Un studiu publicat în revista Nature susţine că temperaturile de iarnă din Antarctica depăşeau 10 grade Celsius, iar cele de vară ajungeau chiar la 25 de grade, fapt care a permis creşterea copacilor în această regiune a globului, acum zeci de milioane de ani. Oamenii de ştiinţă au descoperit urme ale existenţei unor palmieri în sudul îndepărtat.
Analiza polenului, sporilor şi a unor mici creaturi păstrate în gheaţă a oferit cercetătorilor o imagine climatică a Antarcticii de acum 53 de milioane de ani. Perioada este intens studiată pentru că ar fi analogă, din punct de vedere al încălzirii climatice, celei pe care o traversăm acum (cu diferenţa cauzelor încălzirii). „Există două moduri de a privi încotro ne îndreptăm în viitor: unul se bazează pe estimări de modele climatice, al doilea, tot mai utilizat, este această „întoarcere în viitor”, adică abordarea lucrurilor prin studierea erelor geologice din trecutul planetei, similare cu ceea ce am putea noi experimenta în 10, 20 sau câteva sute de ani”, a declarat James Bendle (Universitatea Glasgow), co-autor al studiului. Perioada studiată de el şi echipa sa (Eocenul timpuriu) a fost caracterizată prin concentraţii ridicate de dioxid de carbon în atmosferă – mai mari decât cele din prezent: acestea sunt de 390 ppm (părţi per milion), atunci erau de cel puţin 660 ppm, posibil chiar mai mult mai mari. Temperatura globală era ridicată şi nu existau diferenţe de temperatură semnificative în regiunile de la poli la ecuator.
Cercetările în Antarctica nu sunt uşoare pentru oamenii de ştiinţă: kilometri de gheaţă stau deasupra oricăror posibile rămăşiţe care ar putea oferi indicii despre ce şi cum s-a întâmplat acum milioane de ani. Programul de cercetare Integrated Ocean Drilling Program (IODP) este cel care permite, prin utilizarea unei tehnologii avansate, forarea în adâncurile acestor straturi de gheaţă. Cu ajutorul echipamentelor de foraj, oamenii de ştiinţă au putut ajunge la diferite adâncimi şi astfel au descoperit boabe de polen care aparţin speciei palmierilor, dar şi unor rude ale boababului modern sau ale arborelului macadamia. Acestea conţineau şi urme ale unor micro-organisme unicelulare, numite Archaea. Pentru oamenii de ştiinţă, asta a însemnat descoperirea unor termometre (fie ele miniaturale) îngropate acum 53 de milioane de ani, care să le dezvăluie evoluţia temperaturilor. Coroborate, datele studiului susţin că şi în cele mai grele ierni antarctice de atunci, temperaturile nu scădeau sub 10 grade Celsius, iar cele de vară, ziua, erau în medie de 20 de grade Celsius, cu creşteri de până la 25 de grade. Zona mai joasă de coastă adăpostea palmieri, iar zonele mai înalte dinspre interiorul continentului erau populate cu conifere şi fagi.
Potrivit lui Bendle, chiar dacă Eocenul este considerat intervalul de timp analog celui prezent, din punct de vedere al încălzirii globale, nivelurile de dioxid de carbon de atunci nu vor fi atinse în curând (sau ar putea chiar să nu fie atinse niciodată, dacă emisiile de gaze de seră vor fi măcar reduse). Însă o cât mai bună cunoaştere a condiţiilor de tip „efect de seră” din acele timpuri va ajuta previziunile privind efectele creşterii de dioxid de carbon din atmosferă din prezent. Astfel, susţine Bendle, datele descoperite pot ajuta modelele computerizate utilizate pentru estimarea reacţiei climei la creşterea emisiilor de gaze de seră (încă aflate pe pantă ascendentă). „Cu cât avem mai multă informaţie de acest tip, cu atât vom şti cum să ne calibrăm previziunile pentru secolele următoare, în privinţa schimbărilor climatice cu care ne confruntăm şi ne vom confrunta, asta este esenţa studiilor noastre”, a precizat cercetătorul.
Sursa: BBC Science
Foto: Usahitman.com