Un profesor de arhitectura american din Abu Dhabi foloseste bio-ingineria pentru a crea caramizi care se vor intari la temperatura camerei. Un bobarnac dat marilor cuptoare de ars caramizi ce folosesc tone de lemn si de carbune.
Descoperirea tehnologiei de producere a acestor caramizi s-a facut aproape accidental: dupa ani de zile de cercetari in care au fost testate diverse retete chimice, Ginger Krieg Dosier, o tanara asistenta universitara la American University of Sharjah din Emiratele Arabe Unite, a adunat toate resturile de la incercarile anterioare esuate, le-a pus la dospit si a asteptat o saptamana.
Ieftine, matahaloase si usor de produs, caramizile arse s-au bucurat de glorie o buna bucata de vreme in istoria omenirii. Pentru producerea lor, s-a recurs insa la defrisari masive si la cantitati semnificative de emisii de carbon in atmosfera.
Cele peste 1,23 de miliarde de caramizi produse anual, majoritatea in astfel de cuptoare, sunt un dezastru pentru mediul inconjurator, relateaza Tree Hugger: fiecare caramida emite 0,5 kilograme de dioxid de carbon; adunate, toate aceste caramizi contribuie anual la emisii de carbon mai substantiale decat cele produse de industria aeronautica.
“Procesul foloseste microbi asupra nisipului, consolidand precum un lipici granulele printr-o serie de reactii chimice. Rezultatul seamana cu gresia, insa in functie de materialele din compozitie, acesta poate fi la fel de rezistent precum caramida arsa sau chiar marmura”, spune Metropolis Magazine, care a recompensat-o pe Dosier cu premiul Next Generation Design.
Daca inventia americancei va inlocui pe viitor tehnologia folosita in fabricarea fiecarei caramizi de pe glob, emisiile de dioxid de carbon s-ar reduce cu 800 de milioane de tone. “Peste 400 de copaci sunt arsi la ora actuala pentru a crea 25.000 de caramizi. E o cifra care cel putin pe mine ma sperie”, declara Dosier.
Foto: Flickr / Fe Ilya.
6 comentarii
LOL, il vad shi io pe tzaranul acela de prin Baragan sau Sri Lanka umbland dupa el cu oala cu bacterii, ca sa-si faca “caramizi ecologice”! :)))))))))))
Bacteriile alea vor avea un REGIM de folosintza (ca doar nu le-or lasa sa o ia la plimbare prin munti si pe campii) – astfel incat… “caramizile ecologice” TOT inaccesibile vor fi pentru saraci (adica vor deveni o “afacere” si vor fi vandute, probabil scump ca naiba) deci ei, saracii, TOT cu metoda “clasica” (ardere) isi vor rezolva problema 🙁
Tu traiesti in era si in universul saracilor, domnilor mai treziti-va, saracii nu sunt minori, si mai sunt si alte treburi importante de facut pe lumea asta decat vaicareala cu saracii. umanoizii de 3 milioane de ani sunt saraci, adica de 30 mii de secole, iar saracia este un concept relativ, daca maine apar extraterestrii care detin mii de planete, si tehnologie ultra scumpa si traiesc zeci de mii de ani si avansata noi pamantenii suntem un ghetou imputit si oamenii niste creaturi debile si bolnave. Un om este sarac pt. ca cel de langa el este bogat, iar celalalt este bogat pt. ca intamplator are mai mult decat vecinul. Daca cineva patenteaza ceva, peste 10-15 ani oricine poate fabrica acel produs fara licenta, deci oricum este o stire buna, tu acum poti cumpara cu 1000 de $ un medicament anti-cancer mult mai bun decat putea cumpara un bogat cu un milion de dolari in 1950, deci logic ca orice descoperire este ceva pozitiv. Vaicareala asta romaneasca nu-i buna, si cand stirea este pozitiva vedeti doar aprtea negativa.
eu cred ca are dreptate codruta. uiti de teribila indaratnicie a unei societati. relativa saracie sau bogatie nu conteaza. daca se va adopta tehnologia asta va dura o vesnicie pana atunci. cateva zeci de ani pe putin. e o veste buna, dar cel putin vreo 30-40 de ani multe societati (gen tarani din baragan sau sri lanka) isi vor face caramizile la fel.
ideea e asa de buna ca putea fi de la noi…ha ha ha….bacterii avem destule…mai ales cu doua picioare…
Ba da scoateti naibii stirea asta ca-mi face scarba de cate ori o vad.
Doua cuvinte: duref si orebetonul. In rest, e pace…