Capcana dietelor

1

Timp de 15 ani, Joseph Proietto a ajutat oameni să slăbească. Toţi pacienţii săi obezi care veneau la clinica sa din Australia erau determinați să slăbească și de cele mai multe ori reușeau dacă respectau programul clinicii. Dar, aproape fără excepţie, grăsimea se punea înapoi după încheierea dietei. În câteva luni, tot efortul era anulat şi pacientul era obez din nou.

“Mi se părea foarte ciudat”, spune Proietto, medic la Universitatea din Melbourne. “Aceștia sunt oameni foarte motivați să slăbească, care reușesc să dea kilogramele jos fără mare greutate și totuși, inevitabil, se îngrașă la loc”, adaugă acesta.

Oricine a ținut dietă știe că majoritatea kilogramelor se întorc și cei mai mulți dintre noi dăm vina pe lipsa de disciplină și a voinței. Dar, Proietto a bănuit că e mai mult de atât. Astfel că, începând cu 2009, el și echipa sa au recrutat 50 de femei și bărbați obezi. Bărbații cântăreau, în medie, 105 kilograme, iar femeile – 90. Deși unii s-au retras, majoritatea pacienților au respectat o dietă foarte strictă cu 500-550 de calorii pe zi timp de opt săptămâni. După zece săptămâni, aceștia au pierdut, în medie, 13 kilograme.

La acel moment, cei 34 de pacienți care rămăseseră în program au renunțat la dietă și au început să lucreze la menținerea noii greutăți. Nutriționiștii i-au sfătuit în persoană și prin telefon să facă sport regulat și să mănânce cât mai multe legume și mai puțină grăsime. În ciuda eforturilor, ei au început să se îngrașe la loc. După un an, pacienții se îngrășaseră, deja, cu 4 kilograme, în medie. De asemenea, ei au susținut că le este mult mai foame decât înainte de a ține dietă și sunt mult mai preocupați de mâncare.

Deși cercetătorii știau că organismul suferă modificări hormonale și metabolice în timpul dietei, echipa de cercetători australieni a descoperit ceva nou. După un an de la dietă, corpurile pacienților din cadrul studiului se comportau de parcă erau înfometateși munceau suplimentar să ia înapoi kilogramele pierdute. De exemplu, un hormon gastric, numit grelina și supranumit “hormonul foamei”, era cu 20% mai mare decât la începutul studiului. Un alt hormon, responsabil cu suprimarea foamei, peptida YY, era la o valoare anormal de mică. Un cocktail de hormoni asociați cu foamea și metabolismul erau, la un an de la dietă, modificați față de valorile de dinainte de dietă. Se pare că pacienții sufereau de un fel de sindrom post-dietă care îi deosebea de oamenii care n-au încercat niciodată să slăbească.

“Ce am observat a fost un mecanism de apărare cu mai multe componente, toate direcționate spre îngrășare”, spune Proietto care își explică, astfel, rata mare de eșec în tratamentul obezității.

Sursa: New York Times

Foto: Flickr / Tobyotter

Tags:



Un comentariu

  1. A inceput interesant articolul,dar totusi,nu exista nicio concluzie! Pana la urma cum reuseste un obez sa slabeasca si sa reuseasca sa-si mentina apoi greutatea daca dupa dieta acest “hormon al foamei” apare,sau exista deja in corp???

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger