Când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste

1

Ceea ce mă emoţionează la această poezie a lui Mircea Cărtărescu e desuetitudinea ei irevocabilă. E cîntecul unor vremuri care ni se par inocente, ca muzica Beatleşilor, de unde de altfel textul e inspirat. Pentru noi, cei ce învăţăm să iubim în capitalism, pasivitatea unor formule ca nu ţi se dă dragoste (cum ţi se dădea, de la Centru, apartament sau job) ne face invidioşi. Să uiţi că sexul e o junglă încă mai părea posibil, în curînd ne va părea dezadaptativ. Începe, a început deja, lumea atomizată şi rece din romanele lui Houellebecq – reverii precum cele din textul de mai jos sunt din ce în ce mai greu de descifrat.

 

Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşti dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

Tags:



Un comentariu

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger