Când statul este în ilegalitate: note la democraţia participativă din Parcul Central

Evenimentul din Parcul Central al Clujului la care au participat vreo 35 de persoane şi 15 jurnalişti a fost, mai degrabă, o propunere de negociere decât o manifestaţie; asta pentru că au fost invitaţi reprezentanţi ai autorităţilor şi firme contractate de primărie pentru lucrări. Ne-au aşteptat Ovidiu Câmpean, şef Serviciu Relaţii Comunitare din cadrul Primăriei Cluj-Napoca, arhitectul Adrian Borda, proiectantul lucrărilor de reamenajare a parcului şi Mircea Crăciun, managerul firmei Eco Garden, contractată de primărie pentru toaletări. Deşi nu s-a obţinut stoparea lucrărilor, cea mai importantă concesie obţinută este posibilitatea realizării unei dezbateri la primărie care să ia în calcul cele mai bune soluţii de îngrijire a copacilor din Parcul Central şi un eventual angajament de politică publică pentru ca arborii din oraş să fie mai bine întreţinuţi.

de Adi Dohotaru (Grupul pentru Acţiune Socială)

După cum au recunoscut reprezentanţii primăriei, copacii din parc au fost neglijaţi de aproape 40 de ani, de aceea intervenţiile actuale par aşa drastice (şi eronate, spun specialiştii). Să sperăm că întâlnirea va avea loc la primărie, cu specialişti, câţiva cetăţeni interesați de parc din asociaţii şi, desigur, reprezentanţi ai autorităţilor şi ai firmei contractate. Principala problemă a primăriei este că lucrările de amenajare nu sunt girate de niciun specialist independent, iar la discuţii nu a venit vreun specialist arboricultor din partea lor. Criticile cu privire la lucrări au fost formulate la evenimentul de ieri de Vasile Cristea, directorul Grădinii Botanice. Repet, specialistul contractat de primărie recuză paternitatea studiului preliminar şi acuză gestiunea deficitară a toaletărilor, iar alţi doi specialişti universitari au depus sesizări la primărie şi Garda de Mediu cu privire la lucrări.

Câteva considerații rapide cu privire la eveniment:

– Dacă autoritățile sunt dispuse să negocieze minimal, se poate renunța la protest (noi aveam pregătite două jocuri politice: Mafia și intratul cu un trunchi-berbec în ușa primăriei). Protestul poate funcționa mult mai bine când negocierile eșuează (de pildă, dacă primăria nu acceptă dezbaterea la primărie în ciuda unei anumite disponibilități, chiar dacă neconfirmate complet).

– Evenimentele de acest fel pot fi văzute, scuzați-mi limbajul pretențios, drept Micro-Constituante AD-HOC în care cetățeni, autorități și specialiști negociază spontan, la fața locului, în momentul apariției unei probleme, soluțiile cele mai bune la un conflict. Însă pentru ca asta să se întâmple trebuie create cadre participative și deliberative la nivel legislativ care să permită consultarea cetățenilor și care să reîmprospăteze ponosita democrație reprezentativă de sorginte electoralo-liberală.

– O amică participantă m-a întrebat neîncrezătoare dacă astfel de acțiuni au vreun rost, dacă au avut vreodată succes la Cluj. Mi-am amintit instant de stoparea lucrărilor ilegale ale clubului CFR din Parcul Feroviarilor despre care i-am povestit pe scurt (dar mi-au venit și alte exemple în cap legate de începutul unei infrastructuri de rețele de biciclete la Cluj, care nu ar fi fost posibile fără marșurile bicicliste; sau neconstruirea de către Biserica Ortodoxă a complexului teologic într-un părculeț din Gheorgheni în urma unei petiții GAS, semnată de 10 asociații și câteva sute de clujeni, primind, din nefericire pentru romii izolați la groapa de gunoi a orașului, terenul pe care stăteau pe str. Coastei ș.a.).

– Dacă media ar ieși dintr-o logică a prezentării cu precădere a conflictelor și „noutăților” și ar mediatiza mai des astfel de exemple de succes de participare cetățenească în viața publică, cred că ar fi mai multă încredere și speranță de rezolvare a diferendelor în spațiul public (și nu amortizate în spatele ușilor închise). În sensul paradigmei conflictuale, niște jurnaliști mi-au spus că ei nu mediatizează evenimentul pentru că a mai fost un protest în Parc și nu apare un element vizual radical și conflictual care să fie demn de știre.

– Evenimentele fără recuzită vizuală nu prea au farmec, pentru că e greu de catapultat prin alte metode un mesaj care să atragă instant atenția. Mă gândesc că nu ar fi rea ideea înființării unui fel de MindBomb (sau de reactivat MindBomb-ul, de ce nu?) care să aibă o anumită autonomie la manifestații, proteste și alte activități cetățenești participative și să facă artă socială de calitate. Dacă se strâng zece oameni într-un astfel de grup informal de artiști ar putea suplimenta manifestațiile bilunare clujene cu un spor de imaginație.

– Primăria trebuie să explice mai bine cetățenilor proiecte de interes public și să consulte cetățenii. De pildă, o ilegalitate a primăriei în cazul Parcului Central este că nu a desfășurat panouri largi cu reamenajările în parc și nu a cerut opiniile publicului în modele specifice de anunț cum e cel de mai jos. Așadar, cereți aceste panouri, așa cum indică legea, când statul sau investitori privați desfășoară lucrări de interes public (Ordin nr. 2701/2010 pentru aprobarea Metodologiei de informare si consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului si de urbanism). Dacă nu le vedeți, statul este în ilegalitate:

A. Model panou 1

– Datele de mai sus vor fi înscrise obligatoriu într-un panou de minimum 60 x 90 cm, confecţionat din materiale rezistente la intemperii şi afişat la loc vizibil pe toată perioada.

– Literele vor fi tipărite având o înălţime de cel puţin 5 cm, respectiv 7 cm pentru “Intenţie…”, “Publicul este…”.

Democraţie participativă: mobilizează-te pentru Parcul Central din Cluj!