultimele decenii, pânza freatică a fost contaminată, mai susține organizația, așa că apa nu prea e potabilă, iar casele, cu vechime între 30 și 80 de ani, sunt grav afectate. Costurile de încălzire pe timp de iarnă sunt ridicate din cauza nivelului scăzut de eficiență termică, iar cei care le suportă sunt predispuși la abandon social, alcoolism și la scăderea gradului de coeziune socială.

 

 

Într-unul din satele comunei, Cârligul Mare, la câteva sute de metri de discoteca Ultimul Imperiu, un drum neasfaltat care se face la stânga, înainte de biserica adventistă, duce spre micul șantier al micii asociații Eco-habitat. Un șantier cât o curte, presărat cu stive de baloți de paie și scânduri și cu dependințe improvizate. Plasată în fundul curții, ca la țară, toaleta are un colac de plastic și un bazin din trei cauciucuri de mașină. Tot pe anvelope, dintre care unele umplute cu pământ, se reazămă și masa din bucătăria care aduce cu un solar de legume și în care se gătește pe un aragaz mobil, sau rafturile cu veselă și ustensile. Deasupra lor se înalță conturul unei case cu interior de 60 mp și amprentă de 80-90. Așa-numita casă din baloți de paie, pe care asociația vrea s-o ridice pentru o familie nevoiașă dintr-un sat vecin și care i-a dat multe bătăi de cap de la începerea proiectului. „Nu ne-am descurcat excepțional până acum”, spune Cătălina, președinta Eco-habitat. Asociația a mai început o casă, dar în aprilie a venit furtuna, apa s-a infiltrat printre spicele uscate de grâu și a compromis jumătate din baloți. Echipa a reciclat materialele de construcție, s-a dotat cu sondă de umiditate și a început o casă nouă în iunie. Membrii asociației au lucrat tot timpul cu oameni din sat și cu voluntari, majoritatea din Germania și Franța.

 

 

 

 

 

Pe măsură ce fondurile s-au împuținat, au rămas tot mai puțini oameni pe șantier. În gospodăria ce găzduiește casa în devenire, împărțită cu doi vecini în vârstă de la care își trag curent și apă și care îi mai ajută cu una-alta, Cătalina și colegul ei Florin, o voluntară din Franța, alți doi din București și un viitor proprietar de casă din paie se luptă cu arșița pentru a finaliza prototipul până nu vine iarna cu bucuriile ei umede. În prezent, casa e construită în proporție de 50%. Construcția finală ar urma să înglobeze circa 200-300 de baloți din paie, complet uscați în interior și foarte bine comprimați, ceea ce face ca un incendiu să fie aproape imposibil. Baloții sunti încadrați de scânduri groase de 5 cm și late de 30 și compun pereții exteriori ai casei. Locuința nu are nevoie astel de termoizolație, pe care o vor asigura baloții din paie, iar lutul absoarbe mai bine umiditatea și rezistă mai bine la foc decât lemnul. „Am stat trei ore cu flacără pe perete, fără să scoată fum”, spune Cătălina. Adică pereții din lut au trecut testul standard de siguranță în fața incendiilor. Cei de sprijin din interior au fost ridicați de romii din sat, din cărămidă fabricată local. Lemnul provine și el din producția zonei. În plus, casa beneficiază și de barieră împotriva vântului, o hârtie specială plasată la îmbinarea elementelor orizontale cu cele verticale. Singurul compromis nenatural și nelocal a fost fundația din beton, pe care o cere legea. Locuința va avea o bucătărie, o baie, un living, un dormitor pentru părinți, o cameră pentru copii, prispă în față și o „aplecătoare” (un soi de depozit) în spate.

 

 

 

 

 

 

 

 

Vecinul de gospodărie

 

„Mi-am dorit să fac un prototip al casei din baloți de paie după tipologia unei case din zonă. Casa e făcută după specificul caselor de aici, pentru că tipologia îți spune ce se întâmplă în zonă, care este climatul”, spune Cătălina, de profesie arhitect. „Nu e cazul să faci altă geometrie dacă locuințele de aici sunt adaptate deja”. Ideea i-a venit în cadrul unui workshop pe tema materialelor naturale organizat în Germania. Cu ideea în minte, Cătălina s-a convins apoi că cea mai bună soluție pentru casele din România sunt paiele uscate, cu atât mai mult cu cât, a observat ea, românii sunt porniți să-și clădească de unii singuri locuințe în mediul rural. Sătenii obișnuiesc chiar să își strângă materiale timp de doi-trei ani, după care se apucă de construcție. Casa din paie e ușor de făcut, spune arhitecta, și aduce beneficii financiare pe termen lung prin consumul redus de energie. Mai exact, costurile la căldură ar fi cu 75% mai mici. Mai departe, locuința e termoizolantă în sine, izolată fonic, ferită de vânt grație hârtiei speciale mai sus amintite și permeabilă la vapori, echilibrează umiditatea, nu generează emisii, ține la cutremure și nu prinde mucegai. În plus, e ieftină: nu necesită cheltuieili pentru transport, se folosesc materiale locale și naturale, dintre care unele pot fi confecționate chiar de viitorii proprietari. Nu a fost însă ieftină pentru membrii asociației. Nu au experiența unui asemenea proiect, ci mai degrabă mult entuziasm, așa că s-au întins mai mult cu banii din cauza problemelor logisitice.

 

 

Eco-habitat, care are la bază un grup de tineri specializați în arhitectură, construcții, istorie și arte, a pornit șantierul cu o mână de voluntari și cu bani împrumutați. „O parte dintre materiale le-am primit, pe altele le-am cumpărat cu banii noștri, din donații sau cu bani împrumutați. Până acum, am împrumutat vreo 6.000 de euro, iar în total am cheltuit cam 8.200 de euro, inclusiv pentru mâncare, transport, muncitori și altele”, socotește Cătălina. Următoarea casă din paie pe care o are în plan asociația va fi înălțată în Coșereni, o localitate din județul Ialomița nu foarte îndepărtată de satul în care lucrează acum, pentru unul dintre voluntarii care contribuie, în prezent, la casa din Cârligu Mare. Echipa Eco-habitat va încerca să-i ridice o casă în limita unui buget de 5.000 de euro. Cea din prezent, în schimb, când va fi gata, va fi donată unei familii de patru persoane dintr-un sat vecin, care abia așteaptă să se mute în ea. „Eu am zis că cu cât ne mutăm mai repede, cu atât mai bine, dar ei vor să amenajeze și bucătăria și baia”, spune Beti, o casnică de 34 de ani care speră să ocupe casa din baloți până încep copiii școala. Acum locuiește cu soțul ei, în vârstă de 37 de ani, muncitor necalificat în București, într-un bordei din pământ, tencuit și văruit. Aici își cresc cei doi copii, Loredana și Ștefan, de 12, respectiv 8 ani, ambii premianți la școală. „Loredana a luat locul I până în clasa a V-a”, spune Beti. „În clasa a V-a, a făcut o prostioară, i-a scăzut nota la purtare și n-a mai luat locul I, cu toate că a avut 9,64 media”.

 

 

Rezultatele bune la învățătură ale celor doi copii au fost principalul criteriu pentru preotul ortodox din sat, Marian Tudor (foto sus), când a propus familia care va locui în casa din paie. Părintelui i se datorează, de altfel, destinația proiectului ecologic și punerea lui în practică. „Noi am găsit locul ăsta prin intermediul unui blog de unde am aflat despre ce face părintele în sat”, spune Cătălina. „Când a venit părintele aici, în 2009, copiii mureau de foame, părinții nu aveau grijă de copii, oamenii nu aveau de lucru. Aici, oamenii sunt rupți de lume. Părintele i-a ridicat, i-a ajutat, a dus copiii la medic” (n.r. – despre eforturile preotului Marian Tudor pentru comunitatea din Cârligu Mare, subiectul mai multor reportaje, vă vom povesti într-un material ulterior). Și a cumpărat, prin parohia pe care o conduce, terenul pe care va fi ridicată casa din paie, ajutând asociația în primă fază cu provizii și cu bani pentru plata muncitorilor din sat. „E o cocină acolo unde stau ei, într-o cămăruță stau toți patru”, spune părintele despre familia nevoiasă care va ocupa casa din paie. „Ei aveau cel mai mult nevoie și sunt și copiii buni acolo. Fetița, Loredana, învață foarte bine. Pentru mine ăsta e parametrul de selecție în general, pe primul loc învățătura”.

 

 

 

Casa din pământ în care locuiesc pe moment Loredana și Ștefan are trei camere de 3×2 m. Una din ele a devenit magazie, degradarea a făcut-o nelocuibilă. Alta e bucătăria. În treia dorm laolaltă toți membrii familiei. „E un pic aiurea, toți patru într-o cameră, vă dați seama”, spune Beti. „Acolo va fi copiii cu camera lor, noi cu camera noastră. E mai bine pentru copii. Aici se spală la lighean, acolo se vor spăla la cadă sau duș, ce s-o face. Aici avem apă la fântână, dar nu avem baie. Apoi, acolo, bucătăria va fi separată de casă, ca la bloc. Aici, cum intri pe hol, e bucătăria. Acolo intru pe hol și mă duc în bucătărie separat. Dar ce contează mai mult decât să știi că aia e casa ta? Casa asta, [în care stăm acum], e…altfel”.

 

Puteți accesa și:

FOTO După doi ani de muncă, Prispa, casa solară, e gata