Cartea de la Bastilia: Sfîntul istericilor

0

Istericii pot fi enervanți și ne pot face viața un coșmar colorat dar cînd sunt inteligenți și își convertesc isteria în artă, sunt sarea pămîntului. Fără ei și circul lor, lumea ar fi o plictiseală. Arta care valorifică la maxim isteria e teatrul iar cel mai apăsat-isteric dramaturg al secolului XX e Tennessee Williams.

de Dan Sociu


 

Williams e un american sudist, crescut în acel tip de sensibilitate maladivă a aristocraților decăzuți sau închipuiți, de către o mamă – scumpa mea mamă, cum reverențios îi spune el de fiecare dată cînd o pomenește  – artificială și superficială, după descrierea unui psihiatru, lîngă o soră de care e îndrăgostit, care suferă o cădere psihică la sfîrșitul adolescenței și este lobotomizată. Memoriile unui bătrîn crocodil poate fi citită fără nici o problemă ca pe un roman. Nu e nevoie să știm nimic despre autor și nu e nevoie să-i fi văzut vreo piesă, cartea e o lectură plăcută în sine. Stilul cărții e direct și fermecător, cu formulări inteligente iar poveștile sunt scurte, amuzante și emoționante, legate între ele după capriciul asociațiilor și nu după o schemă cronologică liniară și greoaie. Astfel că sărim tot timpul din prezentul scrierii – unde autorul are peste 60 de ani și se luptă cu vîrsta și cu criticii de teatru – în diverse momente din trecut. Efectul acestor salturi e foarte puternic, contrastul dar și asemănările dintre bătrînul autor celebru, homosexual aflat în aceeași căutare senzuală continuă și tînărul sărac care abia își descoperă talentul și sexualitatea sunt înduioșătoare. Cu aceeași onestitate, de care e de altfel foarte mîndru, își povestește și marile succese și perioadele de decădere profesională și personală, cum e întreg deceniul 6, o perioadă extrem de tulbure, marcată de droguri și alcool, după moartea unui iubit cu care avusese o relație de 15 ani.

Tennessee Williams e un artist profesionist și știe că cea mai mare crimă e să-și plictisească publicul, astfel că găsește mereu cîte un cîrlig – cînd nu e povestea sau stilul, sunt numele mari pe care le aruncă pe pagină, personalități pe care le-a cunoscut, de la Marlon Brando la Fidel Castro (despre care spune că era un gentleman cultivat cu care americanii ar fi trebuit să se împrietenească, evitînd astfel apropierea sa de URSS). Uneori, mai ales cînd e vorba de o relație erotică, Williams mimează discreția, dar ne dă destule indicii cît să deducem la cine se referă. Portretele personajelor sunt afectuoase de cele mai multe ori, tonul general e cald. Cînd critică, Williams o face prin formulări rafinate, încercînd să nu fie cu totul distructiv – Îmi place poezia lui Bill pentru că îmi place de el, dar nu mă emoționează. Cel mai supărat pare pe criticii de teatru și pe psihiatri, iar de necazurile prin care a trecut ca homosexual în America primei jumătăți a secolului XX aproape că nici nu pomenește, în afara unor șicane și a unei bătăi crunte încasate de la niște marinari pe care a încercat să-i agațe. Practica racolajului gay e de altfel descrisă destul de des, dar e privită rece și realist: nu există nimic mai sec, mai gol, mai stingheritor decît o persoană agățată la colțul străzii. De obicei dai peste indivizi morocănoși și ai noroc dacă nu te pricopsești cu un sculament și, de fiecare dată, o fărîmă din inima ta e despicată și azvîrlită la gunoi. Williams se autodefinește ca un mare senzual dublat de un romantic și își povestește cu tanmdrețe și umor cele cîteva relații mai consistente. Ceea ce iese în evidență e imensa capacitate de toleranță pe care o aveau el însuși și iubiții săi unii față de alții, dorința lor puternică de a menține dragostea de cuplu deși șansele acesteia, în lumea artistică glam în care se învîrtea TW,  sunt de cele mai multe ori mici.

Williams a înțeles foarte bine natura istericilor și faptul că strigătele și demonstrațiile lor de suferință sunt închipuite, dar că la originea lor stă o sensibilitate cu adevărat rănită. Pe această înțelegere se bazează piesele sale de teatru și această carte de memorii, iar dragostea cu care i-a privit, i-a portretizat și, mai ales, i-a suportat toată viața fac din el un sfînt al istericilor.

 

 

 

Puteți găsi volumul Memoriile unui bătrân crocodil de Tennessee Williams, publicat de Editura Art, la Librăria Bastilia, care ne invită la ”Revoluție, frate!” în Piața Romană nr.5.


 


Leave A Reply